Cum a evoluat cinematografia românească după 1989

Autor: Elena Aurel

De la cinematografia controlată de stat la libertatea artistică

Invitații au analizat tranziția dificilă de la un sistem cinematografic centralizat, finanțat și controlat de stat, la o industrie de film liberă, dar fragmentată și vulnerabilă economic. Dacă în perioada comunistă, cinematografia era o unealtă propagandistică, anii ‘90 au adus o cădere abruptă a sistemului de producție. 

„În sfârșit părea că libertatea de creație va aduce marile opere care fuseseră interzise de comunism, însă transformările de după Revoluție au colapsat industria. A fost o perioadă dificilă pentru tinerii debutanți, dintre care doar 2-3 au continuat să facă filme ulterior”, spune Bogdan Jitea. Studiourile s-au privatizat, banii au devenit insuficienți, iar regizorii s-au văzut nevoiți să se reinventeze într-un mediu concurențial dur.

„A fost un jaf fără margini. Exact cum s-au vândut fabricile pe nimic, la fel s-a întâmplat și cu cinematografia. Studiourile erau privatizate, dar resursele se evaporau”, explică Tudor Giurgiu. Bogdan Jitea a evidențiat că, în această perioadă, cineaștii au trecut de la un stil narativ amplu, care încerca să acopere întreaga istorie și realitate socială, la unul mai intimist, concentrat pe povești personale și momente de viață cotidiană. În această schimbare de direcție, cinematografia românească a început să capete recunoaștere internațională.

Noul Val Românesc a adus recunoașterea cinematografiei autohtone pe plan internațional

Unul dintre punctele de discuție a fost fenomenul „Noului Val Românesc”, stilistică de film care a debutat în 2001, marcată de filme precum Marfa și banii (r. Cristi Puiu) sau 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu). Aceste producții au fost caracterizate printr-un realism brutal și un stil minimalist, fapt ce a dus la recunoașterea cinematografiei românești la festivaluri internaționale, dar și la controverse interne. Criticii locali au reproșat adesea că filmele „denigrează” imaginea României, în timp ce cineaștii au susținut că aceste povești reflectă realitatea tranziției postcomuniste.

„După Marfa și banii, exista această stare de nemulțumire din partea unor intelectuali sau funcționari, legată de faptul că se vorbește urât în filme. Faptul că oamenii vorbeau ca pe stradă a generat o reacție de respingere, părea că cineaștii întrec mă       sura. Aceste filme despre care se vorbea că denigrează România au fost complet respinse în țară”, a spus Tudor Giurgiu.

În contextul acestei discuții, regizorul a amintit că, deși publicul român era reticent la început, premiile internaționale au crescut interesul pentru producțiile autohtone. Festivalurile de film, precum Cannes sau Berlin, au fost esențiale în promovarea cinematografiei românești pe scena globală. Mai mult decât atât, în urma expunerii la festivaluri, stilistica specifică Noului Val a devenit o inspirație cinematografică și pentru regizorii din alte țări, precum Turcia și Grecia. 

Diversitatea stilistică și tematică a cinematografiei de astăzi

Astăzi, cinematografia românească este mult mai diversă decât în trecut. Nu mai vorbim doar de filme de autor, ci și de producții comerciale, comedii de succes și chiar filme de gen, precum horror sau acțiune. Cu toate acestea, finanțarea rămâne o problemă majoră, iar scenariștii nu reușesc să ocupe un loc central în industrie, așa cum se întâmplă în alte țări.

Un alt subiect de interes a fost reprezentarea trecutului istoric în cinematografie. Bogdan Jitea a remarcat că filmele istorice produse în perioada comunistă au fost în mare parte mistificări, menite să susțină propaganda regimului. Astăzi, regizori precum Radu Jude sau Tudor Giurgiu aduc pe ecran perspective noi, critice, asupra istoriei României, prin filme precum Aferim! sau Libertate.

Tudor Giurgiu a dezvăluit că lucrează la un film despre masacrul de la Fântâna Albă, un episod puțin cunoscut al istoriei românești, dar relevant în contextul geopolitic actual. „E nevoie constantă de bani și resurse pentru ca cineaștii să încerce filme care să aibă preocuparea de a ne arăta istoria reală.”, a declarat fondatorul TIFF. În opinia lui Bogdan Jitea, pentru ca cinematografia să poată genera o contribuție considerabilă la filmul istoric este nevoie de un dialog real între cineaști și istorici, însă acest dialog trebuie scos de sub controlul politic. 

Evenimentul a evidențiat că filmul românesc rămâne o oglindă puternică a societății, surprinzând transformările prin care aceasta a trecut în ultimele decenii. De la cenzura comunistă la libertatea artistică, de la realismul dur al Noului Val la diversitatea de astăzi, cinematografia românească continuă să evolueze, adaptându-se noilor provocări și oportunități. Dezbaterea s-a încheiat cu o sesiune de întrebări și discuții informale, demonstrând interesul crescut pentru rolul cinemaului în înțelegerea identității și memoriei colective a României.

Mathias Corvinus Collegium își dorește să încurajeze dialogul, diversitatea de idei și să ofere un spațiu de dezbatere deschis și gratuit pentru membrii comunității clujene. De asemenea, oferă sprijin pentru peste 2000 de tineri talentați din Transilvania, prin programe și traininguri gratuite, care completează studiile școlare și prin evenimente publice în limba engleză, română, maghiară și germană. Mai multe detalii despre MCC și evenimentele sale publice găsiți pe pagina mcc.ro/ro.