În Italia, aproape de zonele turistice foarte aglomerate, stau ascunse, dincolo de dealuri line și plantații de măslini, mici orășele de poveste, unde timpul pare a sta în loc.
”Călătoream prin sudul Europei pe urmele lui Ernest Hemingway când ne-am trezit într-un colț liniștit al Seviliei, unul dintre orașele sale preferate.
La o mică cafenea, l-am întâlnit pe Benito, un chelner italian fermecător și un fan înrăit al lui Hemingway.
În timp ce savuram Tinto de Verano și tapas, ne-a vorbit despre autor cu genul de afecțiune rezervată de obicei vechilor prieteni.
Înainte de a pleca, Benito ne-a oferit un sfat care suna mai puțin a pont și mai mult a secret.
„Nu ar trebui să ratați Acciaroli”, a spus el. „Hemingway iubea singurătatea sa - vechile case de piatră, culorile, clopotnița Bisericii Annunziata din secolul al XII-lea. A venit aici și l-a întâlnit pe pescarul care a inspirat „Bătrânul și marea”.
Câteva zile mai târziu, deja îndreptându-ne spre Italia, am făcut un ocol și am ajuns în Acciaroli, un frumos sat pescăresc ascuns pe Coasta Cilento, în Parcul Național Cilento.
Se află la aproximativ 137 de kilometri sud de Napoli - la puțin peste două ore de mers cu mașina - și aproape de Coasta Amalfi, deși mult mai puțin aglomerată. Peisajul din jurul său este cel clasic din sudul Italiei: dealuri line, plantații de măslini și tufișuri mediteraneene uscate, încadrate de albastrul intens al Mării Tireniene” arată un jurnal de călătorie publicat de International Living.
Acciaroli, o poveste între vechi și tot ce se poate mai bun
”Acciaroli a depășit rapid așteptările. În inima istorică a orașului se află o biserică veche și, în apropiere, forturi saracine care odinioară păzeau coasta.
Jos, la port, mici bărci cu motor și vase de pescuit se leagănă ușor pe apă, o amintire a faptului că marea încă hrănește modul de viață local.
Orașul a câștigat, de asemenea, în repetate rânduri premiul Steagul Albastru pentru calitatea ecologică a țărmului său și apele sale renumite pentru limpezimea sa.
Am petrecut ore întregi plimbându-ne pe străduțe înguste, mărginite de case în culori pastelate, magazine mici și balcoane pline de flori.
Localnicii salutau de la uși sau se adunau în piața veche pentru a sta, a vorbi și a privi ziua trecând” notează sursa citată.
Locul neatins de timp. Aici, și cei mai în vârstă sunt ”atleți” și vioi
”Acciaroli se simte relaxat și neșlefuit în cel mai bun mod - unul dintre orașele de pe coastă cele mai puțin afectate de turismul de masă și de dezvoltarea care urmează acestuia.
Totuși, un lucru ne-a nedumerit. Unde erau toți locuitorii foarte în vârstă pe care ni-i promiseserăm? Ne așteptam să vedem bastoane și umerii cocoșați, dar nu erau nicăieri. Apoi, realizarea a venit încet și, odată ce a apărut, a fost evident: erau acolo. Pur și simplu nu arătau ca „bătrâni” așa cum suntem obișnuiți să-i vedem.
Chiar și cei mai în vârstă erau vioi - drepți, alerți și se mișcau cu o ușurință care nu se potrivea cu vârsta lor. Reputația orașului nu se bazează doar pe viață lungă; este despre o viață lungă cu o vitalitate remarcabilă.
Localnicii par adesea scutiți de poverile familiare ale îmbătrânirii, care sunt comune în alte părți - demență, boli de inimă, artrită, chiar și anumite tipuri de cancer.
La port, privind pescarii cum prind o captură generoasă, am întâlnit-o pe Mama Joya. Născută în Acciaroli, ea petrecuse 12 ani la Roma lucrând ca ghid turistic înainte de a se întoarce acasă. Am întrebat-o de ce credea că satul produce atât de mulți centenari.
Rețeta dezvăluită de ”Mama Joya”: Cum reușesc italienii din Acciaroli să rămână ”tineri” și sănătoși
„Depinde pe cine crezi”, a spus ea ridicând din umeri. „Au existat multe proiecte de cercetare sofisticate. Dar, ca localnică, cred că este o furtună perfectă: dietă, un mediu sănătos, o comunitate unită și o viață de zi cu zi fără stres.”
Rozmarin la fiecare masă, pește, ulei de măsline, multe fructe și legume. Și vin roșu bun
Ea a descris un mod simplu de a mânca: pește prins local (în special hamsii), iepuri și pui crescuți acasă, ulei de măsline și o mulțime de fructe și legume proaspete. Rozmarinul, a spus ea, apare la aproape fiecare masă.
Și vinul roșu este comun - adesea un pahar mare, uneori două. „Este vin bun”, a insistat ea, „de înaltă calitate, fără conservanți - nimic asemănător cu ceea ce am băut în Londra sau, mai rău, în Los Angeles.”
De asemenea, mănâncă produse din lapte de oaie și capră și beau ceai de armurariu.
Dar nu era vorba doar de ceea ce mâncau. „Stilul de viață contează”, a spus ea, arătând spre deal. Persoanele de 80 și 90 de ani încă se ocupă de legume, au grijă de păsări de curte și iepuri și lucrează printre măslini.
Mișcarea este încorporată în viața de zi cu zi, nu este forțată să stea o oră la sală.
Ne-a spus că unii localnici mai în vârstă practică scufundări libere și își pot ține respirația timp de trei minute. Unii fumează, dar, în general, cu moderație. Și, râzând, a adăugat că un studiu sugerează că viața romantică în rândul persoanelor în vârstă este „foarte activă”. (...)
Acciaroli nu este unic. Alte orașe din Cilento și din împrejurimi - și locuri precum Sardinia - apar, de asemenea, în conversații despre longevitatea excepțională. Genetica poate juca un rol, iar cercetările sunt încă în desfășurare, dar modelul este greu de ignorat: o dietă bogată în ingrediente proaspete, locale; mișcare regulată împletită în viața de zi cu zi; legături puternice în comunitate; și un mediu care încurajează un stil de viață mai lent și mai puțin stresant” mai scrie jurnalistul de călătorie.
Citește și: Ikaria, ”zonă albastră”: Stamatis s-a mutat aici după ce i-au mai fost date 6-9 luni de viață, din cauza cancerului la plămâni... și trăiește de 45 de ani fericit pe insula grecească
