Vă prezentăm în continuare textul alocuţiunii şi transcrierea intervenţiilor Preşedintelui României:
"Am văzut deja în sală pe atât de mulţi pe care i-aş saluta cu numele, încât am rămas la această formulă simplificată. Vă salut însă pe toţi cu mare bucurie, bucuria revederii, aici, în frumosul oraş Timişoara, cred că tot fruncea îi zice, nu?
Cred că v-aţi convins deja, domnului rector i-am spus-o direct, că îmi face o mare plăcere să vin aici, la Universitatea dumneavoastră! În Timişoara realmente mă simt ca acasă şi mă bucur să constat cu fiecare vizită pe care o fac, şi cam fac, progresele din acest oraş, care îmi este drag, şi mai cu seamă din mediul academic timişorean.
Timişoara este de multă vreme un exemplu de bună gospodărire, de atitudini constructive şi de mobilizare regională şi locală. Timişoara a fost printre primele oraşe care au rezolvat problema şomajului apărut în perioada tranziţiei şi mă bucur că văd aici oameni de afaceri care au contribuit semnificativ la această rezolvare.
La ultimul recensământ, Timişul a fost unul dintre cele două judeţe care au înregistrat o creştere a populaţiei. Foarte frumos pentru Timişoara, îngrijorător că numai două judeţe. Investitori şi turişti, studenţi şi angajaţi din România, dar şi din alte ţări, aleg Timişoara pentru ceea ce reprezintă astăzi: un oraş dinamic, dezvoltat şi tolerant.
În perioada interbelică, intelectualii timişoreni şi bănăţeni au cerut în repetate rânduri înfiinţarea unei universităţi de inspiraţie europeană. În cele din urmă, au avut câştig de cauză. Astăzi sărbătorim 75 de ani de la decretul regal care prevedea înfiinţarea unei universităţi la Timişoara, un decret care transforma Timişoara într-un centru universitar complet şi care punea bazele consolidării poziţiei oraşului ca pol de dezvoltare pentru Vestul României.
Universitatea s-a dezvoltat de-a lungul anilor, ajungând rapid o instituţie prestigioasă de talie europeană. Spun asta deoarece Universitatea de Vest nu trăieşte numai din faima trecutului, ci este puternic orientată spre fructificarea oportunităţilor pe care le are la îndemână.
Universitatea participă la numeroase proiecte şi reţele europene, este conectată la evoluţiile tehnologice şi instituţionale marcante de pe continent şi îşi îmbunătăţeşte constant infrastructura de studii şi de cercetare. Iar aceste transformări sunt absolut necesare. Doar un pol universitar puternic, bazat pe colaborare şi cu o infrastructură adecvată poate pune instituţia dumneavoastră pe picior de egalitate cu universităţile europene şi mondiale.
Cu prilejul Summitului desfăşurat la Sibiu săptămâna trecută, am participat alături de Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, la o discuţie cu tineri veniţi din toate colţurile continentului nostru. Acolo am abordat o problemă cu care se confruntă toţi tinerii europeni, indiferent de ţara din care provin: cea a integrării cu succes pe piaţa muncii aflată în continuă schimbare. Această schimbare ia adesea forma digitalizării sau a specializării angajaţilor.
Universităţile, inclusiv cele timişorene, vor trebui să anticipeze tendinţele din economie, dar, mai ales, să formeze absolvenţi flexibili şi capabili de adaptare la schimbări tehnologice şi culturale rapide. Absolvenţii viitorului vor trebui să poată lucra în medii multiculturale, să cunoască inovaţiile din domeniul de activitate şi să fie autonomi în procesul de învăţare, care va continua, cu siguranţă, pe tot parcursul vieţii. În acelaşi timp, nu este suficient să deveniţi doar buni angajaţi sau antreprenori.
În 2016, domnule rector, când am vorbit ultima dată aici, am încurajat studenţii de atunci să participe la alegeri. Săptămâna viitoare veţi avea din nou această ocazie, unii dintre dumneavoastră poate pentru prima dată. Este oportunitatea de a vă face vocea auzită în configurarea direcţiei ţării noastre, precum şi a Europei în ansamblul său. Vă încurajez să o faceţi!
Deşi, din multe puncte de vedere, Timişul este în fruncea ţării, prezenţa la vot a fost o excepţie regretabilă în ultimii ani.
Astăzi ne confruntăm cu consecinţele nefaste ale absenteismului.
