Când cineva suferă, vrea o direcție sigură, un drum verificat.
Totuși, psihoterapia nu funcționează ca o rețetă universală. Depresia nu are o singură formă, iar oamenii nu ajung la ea din aceleași motive. De aceea, răspunsul real nu este un nume de metodă, ci o combinație între știință, relație terapeutică și particularitatea fiecărei istorii personale.
De-a lungul anilor, terapia cognitiv-comportamentală a devenit una dintre cele mai studiate și recomandate intervenții. Ea lucrează cu gândurile automate negative – acele voci interioare care spun că „nu sunt suficient”, „nu are rost”, „nu se va schimba nimic”.
“Prin exerciții structurate și activare comportamentală, persoana începe să iasă treptat din cercul evitării și al retragerii. Pentru mulți pacienți, această abordare oferă un sentiment de control: există pași concreți, instrumente clare, o hartă”, ne-a explicat psihologul Bogdan Cotigă.
Uneori, ea apare în urma unei pierderi, a unei rupturi relaționale sau a unei tranziții de viață care destabilizează identitatea. În aceste situații, terapiile interpersonale aduc o schimbare subtilă de perspectivă.
“Accentul nu mai cade doar pe ce gândește omul, ci pe cum trăiește în relații – ce roluri pierde, ce conflicte evită, ce nevoi emoționale rămân nespuse. Vindecarea devine un proces de reconectare cu ceilalți”, a mai spus psihologul.
În ultimii ani, un concept aparent simplu a câștigat tot mai mult teren: activarea comportamentală. Ideea este că depresia reduce contactul cu experiențele care oferă sens și recompensă, iar persoana ajunge să evite exact acele acțiuni care ar putea readuce energia.
“Prin pași mici și planificați, pacientul începe să reintroducă activități semnificative în viața sa. Uneori, schimbarea nu pornește din interior spre exterior, ci invers – din acțiune către emoție”, ne-a mai spus psihologul Bogdan Cotigă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci