Daniela, concediată fără preaviz la 10 zile după un avort spontan: „A fost traumatizant”

Autor: Alexandra Curtache

Daniela are 37 de ani și a început să lucreze de la o vârstă foarte fragedă, jonglând cu o serie de locuri de muncă precare.

„Am decis să fac lucrurile în ordine: mai întâi un loc de muncă bun și un contract stabil, apoi o familie”, povestește ea pentru Fanpage.it.

Citește și: Mituri despre fertilizarea in vitro. Dr. Erna Stoian (SANADOR) vine cu cele mai interesante răspunsuri

Sarcină cu risc și presiuni din partea angajatorilor

În vara anului 2021, a găsit în sfârșit ceea ce căuta într-un mic hotel boutique din Roma.

„Am fost angajată aproape imediat cu contract permanent și eram încântată. În sfârșit, eu și soțul meu puteam începe să ne planificăm familia. La un an după angajare, am rămas însărcinată, însă mi-a plăcut întotdeauna să lucrez și nu aveam intenția să renunț la slujba mea”, explică ea.

După cum povestește, a împărtășit imediat vestea angajatorilor săi, dar după opt săptămâni au apărut complicații: „Din păcate, a avut loc o mică desprindere de placentă și mi s-a recomandat să mă odihnesc. Așa că am intrat în concediu de maternitate anticipat”.

În ciuda sarcinii cu risc ridicat, angajatorii Danielei au insistat să se întoarcă la muncă la hotel.

„Au început să mă sune aproape imediat, dar le-am explicat situația mea. Din păcate, măsurile de precauție pe care le luasem în urma consultării cu medicul meu nu au fost suficiente, deoarece sarcina mea s-a întrerupt spontan. Cu durere în suflet, am urmat toate procedurile medicale și am suferit un chiuretaj. În februarie, m-am întors la muncă”, își amintește ea.

Concediată la 10 zile după un avort spontan

La zece zile după întoarcerea la hotelul boutique unde lucra, la sfârșitul turei, Daniela a primit o scrisoare de concediere.

„Managerul hotelului mi-a dat plicul. Am fost concediată pur și simplu, fără avertisment. Scrisoarea spunea că motivul concedierii mele era criza provocată de pandemia de Covid-19, care era în 2022 la momentul respectiv. Contractul meu de muncă a fost reziliat imediat și, ceea ce este și mai grav, nu am putut nici măcar să-mi afirm drepturile legale așa cum aș fi dorit”, subliniază ea. 

În cele din urmă, după ce s-a consultat cu avocatul, Daniela a decis să nu se adreseze instanței.

„Din păcate, ar fi fost inutil, iar eu trebuia să fac față și durerii personale enorme provocate de pierderea unui copil. Am decis să mă concentrez pe viața mea privată și să încerc să am un al doilea copil”, mai spune ea.

O nouă sarcină și teama de a reveni pe piața muncii

Daniela este acum mama unei fetițe care are aproape trei ani.

„Când s-a născut, am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă, pentru că nu a fost o sarcină ușoară. M-am dedicat ei, dar psihologic îmi dau seama că am suferit un traumatism. Cu puțin timp înainte de a afla că sunt din nou însărcinată, am fost contactată de cineva pentru care am lucrat în trecut, dar am decis să refuz. Pe de o parte, mi-era teamă să nu fiu tratată la fel, iar pe de altă parte, voiam să mă dedic familiei, pentru că așteptasem ani de zile să am un loc de muncă sigur și un contract bun, iar în final, totul fusese în zadar. Chiar și astăzi, încă nu pot să cred că legea nu m-a putut proteja. Încă mă gândesc la asta și, acum că vreau să mă întorc la muncă, mi-e teamă”, mărturisește Daniela.

Discriminarea mamelor la angajare

„În Italia, auzi mereu oameni spunând că nimeni nu mai face copii și se miră că femeile sunt protejate la locul de muncă, dar asta nu este deloc adevărat. Acum că am o fiică, de exemplu, la unele dintre interviurile pe care le-am avut, mi s-a spus: Ai 37 de ani și ai un copil? Nu asta căutăm noi. Și statul permite ca aceste lucruri să se întâmple, ceea ce mă enervează cel mai mult.

Soțul meu mă susține foarte mult, a fost mereu alături de mine, chiar și când trimiteam CV-uri. Din fericire, el a continuat să lucreze. E groaznic să spun asta, dar nimeni nu îl întreabă despre familia lui și rolul lui de tată. Bărbații își pot permite acest lux”, a mai adăugat femeia.