Aşa că, dragi studenţi, mergeţi la urne şi apăraţi-vă interesele! Nu-i lăsaţi pe cei care promit mult, însă fac puţin, să vă frâneze dezvoltarea ca români şi ca europeni! Mai mult, vă încurajez să vă implicaţi, pe mai departe, în viaţa publică a României!
În grupurile de lucru ale proiectului 'România Educată', elevii şi studenţii au fost printre cei mai activi participanţi. Au dat dovadă că se pot organiza şi că pot veni cu poziţii mai bine argumentate decât multe persoane care, teoretic, ar fi trebuit să aibă experienţă în discutarea şi elaborarea politicilor publice.
Stimaţi participanţi,
Sunt aici generaţii care merită toate şansele pe care le are de oferit Uniunea Europeană. Este inacceptabil ca ţara noastră să rămână atât de mult în urmă, în condiţiile în care trăim într-una dintre cele bune perioade istorice ale continentului nostru, cu oportunităţi extraordinare, care pregătesc o veritabilă revoluţie a educaţiei. Vorbim de noi programe de mobilitate, de voluntariat, de proiecte de cooperare între instituţii din diferite state membre.
Mai este nevoie ca şi cei care guvernează în România să înţeleagă faptul că situaţia de acum din educaţie, care este -păcat, dar trebuie să recunoaştem - dezastruoasă, nu mai poate continua. Dacă nu ştiu sau, şi nu vor să facă lucrurile mai bine, atunci să plece şi să lase locul altora care se pricep. Pentru că nu ei, ci românii sunt cei care vor plăti pentru aceste eşecuri.
În aceste condiţii, este cu atât mai mare meritul Universităţii de Vest de a se adapta schimbărilor de până acum, iar al Timişoarei în ansamblul său de a se consolida ca centru universitar. Munca echipei de aici, însă, precum şi a întregii comunităţi academice, este departe de a fi finalizată. Viziunea înfiinţării universităţii se bazează pe rolul acesteia în construcţia unui stat puternic şi prosper.
Astăzi, acest rol este mai important ca niciodată, iar reperele nu mai sunt doar naţionale, ci europene şi globale. Eu sunt convins că Universitatea de Vest, prin ceea ce a devenit de-a lungul a decenii de activitate, va continua să fie epicentrul vieţii intelectuale şi civice bănăţene. La mulţi ani!
În continuare, domnul rector mi-a propus un dialog cu dumneavoastră, cu sala, şi aştept cu mare interes întrebările sau sugestiile dumneavoastră. Vă mulţumesc!"
Sesiune de întrebări şi răspunsuri:
Întrebare: Aţi spus, şi m-a emoţionat, că studenţii merită toate şansele, dar, ca student în străinătate nu sunt recunoscut ca student în muzeele din România, când vreau să-mi fac abonament de transport sau să cumpăr bilet de tren, şi nu sunt recunoscut ca student în asigurarea naţională de sănătate, şi asta este universal valabil pentru studenţii românii dinăuntrul şi din exteriorul ţării. Voiam să întreb care este poziţia dumneavoastră şi ce demers recomandaţi în direcţia rezolvării acestei situaţii?
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Evident, recomand să se remedieze! Mai cu seamă pentru studenţii noştri. Cineva de la noi studiază în străinătate şi când vine acasă dintr-o dată nu mai este student. Mi se pare foarte ciudat! Această situaţie trebuie reglementată cât se poate de urgent şi mă voi îngriji să scriem celor responsabili să găsească o soluţie. Soluţia, tehnic, ar fi extrem de simplă. Sper să se şi adopte. Important este, însă, şi mă bucur foarte mult că aţi spus-o implicit că sunteţi studenţi în străinătate şi vă simţiţi ai noştri. Este un lucru excelent. Sper ca o parte semnificativă dintre voi să se şi întoarcă în ţară. Avem nevoie de voi!
Întrebare: În ce măsură în proiectul România Educată modelul german poate avea un impact pentru dezvoltarea României, având în vedere legăturile, cultura şi valorile care deja ne leagă?
