EXCLUSIV Divorțul „karmic”: Când despărțirea nu e întâmplare

Iar mama din cauza alcoolului sau a lipsei de sprijin emoțional, în timp ce eu ajung să mă separ dintr-un motiv surprinzător de asemănător. Ca femeie cu expertiză în dezvoltare personală, aș formula mai atent, nu vorbim despre o „pedeapsă” a destinului, ci despre un amestec de învățare implicită, loialități familiale și tipare relaționale transmise între generații.

 „Când spui «e karmă», spui de fapt «e un tipar pe care nu l-am înțeles încă». ”Întrebarea din citat, „E un tipar pe care nu l-am înțeles încă?” Iancu

Definirea „divorțului karmic”, într-o cheie psihologică, sună așa, este despărțirea care apare atunci când un cuplu ajunge să repete, fără să vrea, scenariile relaționale moștenite din familie (de exemplu, abandon, trădare, rigiditate, control, tăcere emoțională), iar încercările de a le repara se lovesc de aceleași mecanisme de apărare. Mecanismele de apărare sunt strategii automate ale minții (cum ar fi negarea, evitarea sau atacul) care ne protejează de durere pe termen scurt, dar pot strica conexiunea pe termen lung. În acest sens, „karmic” nu înseamnă mistic, ci „predictibil psihologic”, ceea ce nu e conștientizat are tendința să se repete. 

„Nu te urmărește universul, te urmărește ceea ce nu a fost procesat.” „Te urmărește ceea ce nu a fost procesat?” Jianu

Ca să înțelegem repetarea motivelor de divorț, e util să privim prin lentila existentă a teoriei atașamentului. Atașamentul descrie felul în care învățăm, încă din copilărie, să cerem iubire, să primim grijă și să ne simțim în siguranță cu cineva. Dacă ai crescut într-un mediu imprevizibil, poate ai dezvoltat un atașament anxios (te temi că vei fi părăsit și cauți confirmări); dacă ai crescut cu distanță emoțională, poate ai un atașament evitant (te protejezi prin autonomie excesivă). În cuplu stilurile recreează exact tensiunile văzute la părinți, unul insistă, celălalt se retrage, iar conflictul devine un dans vechi, cu pași învățați demult. 

„Ne alegem parteneri care apasă, fără să știe, pe butoanele copilăriei noastre.” „Ne alegem parteneri care apasă pe butoanele copilăriei noastre?” Drpsy

În psihologia sistemică (terapia de familie), vorbim despre transmiterea transgenerațională, nu moștenim doar culoarea ochilor, ci și reguli tăcute despre iubire, bani, roluri de gen, conflicte și iertare(Leca) 

Unele familii transmit mesajul „nu vorbim despre probleme”, altele „bărbatul decide”, altele „femeia îndură”, altele „iubirea se dovedește prin sacrificiu”. Regulile devin „normalul” nostru și chiar dacă îl criticăm, putem ajunge să-l recreăm. Așa apare și ideea de loialitate invizibilă, un atașament psihologic față de Clan, în care repetarea destinului pare să păstreze apartenența („dacă mama a suferit, și eu voi suferi; altfel o trădez”). 

„Uneori repetăm nu din prostie, ci din dorința de a rămâne «din aceeași familie».” „Repetăm din dorința de a rămâne din aceeași familie?” Iancu

O altă cheie importantă este conceptul de scenariu de viață (din analiza tranzacțională), un plan inconștient despre „cum merg lucrurile”, format din concluzii timpurii. Dacă ai văzut în copilărie că apropierea duce la ceartă sau că succesul atrage invidie, poți ajunge să sabotezi intimitatea sau să te micșorezi în relație. În cuplu, scenariul se exprimă prin replici interne, „nu te baza pe nimeni”, „iubirea înseamnă să te chinui”, „toți pleacă”. Când scenariile celor doi se ciocnesc, divorțul nu pare o întâmplare, ci finalul previzibil al unei povești scrise cu mult înainte ca ei să se întâlnească.

„Dacă înăuntrul tău finalul e deja decis, vei trăi relația ca pe o confirmare.” „Vei trăi relația ca pe o confirmare?” DrPsy

În cabinet „motivele” divorțului au un strat vizibil și unul profund. Stratul vizibil este, de exemplu, infidelitatea, banii, gelozia, lipsa de implicare, dependențele. Stratul profund este nevoia neîmplinită, siguranță, validare, respect, autonomie, apropiere. De pildă, infidelitatea este simptomul unei rupturi de atașament, iar conflictul pe bani poate ascunde o luptă pentru putere sau pentru recunoaștere. Când părinții au divorțat din „același motiv”, de multe ori nu e identitatea faptei care se repetă, ci același tip de rană, neîncredere, abandon, singurătate în doi. 

„Ne certăm pe suprafață, dar divorțăm din adânc.” „Divorțăm din adâncul neînțelegerilor?” Iancu

Mai intervine și fenomenul numit alegere repetitivă (compulsia de repetiție, un concept psihodinamic), tendința de a recrea situații dureroase familiare, cu speranța inconștientă că „de data asta se va termina altfel”. Persoana care a avut un părinte indisponibil emoțional este atrasă de parteneri reci, încercând să obțină, în sfârșit, iubirea care a lipsit. E ca și cum psihicul ar relua aceeași piesă, schimbând actorii, dar păstrând scenariul. În acest context, „divorțul karmic” este momentul în care piesa se termină la fel, pentru că nimeni n-a schimbat textul. 

„Repetăm ca să reparăm, dar fără conștiență ajungem doar să retrăim.” Întrebarea din citat, „Repetăm ca să reparăm?” Jianu

Nu trebuie ignorat nici rolul credințelor despre relații,  preluate implicit, „un cuplu adevărat nu are conflicte”, „dacă mă iubește, trebuie să ghicească ce simt”, „eu sunt responsabil de fericirea ei”. 

Credințele se întâlnesc cu distorsiuni cognitive (erori de gândire), cum ar fi citirea gândurilor („știu eu ce intenționează”), personalizarea („totul e din vina mea”) sau catastrofizarea („dacă a ridicat tonul, sigur mă va părăsi”). În timp, ele rigidizează comunicarea și micșorează toleranța la frustrare, iar cuplul ajunge să reacționeze automat, nu să se aleagă conștient. 

„Nu ne distrug relațiile emoțiile, ci poveștile rigide pe care le spunem despre ele.” „Poveștile rigide pe care le spunem despre ele?” #Răspundem!Sâmbăta!

Partea luminoasă e că tiparele transgeneraționale nu sunt o condamnare, ci un material de lucru. Primul pas este conștientizarea, să poți numi dinamica („mă retrag când mi se cere apropiere”, „mă agăț când mi-e frică”), să observi ce te declanșează (trigger) și ce răspuns automat apare. Apoi vine procesarea emoțională, să înțelegi ce durere veche se activează și să înveți forme mai sănătoase de reglare emoțională (calmarea corpului, formularea nevoilor, tolerarea vulnerabilității). Terapia de cuplu sau terapia individuală pot ajuta la rescrierea scenariului, nu schimbăm trecutul, dar schimbăm modul în care el conduce prezentul. 

„Când pui lumină pe tipar, el nu mai poate conduce în tăcere.” „El nu mai poate conduce în tăcere?” Iancu

“Divorțul karmic” este privit și ca o invitație la maturizare psihologică, să alegi ce duci mai departe din familia ta și ce lași să se oprească la tine. Uneori, despărțirea este cea mai sănătoasă decizie, mai ales când există abuz, dispreț cronic sau lipsă totală de responsabilitate. 

De putine ori „divorțul karmic” este evitat tocmai prin curajul de a sta în disconfortul schimbării, a învăța să comunici, să negociezi, să repari după conflict și să ceri ajutor la timp. Indiferent de rezultat, adevărata rupere a „karmei” nu este să rămâi cu orice preț, ci să nu mai trăiești iubirea ca pe o reeditare a durerii.

„Nu ești aici să repeți destinul, ești aici să-l înțelegi și să alegi.”„Ești aici să-l înțelegi și să alegi?” Iancu

VEZI ȘI: EXCLUSIV Disprețul, controlul și tăcerea: Cum se rupe siguranța în cuplu