De ce Europa și Rusia sărbătoresc diferit Victoria. Și cum o criză de nervi a lui Stalin ne-a schimbat istoria

Capitularea semnată de două ori

Totul a început cu o nemulțumire a lui Iosif Stalin. Prima capitulare a Germaniei naziste a fost semnată pe 7 mai 1945, la ora 02:41, în localitatea franceză Reims. Actul a fost parafat de generalul generalul german Alfred Jodl, reprezentantul Înaltului Comandament German și amiralul Karl Doenitz, cel care după sinuciderea lui Hitler a fost desemnat pentru o scurtă perioadă șeful statului german.

Actul a fost semnat în fața Forțelor Aliate și în fața Înaltului Comandament Sovietic.

Înfuriat de faptul că documentul a fost semnat în Franța și nu în Berlinul ocupat de Armata Roșie, Stalin a cerut o resemnare oficială. Astfel, o a doua ceremonie a avut loc la Berlin, pe 8 mai 1945, unde mareșalul Jukov a semnat actul final în numele URSS.

Diferența de fus orar: 8 mai versus 9 mai. În Occident: De la victoria militară la Ziua Europei

Sursa foto: Wikimedia Commons, U.S. National Archives, domeniu public

Motivul pentru care Rusia a ales data de 9 mai este unul pur tehnic, dar cu impact istoric:

În momentul în care actul final era semnat la Berlin (noaptea târziu pe 8 mai), la Moscova, din cauza diferenței de fus orar, trecuse deja de miezul nopții, fiind oficial data de 9 mai.

În timp ce Occidentul (Marea Britanie, SUA, Franța) a anunțat victoria pe 8 mai, Uniunea Sovietică a fixat sărbătoarea pe 9 mai, zi care a rămas până astăzi „Ziua Victoriei” în spațiul ex-sovietic.

În mod ironic, în timp ce Rusia sărbătorește pe 9 mai triumful militar, statele europene marchează la aceeași dată Ziua Europei, dar cu o semnificație complet diferită, axată pe unitate și pace.

La data de 9 mai 1950, la exact cinci ani după război, ministrul francez de externe, Robert Schuman, citea celebra „Declarație Schuman”. Aceasta propunea crearea unei comunități a cărbunelui și oțelului între Franța și Germania, punând piatra de temelie a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.