RECENZIE: "J. Edgar", trei oameni și un Birou

Filmul "J. Edgar" este, probabil, cel mai bun pe care Clint Eastwood l-a semnat drept regizor. Caracterul principal este un amalgam de stări, dar, totodată, previzibil în ce va face. Este un Dirty Harry cu puțin din comisarul Moldovan, un "frate mai mare" care visează la o lume utopică.

Autor: Răzvan Băltărețu

Acţiunea se desfășoară cu trunchieri narative, adică este prezentată pe măsură ce John Edgar Hoover (Leonardo DiCaprio) își dictează biografia. Actele de bravură se petrec în tinereţe când, de la un post banal, Edgar ajunge să pună bazele FBI-ului și să-l transforme într-un organism primordial în cercetările criminalistice. Deși are spirit de inovator, el este, însă, același funcţionar, până i se reproșează într-o ședinţă publică faptul că el e doar o imagine, un fanfaron care nu face nicio arestare. Asta îl împinge să ajungă și alături de oamenii săi în arestările pe care aceștia le fac, dar tot ei duc greul misiunilor, iar el apare drept mascota din presă.

Biografia pe care Hoover o dictează, însă, este după dorinţa lui, ceea ce mai târziu în film se va vedea că nu este chiar realitatea. Personajul secundar, asistentul său, Clyde Tolson (Armie Hammer), îi reproșează această imfatuare. Acest asistent, însă, joacă un rol mult mai important în viaţa lui Edgar. El este iubirea secretă a indecisului Hoover care nu alege nici homosexualitatea, dar nici o femeie pentru o familie. Singura apropiere de o femeie, până în stadiul de a o cere subit în căsătorie, a fost faţă de viitoarea sa secretară, Helen Gandy (Naomi Watts). După refuzul acesteia, el nu mai are vreo altă legătură cu alte femei și apare Clyde în viaţa lui.

Filmul explorează fobia lui Hoover faţă de comuniști și atașamentul faţă de ţara sa, două lucruri care duc la nașterea FBI-ului, dar, totodată, urmărește și viaţa sa personală mai mereu sub ocrotirea mamei. Ea este guvernatorul vieţii lui, cea care îi cumpără la început costumele, cea care îl forţează să înveţe să danseze pentru a nu se face de râs în societate, fapt care s-a și întâmplat la un eveniment precedent lecțiilor de dans ale mamei. Cum el este, sau se crede, "fratele mai mare" peste infractori, așa și mama lui îi supraveghează aspectele vieţii.

Punctele slabe ale filmului constau în alegerea personajele și în machiajul excesiv. Totul se petrece pe două planuri, "tânăr" și "bătrân". DiCaprio este foarte bun pentru tânărul Edgar, este entuziast, sobru când e nevoie, decis, șarmant, dar vocea nu-l ajută când îl joacă pe Edgar-bătrânul. Machiajul distruge orice expresie facială, iar de machiaj în exces au parte ambii actori principali. Ei par suferinzi de paralizie facială, sunt niște roboţi pe care doar îi auzi că vorbesc. Secretara Gandy arată decent bătrână, dar tot nu este naturală.

Filmul merită văzut, fie pentru a observa o reușită regizorală al lui Eastwood, fie pentru a vedea viaţa zbuciumată a unui om care a vrut să știe totul despre orice și oricine. Ca detaliu secundar, ajunsese să aibă dosar și despre JF Kennedy în care consemnase stenograme ale aventurii lui cu o femeie, posibil Marilyn Monroe.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News