De ce o oră are 60 minute. S-a încercat să aibă 100, dar experimentul a fost un eșec

Autor: Anca Murgoci

În octombrie 1793, Republică Franceză s-a lansat într-un experiment nefericit. A decis să schimbe modul în care este măsurat timpul.

Revoluționarii au stabilit că ziua va fi împărțită în 10 ore, nu în 24

Fiecare oră urma să aibă 100 de minute, iar fiecare minut 100 de secunde. Sistemul făcea parte dintr-un calendar revoluționar mai amplu chiar prin introducerea unei săptămâni de 10 zile.

S-a încercat adaptarea ceasurilor existente la noul sistem, au fost instalate ceasuri decimale în orașe, iar activitățile oficiale au început să fie înregistrate după noul calendar. Însă, potrivit lui Finn Burridge, specialist al Muzeelor Regale din Greenwich, acest lucru a generat rapid numeroase probleme. Adaptarea ceasurilor era extrem de dificilă, sistemul izola Franța de restul Europei, iar populația rurală respingea ideea unei zile de odihnă doar la fiecare zece zile. Sistemul a rezistat puțin peste un an.

Cum a început sistemul de 24 de ore, 60 de minute și 60 de secunde?

Totul începe cu sumerienii, o civilizație antică din Mesopotamia, care a existat între 5300 și 1940 î.Hr. Ei au dezvoltat un sistem numeric bazat pe 60, folosit inițial pentru evidențe agricole. Foloseau tăblițe de lut pe care inscripționau cifrele, iar acest sistem s-a dovedit extrem de practic, deoarece 60 se împarte ușor la multe numere.

Deși nu există dovezi clare că sumerienii măsurau timpul, babilonienii, care au venit după ei, au folosit acest sistem pentru astronomie și au dezvoltat împărțirea zilei. Egiptenii antici au fost primii care au împărțit ziua în 24 de ore, în jurul anului 2500 î.Hr.. Ei foloseau ceasuri solare și de apă. Ulterior, babilonienii au început să împartă timpul în unități mai mici, ceea ce a dus, în timp, la apariția conceptelor de minute și secunde. Aceste idei au fost preluate de greci și transmise până în epoca modernă.

Abia în ultimele secole, odată cu dezvoltarea ceasurilor precise, minutele și secundele au început să fie folosite în viața de zi cu zi. În secolul XX, ceasurile atomice au redefinit secunda cu o precizie extremă, bazată pe proprietățile atomilor de cesiu. Astăzi, întregul sistem global de măsurare a timpului se bazează pe aceste ceasuri atomice și stă la baza tehnologiilor moderne precum internetul, GPS-ul sau imagistica medicală. Orele, minutele și secundele sunt rezultatul unor alegeri istorice care s-au păstrat de-a lungul mileniilor.

Chiar și încercarea Franței de a introduce timpul decimal în secolul al XVIII-lea a eșuat rapid

Sistemul a fost abandonat după doar 17 luni. În 1795, politicianul Claude-Antoine Prieur a criticat sistemul decimal. El spunea că nu aduce avantaje reale și complică inutil lucrurile. Aceasta a fost, practic, lovitura finală pentru experimentul francez, conform BBC.

VEZI ȘI: Pierdem o oră, dar mai câștigăm ceva? Adevărul despre ora de vară