EXCLUSIV Inteligența Artificială vs. Green Deal: Pariul greșit al UE și impactul asupra României

Autor: Mircea Coșea

Summit-ul de la Paris pe tema IA a evidențiat decalajul tot mai mare dintre UE, SUA și China, iar refuzul SUA și Marii Britanii de a colabora subliniază izolarea europeană. În acest context, Comisia Europeană încearcă să abandoneze discret Green Deal, preferând o recalibrare economică pentru a stimula competitivitatea.

În România, liberalizarea nepregătită a pieței energiei și eliminarea facilităților pentru sectorul IT au agravat situația economică, afectând specialiștii din domeniu. Adaptarea la noile realități tehnologice necesită o strategie coerentă, inclusiv investiții în energie și sprijinirea sectorului IA.

O analiză de Mircea Coșea:

Analizele recente ale experților occidentali apreciază că Uniunea Europeană traversează unul dintre cele mai dificile și periculoase momente ale existenței sale.

Din punct de vedere politic, se află sub impactul unei situații de instabilitate și lipsă de predictibilitate, ca urmare a orientării în mai multe țări membre către politici de așa-zis tip suveranist și a unor opoziții mai mult sau mai puțin ferme ale unor țări membre față de susținerea Ucrainei și de accentuarea refuzului de a înăspri sancțiunile față de Federația Rusă.

Din punct de vedere economic, cu mari eforturi reușește să evite recesiunea, dar suferă pierderea contribuției majore a unor țări membre la prosperitatea europeană.

Dificultățile economice grave ale unor țări importante, ca Germania, Franța și Italia, sunt deja bine cunoscute. S-ar mai putea adăuga dificultățile legate de creșterea gradului de îndatorare pe ansamblul comunității, inflația și prețurile greu de stabilizat în domeniul aprovizionării cu gaz.

Mai există însă și o altă mare problemă: aceea a măririi decalajului de cercetare-dezvoltare și al implementării echipamentelor și rețelelor IA la nivelul UE față de Statele Unite ale Americii și China. Decalajul s-a agravat în ultimii ani și prin incapacitatea UE măcar de a micșora, dacă nu elimina, dependența de aprovizionare cu elemente din zona produselor microcip de la marii producători mondiali, care sunt Taiwan și SUA.

Summit-ul de la Paris pe tema IA (10-11/02/2025 Artificial Intelligence Action Summit) a adus o situație și mai nefavorabilă prin faptul că SUA (împreună cu Marea Britanie) au refuzat să semneze comunicatul final comun, demonstrând voința noii administrații americane de a refuza colaborarea pe această temă cu restul lumii, preferând și în acest domeniu o politică protecționistă.

Dezvoltarea în domeniul IA și eliminarea decalajului UE față de SUA și China a devenit o sarcină vitală și urgentă pentru Uniune. Discursul doamnei Ursula von der Leyen la Forumul Economic Mondial de la Davos, cât și intervențiile ulterioare la Summit-ul de la Paris și de la Bruxelles, au accentuat această necesitate, invocând cu patetism chiar necesitatea atragerii economiilor populației în finanțarea acestui proces. Estimările Comisiei arată că ar fi necesare minimum 200 miliarde de euro doar pentru antamarea proiectului, care este preconizat a fi susținut pe cca cinci ani.

Apare însă o dificultate de fond în realizarea proiectului, care, paradoxal, este o consecință a însăși politicii promovate de către UE în ultimii ani.

În acest moment, Uniunea Europeană este obligată să plătească prețul propriei greșeli. Această greșeală, devenită azi o realitate sumbră, este maniera brutală și nefundamentată corect, din punctul de vedere al efectelor, a politicii Green Deal.

Maniera obsesivă și radicală în care s-au impus de către Comisie măsurile din strategia Green Deal se dovedește a fi fost greșită.

Din ce cauză?

Datorită faptului că există un grad mare de incompatibilitate între dezvoltarea concomitentă a politicilor IA și politicile Green Deal.

