Mamă: Trăiesc cu un regret uriaș că am copii. Număr anii până când vor pleca de acasă. Urăsc sincer să fiu părinte

Autor: Anca Murgoci

Kelley Daring a împărtășit pe TikTok povestea unei urmăritoare de-ale ei. Clipul a strâns 5,5 milioane de vizualizări. Pentru că da, pe lângă femeile care nu își doresc copii, mai există și categoria femeilor care regretă că au născut.

„Este cel mai mare regret al vieții mele. Sunt o femeie de 38 de ani, într-o căsnicie frumoasă și de lungă durată. Eu și soțul meu am crezut mereu că ne dorim copii. Eram stabili, ne construiam viața, aveam o casă, amândoi lucram cu normă întreagă, așa că atunci când am rămas accidental însărcinată cu fiul nostru ne-am spus că acesta era momentul potrivit. Aveam casa, locurile de muncă, angajamentul. Era următoarea căsuță de bifat, nu? Am decis să mergem mai departe cu sarcina.

Nașterea a fost traumatică, iar primele luni au fost foarte grele. A fost un bebeluș dificil și mi-a fost extrem de greu să mă adaptez la rolul de mamă, dar, în cele din urmă, lucrurile au început să se așeze. Am reușit chiar să încep să lucrez ca freelancer, ceea ce mi-a oferit o oarecare flexibilitate.

Când fiul nostru avea 10 luni, am aflat că sunt din nou însărcinată, doi copii sub doi ani. Am ezitat pentru că știam cât de mult mă chinuisem prima dată, dar soțul meu și-a dorit mereu doi copii. Mi-am spus: Hai să trecem și peste asta.

Câțiva ani grei și apoi vom fi trecut de ce e mai rău. Fiica noastră s-a născut și a fost un copil de vis. Abia plângea, dormea bine, era calmă și ușor de crescut. Am crezut că poate am depășit momentul greu. Acum, opt și zece ani mai târziu, pot spune cu absolută certitudine: A avea copii este cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată. Parentalitatea este necruțătoare.

Sunt epuizată emoțional și mental în fiecare zi. Soțul meu este minunat, cu adevărat implicat, dar, la finalul zilei, mamele rămân tot părintele implicit. El s-a întors la munca lui cu normă întreagă, în ture de după-amiază, iar eu am fost cea forțată să sacrific totul, reinventându-mă constant, profesional și personal, doar ca să fac lucrurile să funcționeze.

Profesional, m-am descurcat bine. Am găsit un job hibrid, flexibil, bine plătit, mai bun decât jobul soțului meu, dar logistica legată de activitățile școlare și de toate celelalte este copleșitoare. Volumul de muncă al părinților este zdrobitor și nimic nu m-a pregătit pentru cât de mult mi-ar cere. Iar copiii mei nu sunt lucru ușor. Sunt solicitanți, cu voință puternică și nevoi mari. Oricât de mult încerc, rutinele, structura, asigurarea faptului că au tot ce le trebuie, nu este niciodată suficient. Mi se întoarce totul în față. Această generație de copii pare îndreptățită, ca și cum nu le-ar păsa de consecințe. Am încercat totul, de la parenting blând la limite stricte. Nimic nu funcționează. Urăsc sincer să fiu părinte. Urăsc munca nerecunoscătoare și epuizantă a tuturor acestor ani.

Și da, „ură” este un cuvânt puternic, dar după 10 ani simt că a fi părinte a fost o greșeală pentru suflet. Dacă nu aș avea o relație atât de puternică cu soțul meu, aș fi plecat demult și i-aș fi lăsat pe toți în urmă. Împărtășesc asta pentru că mi-aș fi dorit ca cineva să fi fost brutal de sincer cu mine înainte să am copii.

Ni se vinde ideea unui „sat” care te sprijină, dar pentru cei mai mulți dintre noi, nu există niciun sat. Bunicii încă lucrează cu normă întreagă, opțiunile de îngrijire a copiilor sunt inaccesibile, nu există o comunitate pe care să te sprijini. Nu poți prezice ce copil vei avea. Cu unii e ușor, dar alții îți vor testa fiecare ultim strop de stabilitate mentală și emoțională.

Tot ce pot face acum este să rezist. Număr anii până când vor pleca de acasă și voi putea să mă regăsesc.
Dar, deocamdată, trăiesc cu un regret uriaș”, a citit Kelley Daring din mesajul transmis de o urmăritoare de-ale sale pe Tiktok.

VEZI ȘI: Daniela, concediată fără preaviz la 10 zile după un avort spontan: „A fost traumatizant”