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu trăiesc cu convingerea că pe toţi ne leagă ceea ce numim generic valorile europene. Aceste valori sunt evident şi de sorginte franceză, şi de sorginte germană, şi de sorginte italiană, şi aşa mai departe. Societatea pe care ne-o dorim, societatea europeană, se bazează pe cele mai bune şi implicit, de multe ori şi explicit, asumate dintre aceste valori, care, majoritatea dintre ele, s-au cristalizat în ultimii 300 de ani, cu un impact semnificativ nu numai din Revoluţia Franceză, ci şi din Revoluţia de dincolo de Ocean şi setul de valori şi de principii pe care în ziua de astăzi considerăm că se află la baza unei societăţi democratice. Aceste valori sunt asumate în întreaga Uniune Europeană. De aceea, cred că noi, românii care suntem pro-europeni şi vrem să fim foarte bine integraţi în Uniunea Europeană, ne-am asumat aceste valori, ceea ce urmează şi suntem în curs a o face, câteodată cu sincope - de exemplu, acum avem o sincopă socială. Suntem în curs de a găsi metodele cele mai potrivite societăţii romaneşti de a le aplica concret.
După o lungă introducere să mă refer la întrebarea propriu zisă. Cred că avem nevoie de o şcoală românească. Nu sunt adeptul copierii bucată cu bucată a unui sistem educaţional din altă parte. Ştiu că mulţi şi în cadrul dezbaterilor pe România Educată mi-au spus că sunt atâtea modele senzaţionale, nu vreau să le numesc fiindcă toate sunt bune - dar noi nu putem să copiem ceva dintr-o altă societate. Societatea românească are specificul ei fiindcă avem baza, valorile europene, dar avem şi valorile româneşti, avem tradiţiile romaneşti şi toate trebuie să fie incluse în modelul nostru, al şcolii româneşti. Şi asta îmi doresc!
Romania Educată vrea să genereze bazele unui mare program pentru şcoala românească de mâine, şi ca să nu apară pe urmă alte întrebări prea tehnice, nu îmi doresc o reformă a sistemului românesc, cel puţin nu dintre acelea de care am avut până acum -fenomenul întreg l-am numit reformita sistemului românesc. Eu îmi doresc să discutăm atât cât este nevoie, până când ştim ce vrem pentru România de mâine, pentru generaţiile de mâine, dar care, pe urmă, ne permite să creăm o baza foarte solidă, pe care se poate realmente construi România secolului XXI. Sunt foarte bucuros că avem rezultate bune, foarte bune, din multele dezbateri care s-au purtata deja până acum.
Ca sa nu rămână cineva cu impresia greşita: eu nu vreau sa avem mâine o lege care reflectă aceste dezbateri. Eu vreau să avem un concept care să-l definitivăm într-o formă care este pe urmă uşor de transpus în legislaţie, împreună cu toţi actorii din sistem şi mă bucur că în sală văd reprezentanţii tuturor actorilor în sistem - nu numai studenţi, elevi, dăscăli, şi sindicate, şi antreprenori, şi ambasadorii care vin cu inputul ţărilor lor. Aceste chestiuni au nevoie de foarte mult timp ... Ştiu că unii îşi pierd repede răbdarea: "Domnule, ori faci o lege, ori o laşi balta!" Nici nu fac lege acum, nici nu o las baltă. Dar să finalizăm proiectul!"
Întrebare: Clubul Rotary Internaţional se regăseşte în peisajul acestei teme pe care aţi menţionat-o, este vorba de România Educată. Considerăm că am putea fi parteneri şi partener de dialog. Mă întreb, dacă puteţi să ne regăsiţi ca şi parteneri şi potenţiali parteneri de dialog în această temă de rezolvare a situaţiei învăţământului naţional?
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Da, cu siguranţă, cum să nu! Orice asociaţie, orice instituţie, orice persoană interesată în definitiv poate să vină în proiectul România Educată. Este un proiect deschis. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este un proiect închis. Este un proiect deschis tuturor. Puteţi să intraţi via metode clasice, luând legătura cu consiliera mea pe probleme de educaţie, puteţi să intraţi via digitalizare, avem un sistem dedicat acestui proiect, sau puteţi să intraţi via dezbatere, cum tocmai aţi făcut. Oricare dintre căi este bună şi binevenită din punctul meu de vedere. Vă invit! Este un proiect în care îmi doresc inputul tuturor celor interesaţi. Şi dacă aţi pus întrebarea vă consider foarte interesat. Mulţumesc!
