Cam aceasta este lenea socială. Dar ce se întâmplă cu persoanele care muncesc pentru întregul grup? Ei bine, la un moment dat se simt și ei păcăliți și – deși vor continua să fie singurii care lucrează – vor începe și ei să mai „tragă chiulul” sau să se implice mai puțin în activitate. „Ce eu sunt mai fraier?” parcă și-ar spune aceștia. Încet, încet, în grupul respectiv ajung să lucreze foarte puțini oameni (restul stau!), dar și cei care încă mai muncesc nu o mai fac la întregul lor potențial. Aceasta este calea sigură spre rezultate dezastruoase: deși – la o primă vedere – grupul are un potențial bun (mulți oameni valoroși), în fapt rezultatele sunt din ce în ce mai slabe.
[citeste si]
Iată un fenomen de psihologie socială care este prezent în tot mai multe situații la nivelul societății noastre în ansambul ei. Avem și expresii pentru a descrie asta: „cine este harnic și muncește are tot ce vrea, cine stă și lenevește are tot așa!”.
Vezi continuarea pe performante.ro