Pentru unii pare o simplă diversiune, dar nu una de „doi lei”, mai degrabă una de mulți lei, cu ramificații bugetare, electorale și civice... că vorba aceea... urmează alegeri la Primăria București, nu? Și totul trebuie să aibă SENS.
Și totuși, cine sunt acești „nostalgici”? Cei mai mulți dintre respondenți sunt sub 45 de ani. Iar asta ridică o întrebare firească: Cum să fii nostalgic după ceva ce nu ai trăit? Ceaușescu a căzut în 1989. Unii nici nu erau născuți. Iar oricine avea sub 10 ani atunci, cel mult își amintește vag niște cozi, nu un regim. Nostalgia nu prea are de unde să vină.
Întrebat ce crede despre sondaj, Nicușor Dan a declarat că statul nu investește suficient în educație istorică și civică. E o declarație care pare banală la prima vedere, dar devine interesantă în contextul în care tot Nicușor Dan a spus recent că va păstra banii din donații pentru a-i investi în proiecte... civice. Nu sociale. Nu educaționale. Civice.
Nu a explicat despre ce proiecte este vorba mai exact, dar a rostit cuvântul „civic” suficient cât să ne gândim la ONG-uri. Mai ales că sondajul cade fix în perioada în care Ana Ciceală își anunță candidatura la Primăria Capitalei, din partea partidului SENS, partid cu rădăcini civice și apropiat de o parte din electoratul USR. Are SENS, nu?
Și aici apar întrebările:
Are SENS să sperii lumea cu Ceaușescu, în prag de alegeri?
Are sens ca fondurile să ajungă la ONG-uri „civice” care pot susține candidați ca Ana Ciceală?
E anticomunismul noua formă de campanie mascată?
Are sens să nu se mai lupte Ana Ciceală cu copacii, ci cu Ceaușescu?
Pentru că educația de masă nu se face de pe o zi pe alta. Nu poți schimba programa școlară în două luni, nici nu poți trimite profesorii să predea anticomunism între două ore de chimie. Dar... ce poți face rapid? Poți finanța rapid ONG-uri, poți lansa campanii, poți face proiecte „civice” cu afișe și ateliere.
În același timp, vedem cum instituții precum Academia Oamenilor de Știință sau alte institute de cercetare pierd finanțare, pe fondul tăierilor bugetare. Între timp, câștigă teren IICCMER, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. E clar: Dacă vine Ceaușescu înapoi, trebuie să fim pregătiți.
În spațiul public, apar deja voci care sugerează că proiectele civice ar putea deveni noul vehicul electoral pentru Primăria București.
Revenind la întrebarea din sondaj: „A fost Nicolae Ceaușescu un lider bun pentru România?”
Nu te întreabă dacă vrei să trăiești din nou în comunism, nici dacă vrei să fie raționalizată mâncarea sau libertatea de exprimare. Te întreabă vag, abstract. Și, tocmai de aceea, răspunsul nu e o nostalgie autentică.
Dar sondajul și-a făcut treaba: A schimbat subiectul. În loc să vorbim despre subiecte precum mamele minore, HIV, obezitatea infantilă sau lipsa educației pentru sănătate, ne pregătim să luptăm cu Ceaușescu. Nu în manuale, ci în proiecte civice, nu prin profesori, ci prin finanțări, iar în acest context, „proiectul civic” devine o umbrelă utilă pentru multe inițiative, inclusiv electorale.
Și totul „cade” perfect. Când vin alegerile, când se pregătesc candidaturi, când fondurile trebuie direcționate cu grijă. Un lucru e cert. Ceaușescu nu revine. Dar subiectul lui sigur rămâne util. Parcă are SENS, nu? Și cum poți lupta mai bine cu comunismul decât cu Ana Ciceală primar la București?! Sondajul nu te întreabă dacă vrei să trăiești în comunism, ci dacă Ceaușescu a fost un lider bun pentru România. Nu s-a pus în antiteză situația de acum cu situația de atunci.
VEZI ȘI: Unde găsești afine 100% românești. Au gustul de pe vremuri