Întrebare: România Educată înseamnă şi educaţie onestă şi corectă. Eu vreau să vă întreb despre un fenomen care întunecă faţa frumoasă a universităţilor româneşti - fenomenul plagiatelor. Ce facem cu asta? Există nişte mecanisme care, însă, nu funcţionează. Există o mulţime de cazuri publice verificate, verificabile de plagiat în universităţi, ba chiar în fruntea unor universităţi se află oameni care au comis furt, dar Consiliul Naţional de Etică le ignora, nu le cercetează, nu se întâmplă nimic. Nu există consecinţă. Care este mecanismul la care v-aţi gândi dacă mâine aţi putea să reglaţi acest lucru?
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Mecanismul există. El se numeşte autonomie universitară. Foarte simplu. Însă până când acest mecanism se auto-întrenează, cred că este nevoie şi de un pic de ajutor din partea statului. Şi, aici, cred că găsim principala problemă şi cumva bănuiesc că la asta aţi vrut să ajungeţi cu întrebarea. Vedeţi că plagiatul nu există numai la noi, există şi în altă parte. Dar, în altă parte, vorbesc de democraţiile consolidate, dacă despre un politician apare discuţia că ar fi plagiat, el pleacă din politică. Nu vreau să dau acum nume ale unor politicieni, unii chiar cu o carieră briliantă în politică care, dintr-o dată s-au oprit şi au plecat. Nu a fost nevoie de nimeni să le spună să se retragă dacă sunt hoţi. Noi trăim momentan într-o formă de sincopă.
La noi hoţii s-au cocoţat în vârful statului şi acest lucru a fost posibil şi datorită toleranţei prea mari a societăţii şi a mediului universitar faţă de plagiat. Fiindcă plagiatul este o formă de hoţie. Dacă este tolerată, concluzia politicienilor este că şi mai mult este tolerată şi se poate. Şi acum, din păcate, avem dovada că la noi, momentan, se poate sau s-a putut. Sper să se termine acest "s-a putut" cât mai repede.
Problema, probabil ştiţi, a apărut de fapt în anii 90, când, din iniţiativa unor cadre universitare, foarte mulţi politicieni au fost atraşi spre universităţi, idee bună s-ar putea spune. Doar ca să fie atractiv pentru politicieni li s-a oferit pe tavă un doctorat sau două. Foarte repede au observat unii politicieni că acest lucru se poate face şi fără sa facă ei nimic, li se livrează şi lucrarea, aproape că şi dezbaterea li s-a livrat. Şi aici universităţile au tras frâna de mână foarte târziu. Evoluţia este mai complexă, de lungă durată şi nu poate fi rezolvată, din păcate, doar spunând "OK, să se termine cu plagiatul" fiindcă lucrurile, între timp, s-au complicat. Părerea mea, am mai spus-o şi o mai spun: cine a plagiat să rămână fără titlul obţinut şi fără beneficiile obţinute din plagiat, dar acest lucru nu trebuie să îl facă nici poliţia, nici procurorii, acest lucru trebuie să îl facă universitatea care a emis titlu respectiv, dacă vorbim, sigur, de titluri universitare. Dacă vorbim despre altceva, sunt alte instituţii care trebuie să intervină. Dar până când nu ajungem la acest mecanism de auto-curăţire, problema nu se rezolvă. Aţi văzut că se tot plimbă comisiile de etică, comisiile de verificare, unii ajung în funcţii de conducere care vor să se urmărească chestiuni, alţii nu vor să se urmărească. Eu cred că este interesul intim al universităţilor să-şi respecte statutul şi eliminând nu plagiatul, plagiatorii.
Întrebare: I understood that most of the university students in Romania are afraid and reluctant to go to study abroad. My question: is this a common phenomenon in the country? And if that is the case, Mr. President, I would like to hear your personal ideas regarding this phenomenon. Am înţeles că pe mulţi studenţi din România îi sperie ideea de a studia în străinătate sau ezită să facă acest lucru. Este acesta un fenomen comun în România? Şi dacă este cazul, domnule Preşedinte, aş vrea să ne împărtăşiţi opinia dumneavoastră despre acest fenomen.
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Thank you for your question. Well, I have to admit that your information and my information are sort of different. If I speak to students, they tell me they want to go abroad and they want to study abroad. More than that, even, it is a phenomenon that is largely known in Romania, and we have to treat it with extreme seriosity. A lot of young people would simply like to leave, many of them of course to study. So, I think that we have open generations, I do not want to comment on your information, but my impression is that Romanians are eager to go abroad, eager to study and this comes in a long tradition. Romania did not always have good universities, as is the Universitatea de Vest Timisoara and, during those times, Romanians went to study abroad because young generations wanted to be connected. Most of them, of course, went to Western Europe, they went to France, to Germany, to Italy, and in many of the countries where they found open universities where they have been accepted and this continues nowadays. As President, I would be very glad, and this is what I told the young men who asked the first question, I would be extremely happy if most of those students, at one point, came back to Romania, to bring back the knowledge, the experience they acquired and work here in Romania. Some are coming back, some prefer, for different reasons, to stay in the university where they are or to accept a career somewhere else. This is obviously a very personal and subjective decision, but again, as President, I would be very glad if many of them would came back to Romania.