Se apreciază că trăim un moment în care inteligența artificială cucerește lumea, dar amenință planeta.

În cursa tehnologică pentru IA, este vorba despre cine va folosi cea mai mare putere de calcul, ceea ce înseamnă că necesarul de energie electrică, metale rare și apă crește exponențial odată cu creșterea puterii de calcul.

Exemplele sunt edificatoare:

În prezent, centrele de date, criptomonedele și inteligența artificială reprezintă doar 2% din consumul global de energie electrică, sau 460 TWh. Dar până în 2026, acest volum ar putea exploda și depăși 1.000 TWh, conform ipotezelor Agenției Internaționale pentru Energie.

De câțiva ani, multe echipe de cercetare au încercat să modeleze impactul de carbon al inteligenței artificiale, în ciuda lipsei de date publice privind algoritmii utilizați și parametrii fazelor de antrenament ale inteligenței artificiale.

Potrivit lui Sasha Luccioni, cercetător în informatică la Universitatea McGill (Canada) și specialist în aspectul climatic al AI la start-up-ul Hugging Face, generarea unei imagini pe o platformă precum Midjourney ar echivala cu încărcarea telefonului la 100%. Generarea a o mie de texte prin intermediul a o mie de instrucțiuni diferite cu un chatbot AI, cum ar fi ChatGPT, ar consuma 0,042 kWh de energie electrică, echivalentul reîncărcării telefonului mobil la 16%. De înmulțit cu numărul de utilizări și utilizatori.

La aceasta se adaugă faza de antrenament AI, care este foarte consumatoare de energie.

Înainte de a fi puse online, dezvoltatorii își alimentează modelele cu miliarde de date: pagini web, fotografii, videoclipuri etc. Prin repetare, mașinile învață treptat să distingă un câine de o pisică dintr-o fotografie sau să prezică succesiunea logică a unei propoziții.

Potrivit lui Sasha Luccioni, antrenamentul ChatGPT-3 ar fi echivalent cu aproximativ 550 de tone echivalent CO2 sau 500 de călătorii dus-întors între New York și San Francisco.

Iată și alte exemple:

În China, cel mai mare producător mondial de siliciu, mineritul are un cost ecologic semnificativ. Pe lângă mobilizarea unei mari cantități de energie de carbon în timpul rafinării – mixul energetic chinez se bazează în prezent pe cărbune – exploatarea minelor de siliciu necesită utilizarea de clor, acizi și diverși solvenți care contaminează aerul, apa și solul, punând în pericol angajații și locuitorii din regiunile miniere din Xinjiang.

Iată de ce Comisia Europeană se pregătește să abandoneze greoiul Green Deal, deghizându-l într-o ajustare politică impusă de amenințarea războiului și de ascensiunea la putere a lui Donald Trump în Statele Unite.

Dovada este „busola competitivității” a Uniunii Europene, prezentată la sfârșitul lunii ianuarie și descrisă de Ursula von der Leyen drept „steaua polară care va ghida Comisia timp de cinci ani”.

Este probabil ca „ambițiile excesive de reducere a emisiilor în anumite sectoare cheie ale economiei” să fie desființate și că va fi vorba și de „amânarea, cel puțin pentru câțiva ani, a introducerii taxelor punitive pentru producțiile industriale având o amprentă de carbon prea mare”.

Răul a fost însă făcut.

Aceeași situație o vedem și în România.

Graba nejustificată cu care s-a liberalizat piața energiei fără o pregătire anterioară, precum și oprirea, la fel de nejustificată, a producerii energiei pe cărbune au dus la reducerea ofertei interne și la o explozivă creștere a facturilor cu energia.

Ar trebui înțeles cât mai repede că o adaptare a economiei românești la cerințele „transformărilor revoluționare IA” cere nu doar creșterea potențialului ofertei de energie, dar și o reconsiderare a importanței sectorului IA românesc.