Chiar dacă Donald Trump a declarat în glumă că i-ar plăcea să fie el următorul Papă, probabil i-ar fi plăcut și mai mult să fi fost împărat roman. Grandoarea absolută, palatele opulente și o populație ușor de manipulat ar fi scenariul ideal pentru un președinte cu tendințe autocratice. Dar Roma nu era chiar paradisul dictatorilor. În ciuda aparențelor, împărații romani erau adesea prizonieri ai propriului sistem, ai armatei și ai opiniei publice.

Cu toate acestea, comparațiile dintre Trump și conducătorii Romei antice continuă să fascineze istoricii, politologii și... jurnaliștii. Cine seamănă cel mai bine cu el? Iulius Cezar, Augustus, Nero sau altcineva? Citește analiza făcută de Reuters.

Cezar – populistul care a distrus Republica

Chiar dacă nu a fost niciodată împărat, Iulius Cezar este adesea prima paralelă trasată. A fost liderul carismatic care a profitat de destrămarea instituțiilor republicane pentru a deveni dictator pe viață. Trump, deși lipsit de experiență militară, a cultivat același cult al personalității, apelând la mulțimi fervente și marginalizând instituții fundamentale precum sistemul judiciar sau presa.

Cezar a folosit victoria militară și sprijinul popular pentru a-și concentra puterea în propriile mâini. Trump, la rândul lui, a folosit notorietatea și imaginea publică pentru a impune o viziune executivă extinsă, cu o comunicare directă și adesea conflictuală cu adversarii politici.

Dar Cezar a plătit prețul suprem: înjunghiat de propriii colegi. Trump, deși a traversat două suspendări din funcție (impeachment-uri), a supraviețuit politic. Deocamdată.

Augustus – manipularea instituțiilor sub masca reformei

Dacă Cezar a fost revoluționarul brutal, Augustus a fost strategul sofisticat. Sub masca unei restaurări a republicii, a instaurat o autocrație mascată. A manipulat Senatul, a dominat armata și a creat un sistem care îi subordona toate instituțiile-cheie.

Paralela cu Trump devine clară în modul în care acesta din urmă a încercat să redefinească prerogativele prezidențiale, punând presiune pe mass-media, justiție și diplomație. Augustus a construit un cult al personalității. La fel și Trump, prin mitinguri, prezență mediatică și o retorică identitară care l-a transformat într-un simbol pentru milioane de americani.

Nero – showmanul detestat de elite, iubit de mase

Excentric și teatral, Nero a fost împăratul spectacolului. A cântat pe scenă, a recitat poezii și a sfidat orice normă de conduită imperială. Ca și Trump, și-a înconjurat curtea de oameni fără experiență politică, dar loiali până la capăt. Ca și în cazul lui Nero, elitele l-au detestat, însă baza populară l-a adorat.

Dar destinul lui Nero a fost tragic: izolat și abandonat, s-a sinucis la doar 30 de ani. Trump, în ciuda înfrângerilor și controverselor, rămâne o figură activă pe scena politică. Dar e o lecție despre cât de efemeră poate fi gloria construită pe charismă și conflict.

Împărați uciși de propriii oameni: o istorie a limitelor

Deși par omnipotenți, mulți împărați romani au fost doborâți chiar de acele forțe pe care le disprețuiau sau ignorau. Caracalla a fost ucis de un soldat. Severus Alexander a murit sub loviturile trupelor proprii. Commodus a fost otrăvit și strangulat la ordinul amantelor și consilierilor.

Trump, spre deosebire de aceștia, funcționează într-un sistem democratic robust, dar nici el nu este imun la forțele care cer echilibru și responsabilitate. Armata, instanțele, presa liberă sau investitorii globali – toți sunt contra-greutăți la tentația autoritarismului.

Puterea executivă în America: o sabie cu două tăișuri

Ceea ce îi apropie cel mai mult pe Trump și împărații romani este tendința de a extinde autoritatea executivă dincolo de limitele tradiționale. În Roma, asta a dus la decăderea treptată a Senatului și la instaurarea absolutismului. În SUA, echilibrul dintre ramurile guvernamentale este pus la grea încercare.

Dacă Trump va reveni la putere, viitorul politic american s-ar putea confrunta cu o nouă etapă de centralizare a puterii. Dar la fel ca în Roma antică, orice exces atrage inevitabil reacția sistemului – fie el politic, popular sau economic.

Așadar, Donald Trump nu poate fi comparat cu un singur împărat roman. El este o combinație de populismul distructiv al lui Cezar, strategia autoritară a lui Augustus și teatrul excentric al lui Nero. Dar, spre deosebire de Roma, America are încă instituții funcționale. Întrebarea este: cât timp vor rezista ele tentației imperiale?

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News