Val Vâlcu subliniază că, în loc să fie regândit conținutul în funcție de vârsta și capacitățile copiilor, schimbările s-au limitat deseori la modificări de structură, precum numărul probelor de examen. „De obicei, schimbările astea au vizat metode, cum e alcătuirea bacalaureatului din 5 probe sau din 3 probe. Și aici, cred că ar trebui să lăsăm experții în științele educației, științele comunicării, sunt psihopedagogi, psihologi, să-i credităm pe cei din preuniversitar”, spune jurnalistul.
O problemă evidentă apare chiar în manualele școlare. Jurnalistul povestește experiența personală din momentul în care a analizat cărțile fiicei sale: „Autorii erau profesori universitari, iar cărțile păreau niște cursuri universitare tăiate, ciuntite, să încapă într-un spațiu limitat”. Exemplul cel mai grăitor vine dintr-un manual de istorie de clasa a patra sau a cincea, care începea cu fraza: „Istoria este știința care se ocupă cu evoluția societății omenești de la origini până în prezent și se bazează pe izvoare scrise și nescrise”. O formulare corectă academic, dar complet nepotrivită pentru un copil de 10-11 ani, care ar fi mult mai receptiv la o abordare narativă.
„Istoria e o poveste, nu? Ce e istoria? Noi ne-am jucat cu dacii și romani. Era o cutie de carton, se deschidea podul peste Dunăre și în instrucțiuni aflai de conflictul lui Burebista cu romanii. Acum vorbim despre izvoare scrise sau nescrise unui copil de clasa a patra”, subliniază jurnalistul.
Confuzia și lipsa de adaptare la vârsta elevului nu se opresc la clasele primare. La bacalaureatul din acest an, elevii trebuiau să comenteze didascaliile, un termen tehnic chiar și pentru mulți studenți. „Un termen pe care l-am verificat cu colegii de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, cei care nu veneau din zona de filologie. Se referă la instrucțiunile de tipul Trahanache, către Zoe, chestiunile din paranteză”, explică Vâlcu. În loc să fie încurajați să meargă la teatru și să urmărească parcursul personajelor, elevii ajung să memoreze definiții și comentarii mecanice.
Această abordare amintește de vremurile în care admiterea la liceu se baza pe tocirea unor comentarii literare. „În clasa a VIII-a învățai pe de rost comentariile ca să dai examenul de admitere la liceu. Hai să zicem, la bacalaureat era mai lejer. Se concentra lumea pe admiterea la facultate și atunci aveai două materii pe care le toceai”, rememorează jurnalistul. Însă întrebarea rămâne: „Cu asta vrem să rămână un absolvent de clasa a XII-a? Sau vrem să-l punem în dificultate?”