Pe 15 august este Sfânta Maria.
Preotul Paul Iulius Negoiță a vorbit despre această sărbătoare, mai ales că mulți avem în familie sau în cercul de prieteni persoane care poartă numele Maria și derivatele sale.
„Este 15 August și Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pe 8 Septembrie va fi din nou sărbătorită Fecioara Maria. Acum e Sfânta Maria Mare, pe 8 Septembrie, când sărbătorim Nașterea Maicii Domnului, în popor se spune că este Sfânta Maria Mică.
Teologic vorbind, poporul are dreptate. Nașterea sfinților este mai puțin importantă decât nașterea lor în veșnicie. Atunci începe adevărata viață în Cerul pe care l-au așteptat, l-au crezut și de care s-au preocupat întreaga viața.
Dacă pentru sfinți trecerea în viața veșnică este mai importantă decât nașterea în lumea de aici, pentru Maica Domnului, cea dintâi între sfinți, e asemenea.
Cumva, poporul mai are dreptate atunci când spune că cei ce poartă numele Maicii Domnului pot fi ce cel mai bine sărbătoriți de ziua Nașterii Maicii Domnului, adică pe 8 septembrie, însă nu e deloc greșit să transmiți urări de bine tuturor celor care poartă numele Fecioarei Maria și pe 15 August.
Fiecare zi este o minune și fiecare zi e prilej de urare. Celor din jurul nostru, cu deplină dragoste, le dormim binele oricând. Cum am putea pierde ocazia dă le-o spunem la o mare sărbătoare? Dacă noi le urmăm La mulți ani! pe 15 August o facem pentru ocrotitoarea lor spirituală, Maria și pentru iubirea pe care le-o purtăm.
Așadar, dragi sărbătoriți care purtați numele Fecioarei Maria, bucurați-vă de ocrotirea ei! Vă doresc să fiți binecuvântați cu ani mulți și plini de bucurie!”, a zis preotul Paul Iulius Negoiță.
Despre Acatistul Adormirii Maicii Domnului
„Am recitit Acatistul Adormirii Maicii Domnului la Sfântul Andrei. Mi-am amintit de anii în care eram preot la Gherăseni, unde exista frumoasa tradiție a citirii lui, biserica având hramul Adormirii Maicii Domnului. Este un acatist de o frumusețe aparte. Citindu-l, parcă vezi icoana Adormirii alcătuindu-se înaintea ochilor: Maica Domnului, Hristos primind sufletul ei, Apostolii adunați în jur și durerea despărțirii amestecată cu nădejdea.
Dar un amănunt m-a impresionat din nou: Toma lipsește.
Mai lipsise și după Învierea Domnului. Acum, parcă din nou, ajunge prea târziu. Și totuși, nu este uitat. Cu o gingășie extraordinară, tradiția Bisericii ne arată că Dumnezeu rânduiește ca și Toma să primească un semn, să nu rămână în afara bucuriei celorlalți. Iar în această întâmplare se simte parcă și grija Maicii Domnului pentru apostolul care nu fusese acolo la timp. Ce lecție frumoasă! Noi îi uităm repede pe cei care întârzie. Uneori îi judecăm pe cei care lipsesc. Spunem: „Trebuia să fie aici.” „Trebuia să știe.” „Trebuia să ajungă la timp.”
Maica Domnului ne arată altceva: să avem grijă și de cel care n-a ajuns, de cel rămas în urmă, de cel care a pierdut momentul. Poate tocmai el are nevoie cel mai mult de un semn. Într-o vreme care îi așteaptă doar pe cei punctuali, puternici și pregătiți, Maica Domnului pare să ne șoptească: nu-l uita nici pe Toma și pe cei asemenea lui”, a mai zis preotul.
CITEȘTE ȘI: Cum ne pregătim casa pentru Sfeștanie? Greșeala pe care unii o fac
