România riscă să trateze bateriile ca soluție salvatoare, fără o strategie energetică reală. Dumitru Chisăliță: S-au vândut sloganuri despre „energie ieftină pentru toți”

Autor: Tiberiu Vasile

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), atrage atenția că dezbaterea privind investițiile în baterii în România pornește fără o planificare energetică integrată, în condițiile în care sistemul se confruntă deja cu dezechilibre, costuri ridicate în orele de vârf și o corelare insuficientă între regenerabile și infrastructura de rețea.

Etapă decisivă pentru sistemul energetic

"România intră într-o etapă decisivă pentru sistemul său energetic. Miza nu mai este doar lansarea unor investiții noi sau validarea unui alt ciclu tehnologic prezentat drept „salvator a tot și toate”. Miza reală este configurarea arhitecturii economice, instituționale și strategice care va susține dezvoltarea energetică în următoarele două decenii.

Iar în acest context, informațiile privind condiționarea de la nivel de Prim Ministru, a aprobării bugetului Hidroelectrica de asumarea unor investiții masive în baterii ridică câteva întrebări.

Ideea dezvoltării capacităților de stocare este corectă. Problema este alta. În România, ideile corecte sunt adesea executate haotic, administrativ și clientelar, până când rezultatul final devine exact opusul obiectivului declarat.

Am împins regenerabilele înaintea infrastructurii. În ultimii ani, România a accelerat dezvoltarea regenerabilelor și a prosumatorilor fără ca Sistemul Energetic Național să fie pregătit structural pentru această transformare. S-au acordat stimulente. S-au făcut declarații triumfaliste. S-au vândut public sloganuri despre „energie ieftină pentru toți”.

Dar infrastructura reală a rămas în urmă:

• rețele insuficient modernizate; 
• digitalizare incompletă; 
• lipsă de prognoză avansată; 
• piață de servicii de sistem insuficient maturizată; 
• capacitate redusă de echilibrare; 
• coordonare instituțională fragmentată. 

Astăzi începem să plătim factura acestei dezvoltări necorelate:

• dezechilibre tot mai mari în SEN; 
• volatilitate accentuată pe piața spot; 
• costuri de echilibrare în creștere; 
• congestii locale
• limitări de evacuare; 
• și transferul costurilor către consumatorul final. 

Iar acum apare noua promisiune. singura salvatoare: bateriile.

Exact aici statul român riscă să repete aceeași eroare fundamentală: transformarea unei tehnologii utile într-o ideologie administrativă.

Bateriile NU rezolvă structural problemele sistemului energetic.

Ele:

• nu produc energie; 
• nu reduc miraculos prețurile; 
• nu înlocuiesc investițiile în rețele; 
• nu repară lipsa de coordonare instituțională; 
• nu elimină incompetența managerială; 
• nu pot substitui o piață funcțională. 

Bateriile sunt doar un instrument tehnic de flexibilitate. Atât.

Valoarea lor depinde integral de:

• arhitectura pieței; 
• regulile de echilibrare; 
• mecanismele de remunerare; 
• transparența licitațiilor; 
• disciplina operațională; 
• integrarea în serviciile de sistem; 
• și capacitatea statului de a împiedica apariția unor noi rente. 

Fără aceste condiții, bateriile riscă să devină nu soluția, ci următoarea schemă de extracție de bani din sistem

Întrebarea care apare de ce 1.500 MWh? Dacă Hidroelectrica avea în vedere peste 2.000 MW în propriile planuri, de ce noua țintă discutată este de 1.500 MW? De ce nu 2.000 MW.

Care este fundamentul tehnic? Există Studii de adecvanță? Modelări de sistem? Simulări privind reducerea dezechilibrelor? Analize cost-beneficiu? Scenarii privind impactul asupra prețurilor? 

Sau discutăm despre o cifră aleasă administrativ pentru efect politic și mediatic? În energie, cifrele fără model tehnic devin propagandă.

Minciuna „energiei ieftine”. Ani la rând populației i s-a repetat obsesiv: „mai multe regenerabile = energie mai ieftină”. Realitatea europeană este mult mai complicată.

Țările cu penetrare ridicată de regenerabile se confruntă simultan cu: volatilitate extremă, diferențe uriașe între orele de preț, costuri masive de rețea, costuri mari de echilibrare, necesar uriaș de infrastructură suplimentară. Energia ieftină nu apare automat din instalarea de MW.

Prețurile mici apar doar când există simultan: producție competitive, rețele solide, flexibilitate, capacitate de transport, management profesionist, contracte stabile, piețe funcționale și disciplină investițională, dar nu orice investiții investiții eficiente pentru întregul sistem. 

Dacă bateriile sunt introduse fără strategie coerentă, rezultatul va fi previzibil:

• rente noi; 
• speculații noi; 
• subvenții mascate; 
• costuri mutate tot în factură.

Românii când se mai fac afirmații despre acțiuni sau tehnologii salvatoare ar trebuie să afle și:

• cu cât scade efectiv prețul? 
• în ce orizont? 
• în ce scenariu? 
• pe baza căror modele? 
• și cine garantează aceste estimări?

Fără aceste răspunsuri, discursul despre baterii devine doar următoarea poveste frumoasă vândută publicului, după mirajul regenerabilelor, prosumatorilor etc.

România nu are nevoie doar de baterii. Are nevoie de un creier energetic. Adevărata problemă este mult mai profundă: cine conduce arhitectura de echilibrare a sistemului energetic? Ministerul Energiei? Transelectrica? ANRE? OPCOM? Hidroelectrica? Distribuitorii? Agregatorii? Cine are responsabilitatea finală?

Pentru că astăzi responsabilitatea este dispersată, iar costurile sunt socializate, iar și iar, și iar, și iar.

Nu poate exista tranziție energetică serioasă fără: prognoză avansată, smart metering real, digitalizare, agregare de flexibilitate, management activ al consumului, tarife dinamice, servicii auxiliare mature, sancțiuni reale pentru deviații și manipulări. Altfel, bateriile vor deveni doar încă o piesă extrem de scumpă într-un sistem dezordonat", se arată în comunicat.

CITEȘTE ȘI: Energia electrică ieftină, între mit și realitate. Dumitru Chisăliță: Bateriile și deblocarea ATR-urilor nu vor reduce facturile așa cum se promite