EXCLUSIV Sithonia vs. Kassandra. Diferențe frapante între cele două brațe din Halkidiki. Unde să mergi dacă vrei să te bucuri, cu adevărat, de Grecia

Autor: Roxana Neagu

”Nu-mi place Kassandra” auzeam des. Dar cum părerile sunt împărțite, oamenii sunt diferiți, frumosul e diferit și el. Asta credeam până mi-am dat seama cât semănăm. Din start, vă spun și eu: nu-mi place Kassandra. Așa că dacă simțiți urme de subiectivism în acest articol, vă rog să le luați ca atare: nu sunt doar urme, sunt ”explozii”. 

Cu brațele din Halkidiki pot să vă spun că am încheiat vizitarea destinațiilor turistice din Grecia, accesibile cu mașina și aproximativ apropiate de noi. Am simțit gustul Greciei de acum 10 ani. Mult, puțin? Nu știu, de atunci mi-am permis să o vizitez și pot să confirm că da, Grecia nu mai e ce a fost.

Zakynthos-ul de altădată

La prima noastră vizită în Grecia, în Laganas, Zakynthos, credeam că am călcat pe pământ binecuvântat. Toată lumea ne invita în taverne, la plaje cu sezlonguri gratuite (în baza consumației, desigur), primeam gratuit apă, deserturi și chiar și ”țuică”. Pentru ei, era amuzant că se puteau amuza cu noi. Eram ”fratele meu”. Al tuturor. Voie bună, oameni care se bucurau că ne au acolo, care ne invitau să le fim oaspeți și care ne arătau asta din plin. La ultima vizită în Laganas, acum doi ani, în aceeași destinație, nimeni nu mai ”molesta”, cum ar zice unii, cu voie bună. Tu întrebai cât costă setul de șezlonguri, îți convenea, ok, nu-ți convenea, următorul. Minimum întâlnit era de 20 de euro/ setul. Voia bună de altădată a fost înlocuită cu un comercial rece. 

Am mai vizitat Thassos (în vreme de pandemie, a fost minunat, nu vreau să-l mai văd a doua oară, pentru a nu-mi strica amintirile), Kavala și localitățile de lângă - Nea Peramos (vizită în octombrie, la început, când doar grecii mai erau în vacanțe- liniște, curat, aerisit), Asprovalta (nu o recomand), Sithonia, Kassandra, Parga, Syvota, Preveza (singurul loc unde ne-am lovit de... rasism din partea localnicilor), Lefkada, Corfu, Zakynthos, Salonic și localități din apropierea lor. 

Sithonia

Anul acesta vacanța a început cu Neos Marmaras din Sithonia, un mic sat cu port, cu străzi înguste (și abrupte), cu restaurante unde încă mai sunt greci bătrâni, cu mici patiserii locale care pregătesc la ora 07:00 cafea la ibric și produse proaspăt coapte pentru micul dejun. Ideal pentru cupluri și familii cu copii, Neos Marmaras a rămas în amintirea noastră drept unul locuri minunate și oameni buni, fericiți, pasionați, cu povești și căldură sufletească. Cazarea în Neos Marmaras a fost 800 de euro pentru 7 nopți. Fără nicio urmă de publicitate, se numește Kali Thea Suites. Așezat într-un bloc pe o culme, cu balcoane din sticlă ce dau spre port, este locul ideal de cazare, locul unde te-ai întoarce doar pentru cazare. Curățenia este zilnică, prosoapele, lenjeriile se schimbă de mai multe ori într-un sejur, nu există fir de praf în acest bloc. Doamna care administrează proprietatea probabil aștepta să se facă 8.00 pentru a ne aduce micul dejun și, cu fiecare ocazie, ne punea și mici atenții din partea casei, în special pentru copil. Ne-a oferit cafea din partea casei, apă și - surprinzător- serviciu de spălare a hainelor gratuit. Ne-au fost luate din cameră, ne-au fost aduse în cameră, sortate și puse pe umeraș. Știa că mergem în spre destinație apoi și chiar ne-a făcut câteva recomandări. 

În Sithonia, găsești îndeajuns de multe variante de plajă, beach bar-uri cu răcoritoare și mâncare, cu șezlonguri distanțate și prețuri rezonabile incluse. Aici, foarte rar am găsit șezlonguri cu taxă, majoritatea putând fi ocupate în baza consumației - ceea ce a ajuns să fie o raritate în Grecia, cel puțin în destinațiile mai apropiate. Intrarea în apă foarte rar o găsești a fi lină (de exemplu în Sarti, zona nouă, este lină, cu nisip ca-n Golden Beach), dar este în regulă și așa, nu am găsit nimic periculos pe vreo plajă. 

Te poți plimba în micuțele sate de munte, precum Parthenonas (pentru o priveliște de vis) sau poți alege să iei la pas Nikiti, nu orașul nou, ci cel vechi, unde găsești și un bar, un restaurant, un mic magazin de suveniruri precum și o biserică. Poți opri la magazinele de pe marginea drumului, unde vei descoperi cum domnul de acolo nu-ți vinde doar vasele lor fabricate undeva pe lângă Salonic, dar și miere, ulei de măsline, pastă de măsline și alte produse de familie. O altă destinație demnă de vizitat este Agios Nikolaos, sat de lângă Nikiti. 

Dincolo de atracțiile zonei, fiind o peninsulă frumoasă și variată, poate cel mai mult a contat ospitalitatea în Sithonia, aceea de ”altădată”, pe care nu ne-am așteptat să o găsim atât de aproape de noi. 

Kassandra

Vrăjiți de Sithonia, am zis că dacă tot suntem acolo și mai avem câteva zile libere, să vizităm și brațul Kassandra. Poate că am avut ghinion, nu știm, dar ne-am cazat în Kallithea. Căutând cazare de pe o zi pe altă, am închiriat ”ce a mai rămas”. Am căutat ceva cu 9+ pe Booking. Sub 100 de euro/noapte nimic, iar condițiile multe prea îndepărtate de cele din Sithonia. Am sperat ca măcar să fie curat. Doamna la care am rezervat m-a sunat cu rugămintea să rezerv direct la dânsa, pentru o reducere față de Booking. Nu era ceva exagerat pentru noi, și-n Sithonia merseserăm cu rezervare directă. Ajunși la fața locului, nu era nimeni și o gălăgie infernală, multă agitație, aglomerație, multe magazine cu jocuri distractive pentru copii (inclusiv pentru al nostru), dar prea multe, cluburi (nu baruri în aer liber) ca la noi (ceea ce nu mai văzusem în Grecia). În cele din urmă, am ajuns la mama celei care administra proprietatea, o grecoaică autentică care și-a dat ochii de zeci de ori peste cap că vreau să-i plătesc cazarea cu cardul. Mi-a oprit pașaportul că ”nu am cash”. Ospitalitatea de care ne-am lovit a fost din start egală cu zero. Acum, și curățenia din camere părea făcută tot de dânsa, se vedea că era ”casnică”, dar și la subsol erau niște cazări... dubioase. Era cineva cazat acolo dar cu obloanele trase în mijlocul zilei și camere vechi. Mergând spre plajă, ne-am dat seama că avem de coborât și de urcat vreo 5 etaje de scări. Ok, am făcut-o și pe asta, ca să ne lovim de o plajă îngustă, supraaglomerată de șezlonguri la prețuri de 40 - 120 de euro/setul. Unde cereau 40 de euro, nu primeai nimic, consumația se făcea separat, doar la plajă, dacă voiai să mergi la restaurantul lor nu aveau acces pentru că era doar pentru clienții hotelului. La cele de 120 de euro, trebuia să faci consumație de 120 de euro pentru două șezlonguri lipite de ale ”vecinului”,  indiferent de ora la care ajungeai (în cazul nostru, ora 16:00). Când i-am spus celui care închiria că mi-ar fi foarte greu să mănânc de 120 de euro, s-a uitat la mine de parcă brusc nu mai înțelegea engleza.

Ne-am scurtat vizita în Kassandra, tocmai din cauză că, colindând în lung și-n lat, am găsit un singur lor frumos: Afytos, un sat pe care-l primisem ca recomandare din Sithonia. Este un mic sat cocoțat în munte, ideal pentru ieșirile de seară chiar dacă sunteți cazați pe brațul vecin sau, în orice caz, în vecinătatea brațelor, căci se află fix la ”intrarea” pe brațul Kassandra. 

Fotografie panoramică din Afythos

Pe de altă parte, în Kassandra un plus a fost că am întâlnit oameni, în adevăratul sens al cuvântului, o mână de greci, fără nicio legătură cu turismul, care, într-o situație mai sensibilă, personală, ne-au dat speranța că, oriunde am fi, dacă există omenie, avem totul. 

Îmi pare rău pentru spiritul comercial al Kassandrei, pentru plajele murdare, pentru țevile de canalizare care se scurg pe plajele unde oamenii stau cu copii, cu prosoapele, pentru toți ceilalți de acolo care se străduiesc să-i mai păstreze autenticitatea și care sunt acaparați, irecuperabil, de caracterul ”disco” căutat de unii turiști de prin țările vecine.