"Ministerul Sănătății vrea să transfere finanțarea programelor naționale pe seama asiguraților, iar CNAS nu mai are bani să finanțeze tot ceea ce acum este în pachetul pe care îl oferă, şi vrea să scadă din acest pachet. Statul ar trebui să considere că trebuie să plătească pentru neasigurați, dar nu din banii asiguraților, ci din bugetul lui, al Statului". Sunt avertizări ale Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România, care a transmis o poziție argumentată față de pachetul de legi propus de ministrul Eugen Nicolăescu:
1. Acest pachet NU trebuie înființat. El există deja, sub forma Normelor la Contractul Cadru [Ordin comun al MS și al CNAS]. În aceste norme (NCoCa) se stabilește cu claritate ce serviciu medical este decontat în sistemul de asigurări, pe capitole de asistență medicală [medicină de familie, ambulatoriu de specialitate, spitale, ambulanță, medicină comunitară, listă de medicamente compensate etc], și cu cât este plătit acel serviciu, respectiv prin contracte și plafoane de contractare.
2. Dacă plecăm de la premiza că ceea ce este decontat acum de CNAS este un pachet de servicii, atunci este evident că acel pachet NU este minim, ci este de fapt MAXIM. Este maximum ce decontează CNAS ca serviciu de îngrijiri de sănătate. De aceea, el nu este nici măcar “de bază”, ci este, simplu, “pachetul” de servicii al CNAS față de asiguratul/ții său/săi.
3. Dacă, însă, serviciile medicale oferite de furnizorii de servicii se adresează întregii populații, adică nu numai asiguraților, ci și neasiguraților, și dacă Ministerul oferă garanții de finanțare pentru acele servicii (adică acceptă să plătească furnizorii de servicii pentru serviciile oferite neasiguraților), atunci, se poate diferenția între pachetul la care au dreptul asigurații, care poate fi numit “pachetul de asigurări sociale de sănătate” (și care este de fapt  maxim, iar acum se numește Normele la CoCa) și ceea ce poate oferi statul (Ministerul Sănătății), ca serviciu, celor neasigurați, ce poate fi numit “pachet de bază al statului român”.
4. Asigurații contribuie pe baza solidarității la un fond (acum numit FNUASS), în timp ce neasigurații nu contribuie. Din acest motiv, Statul ar trebui să considere că trebuie să plătească pentru ei, dar nu din banii asiguraților, ci din bugetul lui, al Statului.
5. Aceasta presupune ca Statul (Ministerul Sănătății) să finanțeze din fondurile proprii, și nu din cele ale asiguraților (adică din FNUASS) serviciile medicale pe care și le arogă și le oferă oricui, adică de fapt neasiguraților: urgențele, programele MS, serviciile medicale efectuate de furnizori pentru neasigurați.
6. Hotărârea de Guvern numită Contractul Cadru dă dreptul MS (în comun cu CNAS) de a introduce noi servicii de îngrijiri de sănătate şi/sau medicale decontate în sistem de FNUASS, sau, dimpotrivă, dă dreptul MS de a elimina din norme şi liste acele servicii medicale şi/sau de îngrijiri de sănătate pe care le consideră neplătibile sau inutile.
7. Apare evident că Ministerul nu mai are bani pentru finanțarea a ceea ce era obligat să finanțeze, adică Programele Naționale, și vrea să transfere finanțarea pe seama asiguraților, adică pe seama FNUASS. În același timp, apare evident că CNAS nu mai are bani să finanțeze tot ceea ce acum este în pachetul pe care îl oferă, şi vrea să scadă din acest pachet.
Cum se poate face aceasta fără costuri politice? Cum poate fi publicul informat că Ministerul vrea să reducă din numărul de servicii medicale? Cum pot fi furnizorii de servicii informați că trebuie să facă mai puține servicii și astfel să le fie diminuată finanțarea? Sau, cum pot alți furnozori de servicii fi informați că vor face mai multe servicii fără a mai fi plătiți pentru ele?
Simplu! Elaborarea unor materiale de analiză sofisticată (sau mai puțin) din care să nu rezulte cu claritate cât se va diminua actualul pachet din NCoCa. Aceasta este motivul pentru care MS a publicat 4 fişiere pe site-ul său, intitulate “PB...” sau direct “Pachet de bază”.
Liste de așteptare mai mariPachetul pentru serviciile de specialitate din ambulator reprezintă tot un sistem de managment al bolilor pacienților ce vin la specialist. Aici apare că un medic specialist poate face 4 consultații pe an pentru o boală cronică și un pacient. Dar, acum, un specialist poate face 12 consultații pe an, pentru că este obligat să elibereze o rețetă pe lună. Dacă pacientul vrea să vină mai des la specialist, atunci el trebuie să treacă mai des pe la medicul de familie, să ia trimitere. Încărcarea medicului de familie va fi și mai mare, astfel că va introduce liste de așteptare și mai mari. Dacă consultația la specialist ar fi de 100-200 lei, atunci specialiștii nu ar mai face multe consultații. Dar, cum consultația este de 20 de lei...
Pentru spitale, lucrurile sunt și mai simple, în pachetul alocat. Pachetul este de fapt o “listă neagră” de diagnostice care nu mai trebuie scrise la externare. Analiza acestui pachet seamănă extrem de mult cu o prezentare la un simpozion despre cât de mult se internează în România. Nu că nu ar fi adevărat, dar Ministerul putea să nu dea “copy-paste” peste un astfel de document, de altfel interesant.
Concluzii Acum, în România, multe din servicii nu mai pot fi plătite adecvat pentru că serviciile sînt plătite dintr-un buget comun și pentru că există inflație de acte medicale și de servicii de îngijiri de sănătate: - există extrem de multe internări (primul loc în lume la nr/loc) - există extrem de mulți medici specialiști în contract cu casele de asigurări (vezi ultimul Raport CNAS/2010) - mai nou, NCoCa permit MF să aibă numai 800 de asigurați pe liste, ceea ce trădează prea mulți MF în acele zone unde sînt puțini pacienți pe liste - România este pe primul loc în lume la număr de investigații de imagistică de înaltă specializare (RMN) în ambulatoriu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
