EXCLUSIV  Aluniș: Biserica din România care a fost în Iad. Locul în care apare Dumnezeu

Se întâmpla în 2016 unde biserica monument istoric din satul Aluniș, comuna Colți din Buzău, săpată în piatră, fusese cuprinsă de flăcări. Ce avea să reziste încă din 1274 putea să devină o amintire. Structura de lemn a lăcașului fusese distrusă, la fel și mai multe icoane și cărți vechi. Sătenii au venit într-un suflet, cu găleți cu apă, cu ce au mai putut, să ajute la stingerea flăcărilor după ce un om a tras clopotele în semn de alertă. Se închinau și nu le venea să creadă că biserica lor de-un albastru precum cerul s-a transformat în negru. Ca printr-o minune, astăzi, la doi ani de la incendiu, lucrurile par rezovalte. Lăcașul săpat în stâncă este printre puținele unde se mai țin slujbe religioane.

Am fost prima dată aici în urmă cu șapte ani. Drumul era prost pe o distanță de vreo șase kilometri. Era de preferat să o iei la pas pentru a ajunge acolo. Astăzi se poate ajunge, fără probleme, cu mașina. Doar pe ultimul kilometru este pietriș, dar dacă abordezi drumul cu viteză redusă nu vei avea dificultăți.

La numărul 40, o poartă mereu deschisă, te invită în cel mai liniștit loc de pe pământ. Acolo se află biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai vechi de pe teritoriul României. Este acel loc potrivit pentru oamenii care vor să fie singuri cu Dumnezeu. Este locul în care nu dai nici de vânzătoarea de la lumânări, nu auzi nici șoșoteli, nici nu simți privirile insistente ale oamenilor. Ești doar tu cu Dumnezeu și o tăcere divină. Dacă nu te duci când este slujbă, nu este nici țipenie de om. Doar vreun turist care a auzit de Aluniș. Locul este vegheat de un cimitir și îngrijit de preotul paroh Furtună Petre Pamfil.

Biserica asta merită mult mai mult, dar autoritățile și politicienii care nu sunt capabili să păstreze ce au, nu zic să mai contruiască ceva... vin, fac două poze prin campania electorală și pleacă. Rugăciunea nu este suficientă pentru ca biserica din Aluniș să fie transformată într-o Meteoră. Este nevoie de mult mai mult, iar cel mai bine o știe preotul Pamfil.

Nu știu ce faceți mâine sau pe 29 august de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul bisericii, când se adună lumea la Aluniș, dar n-ar fi rău să fugiți de București, de claxoane, ură și injurături și să vă opriți în Buzău. Din Capitală până acolo sunt 170 kilometri, în două ore și jumătate veți vedea ceea ce unii numesc Athosul românesc, într-o sălbăticie divină unde veți auzi doar liniștea. Lângă biserică puteți vedea și câteva chilii.

Dimensiunile bisericii (ale lăcașului din piatră) sunt 8,80 metri lungime, 4 metri lățime și 2,80 metri înălțime. Într-un spațiu atât de mic, Dumnezeu este peste tot, iar timpul are mai multă răbdare. Important este să ne găsim și noi vreme să închidem Facebook-ul, să fugim de toată ura pe care o simțim din ce în ce mai des, și să fugim câteva ore până la biserica în care de 800 de ani are grijă doar natura. Autoritățile sunt puțin ocupate.

Potrivit legendei, biserica a fost săpată în piatră de doi ciobani, Vlad şi Simion. Se spune că într-o noapte, unul dintre ciobani, a auzit în vis o voce care îl îndemna să sape în stâncă pentru a găsi icoana Maicii Domnului. Omul, ajutat de celălalt cioban, a făcut exact cum i s-a spus şi se pare că a găsit icoana. De aceea, ciobanul a săpat pentru a face încăperea bisericii. Numele celor doi au fost găsite, dăltuite în piatră, în inscripţia din Sfântul Altar, în stânga, lângă Proscomidiar.

Foto: DC News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News