Silvia Mușătoiu, profesoară la Colegiul Național Gheorghe Șincai, a explicat că principala problemă a sistemului de educație din România este lipsa de viziune, cauzată de schimbarea frecventă a miniștrilor. Potrivit acesteia, fiecare ministru vine cu propriile idei, dar odată ce pleacă, acestea sunt abandonate, iar sistemul își pierde coerența.
„Care ar fi principale dificultăți ale învățământului românesc, ale educației de astăzi?", a întrebat Sorin Ivan, decan, director al revistei Tribuna Învățământului.
„Cred că principala dificultate este lipsa de viziune. Noi nu știm încotro mergem cu această educație. Uitați-vă puțin la câți miniștri am avut în ultimii 35 de ani. (...) De fapt, nu e atât de relevant câți au fost. Au fost foarte mulți și fiecare a venit cu ideile lui, a venit cu ideea lui de schimbare. Acum, nu orice idee de schimbare este și reformă. Pe de altă parte, pleacă omul, pleacă și ideea. Adică în momentul în care s-a lansat o idee, este un ministru și încearcă să implementeze ideea. Când a plecat ministrul, se schimbă cu totul paradigma. Deci nu mai avem ideea aceea", a spus prof. Silvia Mușătoiu.
E normală această fragmentare?
Prof. Silvia Mușătoiu este de părere că fragmentarea sistemului educațional nu este normală și reflectă lipsa de viziune și coerență din ultimii 35 de ani.
„Nu (n.r. nu normală această fragmentare). Este vorba de lipsă de viziune și de coerență în acest sistem. Educația din România, în ultimii 35 de ani, nu a avut direcție. Dacă nu a avut direcție, nu are nici sens, și atunci cred că ar trebui să punem la loc educația pe niște poziții importante, dându-i un sens", a spus prof. Silvia Mușătoiu.
Întrebarea esențială: Cu ce se îmbunătățește educația copiilor dacă facem această schimbare?
Prof. Silvia Mușătoiu a explicat că, înainte de a adopta orice schimbare în sistemul de educație, decidenții ar trebui să se întrebe cu ce se îmbunătățește efectiv educația copiilor. Potrivit profesoarei, nu există coerență între măsuri și obiectivele reale ale educației.
„Noi ar trebui să știm exact ce finalități avem și nu doar asta. O să-mi spuneți: „Da, s-a făcut profilul absolventului și trebuie să ne uităm acolo și trebuie să știm exact ce fel de copii scoatem pe partea cealaltă a școlii". Da. Numai că nu prea știm cum să facem asta și încotro trebuie să ne îndreptăm. Adică avem o mare problemă cu coerența acestor măsuri.
Totdeauna când vine o idee, cred că decidenții ar trebui să se gândească care este schimbarea pe care o produce această idee la copii, cu ce se îmbunătățește educația copiilor dacă facem această schimbare. Și acum pun o întrebare: Cu ce s-a îmbunătățit educația dacă am mărit norma profesorilor la 20 de ore?
Cu ce s-a îmbunătățit educația, parcursul copiilor, dacă am mers în continuare pe învățământul simultan considerându-l ca fiind o măsură benefică pentru copii? Fiindcă aceștia se vor întâlni cu mai mulți titulari, când, de fapt, aceasta era o situație pe care ar fi trebuit să o desființăm.
Învățământul simultan nu este de dorit. Nu asigură individualizare, nu asigură coerență. Înseamnă un timp alocat copiilor de diverse vârste de același profesor, în aceeași oră, deci nu era de dorit. Care este deci beneficiul elevilor prin aceste măsuri?", a spus prof. Silvia Mușătoiu la emisiunea DC Edu, de pe DC News, DC News TV şi Părinţi şi Pitici.
Video: