Unul dintre cele mai fascinante paradoxuri din fizică este legat de întrebarea: de ce nu îmbătrânești dacă te deplasezi cu viteza luminii?
Răspunsul se află în teoria relativității restrânse formulată de Albert Einstein în 1905, care a schimbat fundamental modul în care înțelegem timpul și spațiul.
Conform acestei teorii, viteza luminii în vid este constantă și nu poate fi depășită de niciun obiect care are masă. Mai mult, legile fizicii sunt aceleași pentru toți observatorii aflați în mișcare rectilinie uniformă. Din aceste principii derivă un fenomen numit dilatarea timpului: atunci când un corp se deplasează cu o viteză foarte mare, timpul în sistemul său de referință curge mai încet decât pentru un observator aflat în repaus.
Astfel, pentru cineva care ar călători aproape de viteza luminii, procesele biologice – bătăile inimii, metabolismul, îmbătrânirea – ar continua normal din perspectiva sa, dar pentru cei rămași pe Pământ acestea ar părea încetinite. Cunoscutul exemplu al paradoxului gemenilor ilustrează perfect situația: un geamăn care călătorește în spațiu la viteze apropiate de cea a luminii va fi mult mai tânăr la întoarcere decât fratele său rămas pe Terra.
Totuși, fizicienii subliniază că atingerea vitezei luminii este imposibilă pentru obiectele cu masă, deoarece ar necesita o cantitate infinită de energie. Practic, putem vorbi doar despre viteze foarte apropiate de c (aproximativ 300.000 km/s), unde efectele relativiste devin vizibile.
Pe lângă dilatarea timpului, există și fenomenul de contractare a lungimii: din perspectiva călătorului, distanțele par mai scurte, ceea ce face ca o călătorie interstelară să fie percepută ca durând mai puțin.
Teoria relativității restrânse nu rămâne doar un exercițiu teoretic. Ea are aplicații practice dovedite, cum ar fi sistemul GPS, unde sateliții aflați în mișcare rapidă necesită corecții precise de timp pentru a oferi localizări corecte. De asemenea, experimentele cu particule subatomice, cum ar fi muonii, confirmă faptul că acestea „trăiesc” mai mult atunci când se deplasează cu viteze apropiate de lumina.
În concluzie, nu este vorba că nu ai îmbătrâni dacă te-ai deplasa cu viteza luminii, ci că procesul de îmbătrânire ar fi mult încetinit în comparație cu cei care rămân în repaus. Relativitatea lui Einstein arată că timpul nu este absolut, ci depinde de mișcare – iar în apropierea vitezei luminii, diferențele devin dramatice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News