Încălzirea globală şi schimbările climatice provoacă din ce în ce mai multe dezastre naturale şi au generat în ultima vreme o serie de nelinişti şi dezbateri aprinse atât la nivel ştiinţific, cât şi politic. În ultimii ani, Uniunea Europeană a devenit campioana luptei împotriva schimbărilor climatice, făcând presiuni la Summit-ul de la Copenhaga în decembrie 2009 pentru un acord internaţional cu efecte juridice, care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto. Chiar dacă negocierile au fost un eşec, UE s-a angajat unilateral să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020.
În urma unui bilanţ al situaţiei actuale şi a funcţionării sistemului european de comercializare a cotelor de emisii (ETS), Comisia Europeană explorează opţiunile pentru trecerea la un obiectiv mai ambiţios de 30% până în 2020, în condiţiile în care deja în 2009, nivelul emisiilor era cu 17,4% mai mic decât în 1990.
Parlamentul European contribuie la această dezbatere prin raportul deputatului ecologist olandez, Bas Eickhout, referitor la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, care se află pe agenda PE de săptămâna aceasta, şi în care raportorul încurajează Comisia Europeană să propună trecerea necondiţionată la un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de 30% până în 2020 faţă de 20% până acum.
Acest raport a stârnit dezbateri aprinse între diferitele grupuri politice şi chiar în sânul acestora. Argumentele raportorului se bazează în special pe situaţia din 2009, considerând că din cauza crizei economice, obiectivul de 20% va fi atins fără probleme, fapt pentru care UE îşi poate permite un obiectiv mai ambiţios, de 30%, pentru a facilita atingerea obiectivului global pentru 2050. De asemenea, raportorul se bazează şi pe analiza Comisiei Europene potrivit căreia, în baza obiectivului actual de 20%, în 2020, sistemul european de comercializare a emisiilor de carbon va prezenta un surplus de 2,4 miliarde de certificate şi credite neutilizate.
Printre vocile critice la adresa acestui raport se află şi eurodeputatul liberal român, Cristian Busoi (PNL), care consideră că "o astfel de decizie nu trebuie luată în grabă fără luarea în calcul a tuturor efectelor, în special asupra acelor sectoare ale industriei care prezintă un consum ridicat de energie, cum este industria siderurgică, şi mai ales nu fără încheierea unui acord internaţional prin care întreaga comunitate internaţională să se angajeze în acest demers".
În condiţiile în care economia europeană, inclusiv cea românească, traversează o perioadă de criză, creșterea presiunii asupra acesteia prin stabilirea de obiective de mediu mai stringente poate avea un efect contra-productiv, determinând delocalizarea întreprinderilor cu un consum ridicat de energie. Potrivit europarlamentarului Cristian Buşoi, "o astfel de decizie în contextul actual ar spori riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon întrucât UE ar deveni dependentă de importuri din țări unde întreprinderile nu sunt supuse unor reglementari atât de stringente". O altă sursa de îngrijorare este decizia unor guverne europene de a abandona energia nucleară, ceea ce va creşte dependenţa de energiile fosile, deoarece nu va fi posibilă o substituţie totală a energiei nucleare prin energii regenerabile mult mai costisitoare până în 2020.
De aceea, potrivit liberalului Cristian Buşoi, soluţia e să avem o abordare mai echilibrată, susţinând trecerea la un obiectiv de 30% doar dacă condiţiile economice şi stadiul negocierilor climatice internaţionale o permit, astfel încât competitivitatea industriei europene să nu aibă de suferit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