Vă mulţumesc pentru întrebare. Trebuie să recunosc că informaţiile dumneavoastră diferă de informaţiile mele. Când discut cu studenţi, aceşti îmi spun că vor să plece în străinătate, că vor să studieze în străinătate. Chiar mai mult decât atât, vorbim despre un fenomen foarte cunoscut în România şi trebuie tratat cu multă seriozitate. Mulţi tineri ar vrea să plece, majoritatea, bineînţeles, ca să studieze. Consider că avem o generaţie deschisă. Nu vreau să comentez informaţiile dumneavoastră, dar impresia mea este că românii îşi doresc să plece în străinătate, îşi doresc să studieze, ceea ce vine în urma unei lungi tradiţii. România nu a avut întotdeauna universităţi bune, precum este Universitatea de Vest din Timişoara, şi, în acea perioadă, românii s-au dus să studieze în străinătate pentru că tinerele generaţii au vrut să fie conectate.
Mulţi dintre aceşti, bineînţeles, s-au dus în Europa de Vest, în Franţa, Germania, Italia, şi în multe alte state unde au găsit un sistem universitar deschis şi unde au fost primiţi. Acest lucru continuă şi în prezent. Ca Preşedinte aş fi foarte mulţumit - ceea ce i-am spus şi tânărului care a pus prima întrebare - dacă marea majoritate a acestor studenţi s-ar întoarce în România, pentru a aduce acasă cunoştinţele şi experienţa dobândite acolo şi ar lucra aici, în România. Unii se întors, aţii preferă, din diverse motive, să rămână în universităţile din care fac deja parte, sau încep o carieră în alte locuri. Vorbim, bineînţeles, de o decizie subiectivă, dar accentuez faptul că, din postura de Preşedinte, mi-ar face plăcere ca o mare parte a acestor tineri să se întoarcă în România.
Întrebare: Ce părere aveţi despre accesibilizarea instituţiilor de învăţământ, atât universitare, cât şi preuniversitare, pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi? Ce consideraţi dumneavoastră că este mai propice pentru noi, să se creeze o instituţie specială pentru persoanele cu dizabilităţi sau să se ofere accesibilitate la nivel de fiecare universitate pentru ca şi noi să avem aceleaşi drepturi cu studenţii care participă în aceleaşi cursuri şi instituţii de învăţământ?
Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu cred că este pur şi simplu inacceptabil ca o dizabilitate să fie motiv de îngrădire la educaţie. Deci, în niciun caz nu sunt de acord să se creeze unităţi speciale şi, în toate cazurile, sunt de acord că trebuie create posibilităţi de acces. Deci, accesibilitate avansată. Să ştiţi că în România mulţi politicieni în realitate au înţeles nevoia şi mulţi administratori. Încă nu a înţeles toată lumea că, pentru o persoană care vine în scaun cu rotile, o rampă de o jumătate de metru înclinată cam aşa nu este o soluţie. Dar o să ajungem să trecem şi peste aceste chestiuni. Să ştiţi că foarte mulţi primari au înţeles nevoia de a crea o accesibilitate reală, nu simulată şi pot să vă confirm că, din discuţii cu politicieni, mulţi au această preocupare.
Cred că naţiunea română este pe cale de a deveni o naţiune care reuşeşte să treacă dincolo de aparenţe. Eu, dacă am vorbit despre toleranţă şi, nu întâmplător am spus adineaori în deschidere că Timişoara este un oraş tolerant, m-am gândit şi la acest aspect şi vă mulţumesc că aţi adus chestiunea în discuţie.
Mulţumesc, domnule rector! Mulţumesc şi încă o dată felicitări! Pentru un om, 75 de ani sunt o vârstă de om, pentru o universitate este un semn al primei tinereţi şi vă doresc foarte mult să mergeţi mai departe şi daţi-mi voie să închei cu ceva tradiţional: Vivat, crescat, floreat!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
