România ar trebui să urmeze exemplul SUA: Flexibilitatea la locul de muncă trebuie extinsă pentru toate femeile, nu doar pentru mame

Autor: Alexandra Curtache

În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce privește egalitatea de gen, femeile continuă să ducă greul muncii neremunerate. În medie, ele petrec de două ori mai mult timp decât bărbații pe săptămână cu treburile casnice (12,6 ore față de 5,7) și cu îngrijirea copiilor (12 ore față de 6,7), conform Reuters.

Dar problema nu se oprește aici. O componentă subtilă, dar esențială, a acestei munci invizibile este munca cognitivă: anticiparea nevoilor casei, planificarea, monitorizarea, luarea deciziilor. Este o formă de efort mental care, deși nu se vede, afectează profund bunăstarea femeilor și, implicit, parcursul lor profesional.

Această muncă invizibilă, deseori supranumită „a treia tură”, este aproape exclusiv pe umerii femeilor în cuplurile heterosexuale, arată un studiu recent realizat în SUA și Canada, pe un eșantion de 263 de angajați cu parteneri activi profesional.

Epuizarea emoțională: o consecință directă a muncii nevăzute

Datele studiului confirmă: femeile preiau cea mai mare parte a muncii cognitive, chiar și atunci când sarcinile casnice și cele remunerate sunt împărțite. Acest dezechilibru duce la epuizare emoțională, un predictor clar al intenției de a renunța la locul de muncă și al scăderii rezilienței în carieră.

Pandemia COVID-19 a amplificat problema. Închiderea școlilor și creșelor a crescut nevoia de îngrijire a copiilor, iar majoritatea acestor sarcini au fost suportate de femei, în special de mame. Rezultatul? Mai puțină energie pentru muncă, mai puține șanse de avansare, mai mult stres.

În mod surprinzător, femeile fără copii nu au fost scutite. Pentru ele, sursa principală a epuizării a fost tocmai munca cognitivă, planificările, deciziile și responsabilitatea mentală permanentă. Cu alte cuvinte, nu doar maternitatea generează un dezechilibru, ci și feminitatea, așa cum este ea percepută cultural.

Femeile fără copii - ignorate în politicile de echilibru între muncă și viață personală

Cercetările și politicile actuale legate de echilibrul viață profesională - viață personală se concentrează în principal pe părinți, în special pe mame. Însă studiul atrage atenția asupra unei realități ignorate: și femeile fără copii au nevoie de sprijin.

Femeile fără copii sunt adesea excluse din inițiativele de lucru flexibil, deși și ele se confruntă cu sarcini casnice și mentale disproporționate. În plus, stereotipurile de gen care echivalează feminitatea cu maternitatea consolidează invizibilitatea nevoilor lor.

Ce pot face organizațiile: lecții valoroase din SUA pentru România

Pentru a susține cu adevărat egalitatea de gen, organizațiile și politicile publice trebuie să schimbe paradigma. Nu este suficient să oferim beneficii părinților. Este nevoie de o abordare cuprinzătoare, incluzivă. Iată câteva soluții sugerate de cercetători:

Oferirea de programe de lucru flexibile pentru toți angajații, nu doar pentru părinți. Femeile fără copii se confruntă cu provocări reale care pot fi ameliorate prin flexibilitate.

Normalizarea utilizării flexibilității. Acordurile de lucru trebuie să fie percepute ca normale, nu ca favoruri sau excepții. Angajații nu ar trebui să se teamă că vor fi penalizați pentru folosirea acestora.

Monitorizarea echitabilă a utilizării politicilor flexibile. Cercetările arată că bărbații pot folosi aceste politici pentru a avansa în carieră, în timp ce femeile le folosesc pentru a face față obligațiilor din gospodărie. Este esențial ca aceste politici să fie aplicate corect și echitabil.

Recunoașterea muncii cognitive. Deși este invizibilă, ea afectează performanța profesională. Organizațiile trebuie să înțeleagă și să integreze această realitate în strategiile lor de resurse umane.

România ar trebui să urmeze exemplul Statelor Unite, unde cercetarea organizațională avansată scoate în evidență nevoia urgentă de politici incluzive. Femeile, indiferent dacă sunt mame sau nu, duc o povară dublă, uneori triplă. Egalitatea reală începe cu recunoașterea muncii invizibile și cu măsuri concrete pentru a o distribui mai echitabil.