VEZI ȘI: INTERVIU. Lucian Bolcaș, la 50 de ani de activitate. Lucruri neștiute despre celebrul avocat Lucian Bolcaș
Într-un interviu acordat DC News, Mara Bănică vorbește despre experiența sa jurnalistică și ne-a mărturisit care este momentul marcant al carierei sale.
DC News: Cum a fost trecerea de la jurnalismul de război la jurnalismul monden?
Mara Bănică: La început, a fost o decizie grea pentru mine, dar s-a dovedit a fi cea mai bună hotărâre. Nu am rezultatele și satisfacțiile profesionale pe care le aveam pe vremea când făceam jurnalism de investigație, dar am alte tipuri de mulțumiri sufletești: liniște și mai mult timp liber.
DC News: De unde a venit pasiunea pentru jurnalism?
Mara Bănică: Cred că s-a întâmplat în timpul liceului când scriam la o revistă. Fiind pasionată de lectură, teatru și istorie, pur și simplu s-a întâmplat. Voiam să dau la facultate fie la Teatru, fie la Jurnalism. Am ales varianta a doua și cred că nu am greșit.
DC News: V-ați gândit vreodată să renunțați la presă?
Mara Bănică: Sunt multe momente în presă în care spui: gata, mi-a ajuns! Nu mai pot, sunt prea obosită. De exemplu, pe vremea când făceam știri, lucram în fiecare duminică. Timp de 15 ani nu am avut duminică liberă, dar și dacă îmi luam un concediu de 10 zile, nu rezistam plecată mai mult de trei și mă întorceam la serviciu. Este ca un microb care îți intră în sânge și nu m-am gândit să renunț definitiv la presă.
DC News: Spuneți-mi un moment care v-a marcat cariera.
Mara Bănică: Au fost foarte multe momente. De exemplu, în 2003, când am fost în Irak, la ultimul război de "eliberare". Peste tot în lume oamenii gândesc la fel, iubesc la fel, simt la fel și bariera limbii nu mai exista în acele momente. Era o disperare fantastică. Țin minte că am strâns peste 700 de bilețele scrise de irakieni fie în limba engleză, fie în arabă. Când am ajuns în Iordania, le-am tradus până și pe cele în arabă. Bilețele erau cu numerele de telefon ale rudelor acestor oameni pe care le-am sunat. În 700 de case, eu am adus atunci liniștea. Și-acum am bilețele în casă. Uneori... mă mai uit peste ele și îmi amintesc chipurile oamenilor care mi le-au dat și este ciudat, dar nu ai cum să nu rămâi marcat când trăiești așa ceva.
DC News: Cine sunt jurnaliștii care v-au influențat cel mai mult?
Mara Bănică: Am un buchet de nume. Voi începe cu Sorin Roșca Stănescu căruia îi datorez cartea mea de muncă de la ziarul Ziua. De asemenea Sorin Ovidiu Bălan și Ion Cristoiu. Cam ei sunt oamenii care mi-au dat o șansă și cărora le voi mulțumi toată viața. Îmi pare rău dacă i-am dezamăgit plecând de la presa adevărată, la jurnalismul monden. Poate cumva am trădat, dar asta este.
DC News: Cum reușiți să împărțiți viața de familie cu cea profesională?
Mara Bănică: Am mai mult timp acum, dar tot nu fac cât ar trebui să fac pentru familia mea. Să asiguri un trai decent nu este de ajuns. Am seri în care nu îmi văd copilul pentru că am emisiune, dar am mai mult timp decât dacă m-aș duce la un serviciu de dimineață până seara. O mămică vrea să stea tot timpul cu fiul ei, dar din păcate nu am timp. Chiar și așa, nu pierd cele mai importante momente din viața lui. Stau câteva ore pe zi cu el și plecăm împreună în vacanțe.
DC News: V-ați gândit vreodată să fiți profesoară de jurnalism?
Mara Bănică: Nu știu. Nu trebuie să mă gândesc eu. Trebuie să mi se facă o ofertă. Mărturisesc că mi s-a făcut o ofertă din partea unei facultăți private, dar s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Am refuzat pentru că mi se părea că sunt prea tânără pentru a preda. La facultate, am avut mulți profesori din presă. Acest lucru ne-a ajutat să învățăm multe lucruri, dar și să ne angajăm din primul an de facultate.
Am avut dascăli vârfurile de lance ale presei românești. Lucrul acesta a contat foarte mult pentru anii următori. Ei ne-au întins o mână atunci când a trebuit. Au vegheat asupra carierelor noastre, lucru care a fost un câștig pentru noi și mă refer aici la Dan Capatos, Cristi Brancu, Robert Turcescu. Am o listă lungă de jurnaliști care mi-au fost colegi de presă și care au lucrat din primul an de facultate. Nu știu ce să zic, probabil că dacă mi s-ar face o ofertă să predau, cred că aș merge cu drag pentru că am multe lucruri de împărtășit după o experiență de peste 20 de ani de presă. Ar fi fost foarte frumos să împărtășesc din experiența mea. Nu știu. Nu m-am gândit la asta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
