De ce Argentina se confruntă cu o creștere semnificativă a cazurilor de hantavirus

Autor: Ioana Dinu

Sosirea vasului de croazieră MV Hondius, la bordul căruia s-a produs un focar al acestei boli ce a provocat trei decese, a pus pe toată lumea în alertă. Pe de o parte, din cauza amintirii încă proaspete a pandemiei, pe de altă parte, din cauza necunoașterii unui virus care, în țări precum Argentina, de unde a plecat vasul de croazieră, este de ani buni un vechi cunoscut și care, în ultimii ani, a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de infectări.

VEZI ȘI: EXCLUSIV ANALIZĂ DCNEWS | Ce se întâmplă acum în Spania: Cum gestionează alerta de hantavirus și ce impact are subiectul în spațiul public 

Hantavirusul este prezent în multe regiuni ale lumii. Infectarea se produce în urma contactului cu urina, saliva și materiile fecale ale unui șoarece cu coadă lungă. Acesta nu este un șoarece obișnuit, ci un mic rozător sălbatic, care are nouă centimetri lungime a corpului și aproape 21 de centimetri lungime a cozii. Numele bolii provine de la râul Hantan, din Coreea, unde a fost descoperită. Virusul a dezvoltat variante în întreaga lume, printre care și tulpina Andes, responsabilă pentru focarul de pe vasul de croazieră și care se găsește în principal în Chile și sudul Argentinei.

În această din urmă țară, oamenii conviețuiesc de zeci de ani cu boala, însă aceasta a devenit mult mai prezentă în conștiința publică după focarul izbucnit în localitatea patagoneză Epuyen, la sfârșitul anului 2018. Atunci, aniversarea unei adolescente de 15 ani a fost punctul de plecare al unui lanț de infectări care a dus la peste 30 de cazuri, dintre care 11 s-au soldat cu decese.

În prezent, Argentina este țara cu cele mai multe cazuri de hantavirus din întreaga regiune și una dintre cele mai afectate la nivel mondial

Din ianuarie 2026 au fost înregistrate 42 de cazuri, iar Ministerul Sănătății a informat că actualul sezon indică o circulație a virusului mai mare decât în anii anteriori, „peste pragul de focar”. Din iunie anul trecut au fost raportate 101 cazuri, dintre care 32 s-au soldat cu decese, ceea ce indică o rată a mortalității de 31,7%, mai mare decât în anii precedenți.

Mai multe tulpini și o creștere a infectărilor

În țară au fost identificate patru zone de risc: Nord-Vest (Salta, Jujuy și Tucumán), Nord-Est (Misiones, Formosa și Chaco), Centru (Buenos Aires, Santa Fe și Entre Ríos) și Sud (Neuquén, Río Negro și Chubut). În această ultimă regiune se găsește tulpina Andes, care, spre deosebire de tulpina din Asia, ce provoacă moartea prin sindrom hemoragic, varianta andină afectează inima și plămânii. Provoacă colapsul acestora.

Virusul poate avea o rată a mortalității de până la 40%, însă aria de infectare a unei persoane bolnave este mult mai redusă.

Probabilitatea transmiterii interumane este redusă și apare doar în cazuri de contact foarte apropiat și direct, însă tocmai tulpina Andes este singura pentru care există „dovezi actuale” că poate provoca transmiterea între oameni, nu doar de la șoarece la om.

Varianta prezentă în Uruguay și în provincia Buenos Aires, prin care a trecut și cuplul olandez considerat „cazul zero” al infectării de pe vasul MV Hondius, are foarte puține dovezi privind transmiterea de la om la om, deși există un caz despre care se crede că s-ar fi produs astfel.

Investigația desfășurată de Organizația Mondială a Sănătății împreună cu mai multe state indică faptul că tulpina Andes este cea implicată în infectările de pe nava plecată din Argentina.

Deși motivul exact al acestei creșteri nu este pe deplin clar, experții indică două elemente principale: Schimbările climatice și creșterea expunerii oamenilor la habitatul acestor rozătoare

Cercetătorii vorbesc despre schimbările climatice extreme din ultimii ani, cu perioade de secetă urmate de ploi intense, care, pe de o parte, obligă rozătoarele să iasă din habitatul lor natural în căutarea hranei și, pe de altă parte, favorizează dezvoltarea vegetației și creșterea surselor de hrană pentru șoareci.

Acest lucru a dus la creșterea populației de șoareci cu coadă lungă în Argentina.

Și pentru Elena Obieta, medic infecționist și membră a Societății Argentiniene de Infectologie, schimbările climatice reprezintă un factor important în creșterea numărului de infectări, însă aceasta indică și modificările aduse de oameni habitatului rozătoarelor.

„Oamenii construiesc în zone unde interferează cu habitatul natural al rozătoarelor, iar acest lucru crește expunerea oamenilor la aceste animale”, spune Obieta, care adaugă că infectările „au vârfuri sezoniere între noiembrie și martie, deoarece este mai cald, există mai multă hrană pentru rozătoare, iar oamenii desfășoară mai multe activități în aer liber”.

Se poate face ceva pentru a opri creșterea numărului de cazuri?

Printre numeroasele măsuri necesare, intensificarea supravegherii epidemiologice presupune „controlul populației de rozătoare, eliminarea sau limitarea gropilor de gunoi în aer liber, adevărate festinuri pentru rozătoare, și existența unor sisteme sanitare capabile să diagnosticheze persoanele cu hantavirus pentru a oferi tratament la timp și a reduce rata mortalității, mai ales că, așa nu există vaccin pentru această boală.