Credeam că Thassos e ca un mall printre insulele grecești, unul al românilor.
Mă așteptam ca totul să fie comercial, să aud urlete pe plajă, manele și altele asemenea, după ce oamenii s-au plâns, de-a lungul timpului, pe grupurile de Facebook dedicate, de asemenea situații.
Am ajuns în Thassos într-o zi cu o nori și vreme ploioasă. Marea aceea albastră și limpede era neagră, mai neagră decât a noastră. M-am cazat la o cazare incredibilă, pe plajă, unde serviciile au fost perfecte, iar regulile COVID respectate așa cum n-am văzut niciodată în România, dar într-un mod care să nu afecteze vacanța turistului. Pixul folosit pentru semnarea contractului a fost pus într-un alt bol, pentru dezinfectare, iar la micul dejun se intra cu mască și mănuși asigurate de spațiul de cazare, masa fiind luată ulterior la terasa din grădină, poziționată chiar pe malul mării. Prețul pe cinci nopți, în condițiile oferite, mi-ar fi asigurat cazarea pentru cel mult două nopți pe litoralul românesc al Mării Negre.
Vremea era morocănoasă când am ajuns, cu nori și vânt, dar, în Thassos, asta e un dar, pentru că te poți plimba să descoperi locuri frumoase, care, în alte condiții, poate nu le-am fi bifat. Am descoperit că și Thassos, cu plajele lui, încă își păstrează autenticitatea și farmecul grecesc, satele de munte ale micuței insule nu par a fi ținut pasul cu timpul, iar acolo, unde totul e liniștit și conservat, liniștea și frumusețea se îmbină perfect. În multe sate de munte, vei întâlni bătrânii greci stând de vorbă pe străzile pietruite și înguste.
Unele s-au mai adaptat și, în mijlocul satului lor liniștit, au creat un mic loc cu magazine și câteva terase unde să te bucuri și de preparatele și produsele locului. Așa este satul Panagia, de exemplu, care mie, personal, mi-a plăcut foarte mult. Aici, la To Pedro, proprietarul micului loc plin de istorie, cunoscător al zonei Eforie de acum 20 de ani, ”plin de magnolii”, după cum mi-a zis el, își strânge prietenii, zi de zi, seară de seară. Într-una din seri, unul dintre prietenii săi a venit cu un Citroen roșu vechi care ne-a încântat privirile. Și nu, nu era mașina lui de epocă, era mașina lui ”de bună”. Am mai întâlnit și VW Herbie 53, pentru pasionați, de această dată în Limenas, capitala insulei.
În ceea ce privește plajele, atât cât am putut vizita, n-am întâlnit, ca pe alte insule grecești, darul naturii. Astfel că-n Thassos, cele mai frumoase plaje, cel puțin pentru mine, au fost cele amenajate într-un stil diferit. Și aici remarc plajele ”La Scala” și ”Papu Beach”, ambele încadrându-se într-un design foarte bine gândit și bine îmbinat cu natura. De remarcat este și că toate plajele respectă distanțarea între șezlonguri și te poți bucura de spațiul personal în orice loc, la plajă. Cel mai frumos nisip este cel de la Golden Beach, care sclipește-n soare și e și foarte fin. Acolo Marea Egee e prietenoasă mai ales cu copiii, fiind de mică adâncime până la mare distanță de mal.
Cu privire la mâncare, n-am întâlnit cele mai delicioase preparate, cum nici tavernele pe care eu le îndrăgesc atât de mult în Grecia, cele de familie. Cu siguranță sunt, dar, cum am considerat că Thassos e o destinație de vacanță scurtă (5 zile), nu i-am descoperit întreg farmecul. Totuși, cele recomandate nu mi-au plăcut, din contră.
Ce mi-a plăcut însă, dintre produsele găsite pe insule, a fost că am descoperit dulciuri delicioase, cele tradiționale, produse acolo, găsite și-n supermarket, sunt incredibil de gustoase, măsline la fel, cele mai bune încercate vreodată, creme naturale din miere de albine și ulei de măsline, excelente, perfecte pentru piele odată cu trecerea la sezonul un pic mai rece, produse hand made frumoase și, unele, cu mesaje inteligente, iar lista continuă.
Discutând cu un administrator de plajă, mi-a spus că e plin de români în Thassos, suntem peste tot, însă, anul acesta, în perioada de început de septembrie, au venit și mulți bulgari. Am mai văzut mașini înmatriculate în Serbia, Ucraina, Republica Moldova și Turcia.
Un aspect care nu mi-a plăcut deloc și pe care, de când merg în Grecia, nu l-am întâlnit pe alte insule, este acela al încercării de a ne păcăli. Într-un magazin, o domnișoară a vrut să ne păcălească cu 10 euro, iar la feribot ne-au fost ceruți 6 euro în plus, ulterior descoperind că de fapt ne-au pus mașina peste 4,25 tone. Am înțeles că trebuia să știm că e o practică veche, dar n-am știut, nu ne-am așteptat și e tare neplăcută, din cauza gestului în sine.
FOTO Roxana Neagu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu