Săptămâna Patimilor: Denia din Lunea Mare. Ce trebuie să faci azi

În Săptămâna Mare, denumită și Săptămâna Patimilor, celebrăm ultima săptămână din Postul Sfintelor Paști. Această perioadă este cunoscută și ca Săptămâna Deniilor, fiind considerate toate zilele ei, încă de la începuturile creștinismului, mărețe și sfinte. Încă de la seara de Florii, începem să citim deniile, slujbe de priveghere care au loc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștilor.

Astăzi, în Lunea Mare, reflectăm la povestea lui Iosif cel Preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament, în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. În timpul deniei de luni, se aduce aminte de smochinul neroditor, blestemat de Iisus înaintea intrării Sale în Ierusalim.

În Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa pentru a alunga toate relele acumulate peste iarnă, se vopsește și se spală totul, după cum ne învață tradiția și superstițiile. "Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!"

Denia din Lunea Mare

Numele de Iosif înseamnă "El (Domnul) adăugă". Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob şi primul al Rahilei, scrie crestinortodox.ro. Într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă veşti despre fraţii lui, care erau plecaţi cu oile la câmp. Fraţii săi erau invidioşi pe acesta din momentul în care le vestise câteva vise: "Eram la câmp cu toţii şi legam snopi. Snopii mei stăteau drepți, iar ai voştri se plecau spre ai mei", "se părea că soarele, luna şi unsprezece stele se aplecau şi se închinau în faţa mea". În urma acestor descoperiri, fraţii săi şi-au pus în gând să-l omoare.

Văzându-l de departe că vine de la casa tatălui spre ei, aceştia au zis: "Iată visătorul! Haidem să-l omorâm şi să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui". Însă Ruben, unul dintre fraţii săi, le-a zis: "Nu, să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l mai bine în puţul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el". Este aruncat în puţ, însă este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginţi unor negustori.

Pentru a-şi acoperi fapta, fraţii săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif şi au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunşi acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost

"Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac" (Marcu 11, 12-14).

"Îndată s-a uscat smochinul" (Matei 21, 19).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News