Oana Țoiu retrage statutul de utilitate publică pentru ADIRI. Adrian Năstase reacționează: Era oare o prioritate a guvernului interimar?

Autor: Ioan-Radu Gava

Ministrul interimar de Externe, Oana Ţoiu, anunţă că ministerul pe care îl conduce a decis retragerea statutului de utilitate publică al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), motivând că organizaţia "nu mai îndeplineşte de şapte ani criteriile legale". Decizia a fost comunicată vineri, printr-un mesaj publicat pe Facebook.

Ea precizează că hotărârea MAE trebuie formalizată printr-o Hotărâre de Guvern, care urmează să fie reintrodusă pe ordinea de zi.

"Nu vom renunţa la asta, va fi reintrodusă pe ordinea de zi în următoarea şedinţă pentru că nu am văzut nici o analiză juridică consistentă care să poată să susţină continuarea statutului de utilitate publică în absenţa respectării criteriilor legale. Decizia este o datorie, nu o opţiune. Statutul de utilitate publică nu este un blazon perpetuu, nu judec istoria sau contribuţia membrilor organizaţiei de-a lungul timpului, asta poate judeca fiecare", adaugă ministrul interimar de Externe.

Ea mai spune că organizaţia îşi poate continua activitatea în domeniile pe care le consideră relevante, "dar criteriile legale pentru statutul de utilitate publică a ales să nu le îndeplinească ani la rând, fie pentru că a considerat ca nu îi este necesar acest statut, fie pentru că a considerat că are un statut special".

Ministrul interimar explică faptul că, la începutul mandatului, a iniţiat o analiză riguroasă a tuturor organizaţiilor pentru care MAE este autoritate iniţiatoare în recunoaşterea utilităţii publice, subliniind rolul presei şi al societăţii civile în semnalarea neregulilor.

"ADIRI nu şi-a îndeplinit, din 2018 până în prezent, nici obligaţia legală de a depune şi publica rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial şi în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, aşa cum impune legea. Şase ani de tăcere instituţională, în condiţiile în care legea cere raportare anuală. Se poate verifica simplu, registrul este public. Presiune pentru deciziile corecte este şi va continua să fie foarte mare. Dar nu ne mai permitem să nu reparăm relaţia de încredere între stat şi cetăţean şi am început de o vreme, dar asta va dura şi va cere mult efort, curaj şi claritate. Şi va deranja. Dar vom continua", mai scrie Oana Ţoiu.

Adrian Năstase: Era o prioritate a politicii externe românești și a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului de utilitate publica a acestei asociatii?

Fostul premier Adrian Năstase precizează într-o postare pe blogul personal că „Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale (ADIRI) este una dintre cele mai importante instituții academice și diplomatice create în România în perioada postbelică pentru studiul dreptului internațional, al relațiilor internaționale și al istoriei diplomației românești“. 

„Înființată oficial în anul 1966, ADIRI a reunit, de la început, elite ale diplomației, ale mediului universitar și ale conducerii politice și culturale românești. Era oare o prioritate a politicii externe romanesti si a guvernului interimar retragerea, acum, a statutului său de utilitate publica? Acum, cănd se implinesc 60 de ani de la inființarea sa?“, precizează Adrian Năstase.

Înființarea ADIRI

Ședința inaugurală a ADIRI a avut loc la București în martie 1966, în prezența unor personalități de prim rang ale statului român. Relatarea publicată în ziarul Scânteia din 16 martie 1966 arată dimensiunea instituțională și politică a proiectului.

La reuniune au participat:

• Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe;
• Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat;
• Adrian Dimitriu, ministrul justiției;
• Vasile Vlad, șeful Secției Relațiilor Externe a CC al PCR;
• academicienii Constantin Daicoviciu și Athanase Joja;
• Mircea Malița;
• reprezentanți ai diplomației, culturii și mediului științific românesc.

Asociația a fost concepută ca un cadru academic și profesional dedicat:

• studiului dreptului internațional;
• relațiilor internaționale;
• istoriei relațiilor și diplomației românești.

Potrivit documentului inaugural, scopul ADIRI era:

„analiza și interpretarea principiilor de politică externă ale țării noastre”, precum și promovarea „legalității internaționale” și a relațiilor internaționale bazate pe pace și cooperare.

Prima conducere

Adunarea generală a ales drept:

• președinte de onoare: Ion Gheorghe Maurer;
• președinte: prof. dr. Traian Ionașcu, director al Institutului de Cercetări Juridice al Academiei RSR.
  Vicepreședinți au devenit:
• Corneliu Mănescu;
• prof. dr. Grigore Geamănu;
• acad. Constantin Daicoviciu.
  Funcția de secretar general i-a revenit lui Mircea Malița, adjunct al ministrului afacerilor externe.

Consiliul executiv avea 21 de membri și era structurat pe trei mari secții:

• Secția de drept internațional;
• Secția de relații internaționale;
• Secția de istoria relațiilor internaționale și a diplomației.

Printre conducătorii secțiilor se aflau:

• Mihail Ghelmegeanu – Secția de drept internațional;
• George Macovescu – Secția de relații internaționale;
• acad. Andrei Oțetea – Secția de istoria diplomației.
• Director al ADIRI a fost o lungă perioadă de timp, Nicolas Fotino – despre care am scris adeseori pe blogul meu, ca și despre cei care au condus in anumite perioade mai apropiate sectiile Asociației – Ioan Mircea Pașcu, Dan
• Mircea Popescu, Adrian Severin, Vasile Secăreș, Silviu Brucan.

Revista ADIRI

Încă de la fondare, ADIRI și-a propus să publice rezultatele cercetărilor sale într-o revistă științifică de specialitate – Revista română de studii internaționale, pub;icată in română si in limbi străine. Redactor responsabil al revistei Asociației a fost ales, inițial, Grigore Geamănu.

Această tradiție editorială a continuat prin Revista Română de Drept Internațional (Romanian Journal of International Law – RRDI), publicație asociată Secției de Drept Internațional a ADIRI și ramurii române a International Law Association (ILA).

Revista a devenit una dintre principalele platforme românești dedicate:

• dreptului internațional public;
• jurisprudenței internaționale;
• dreptului european;
• diplomației juridice;
• practicii României în organizațiile și instanțele internaționale.

Si să nu uit, prin 2002, biblioteca ADIRI a fost transferată MAE.

ADIRI și școala românească de drept internațional

De-a lungul timpului, ADIRI a funcționat ca un spațiu de întâlnire între:

• diplomați;
• profesori universitari;
• cercetători;
• juriști specializați în drept internațional;
• experți în politică externă.

Organizația a avut legături importante cu Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română șic cu principalele universități din țară.

În ultimii ani, Secția de Drept Internațional a fost asociată cu nume importante ale diplomației românești, printre care Bogdan Aurescu, președinte al Secției de Drept Internațional a ADIRI.

Trebuie să precizez că formula de asociație „umbrelă” pentru cercetătorii si experții in politică externă care a funcționat, in conditiile cunoscute de dinainte de 1989, nu au mai permis o activitate „centralizată” in cadrul unei asociații naționale. Practic, după 1989, s-au format numeroase centre de analiză politică, think-tank-uri de diferite feluri, ONG-uri diverse – care nu mai acceptau o condonare intr-o asociație cu regulile ADIRI. Așa incât, incetul cu incetul, ADIRI și-a pierdut relevanța națională si internațională, activitățile sale fiind concentrate in intâlnirile restrânse organizate de regretatul ambasador Lupeș.

În istoria diplomației românești, ADIRI rămâne, insă, in opinia mea, una dintre instituțiile care au contribuit decisiv la formarea și afirmarea școlii române de drept internațional dar si la formarea a numeroși diplomați. Părintii unora dintre cei care conduc astăzi MAE frecventau activitățile Asociației. Sigur, acel format nu mai era cel mai potrivit pentru lumea academică actuală. Dincolo de toate comentariile legate de rolul unora dintre membrii săi de după Revoluție, cred ca ADIRI – o instituție inteligentă a politicii externe românești din perioada Războiului Rece – trebuia lăsată să dispară in liniste. Nu deranja cu nimic – nu lua bani de la MAE sau de la guvern, nu mai avea sediu, nu mai avea salariați. Avea insă, si cred că are in continuare, un prestigiu pe care nu i-l poate afecta decizia inutilă a guvernului interimar, luată la propunerea ministrului de externe“, conchide, într-o postare pe blog, fostul premier Adrian Năstase.