Conflictele între copii și părinți sau între profesor și elevi sunt inevitabile, dar o gestionare corectă a acestora poate evita urmările dezastruoase asupra sănătății motivației copilului pentru învățare și proprie dezvoltare care pot apare în astfel de situații, afirmă profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Acesta susține că nimeni nu se poate feri de conflict și poate că este chiar bine că este așa, așa cum concluzionează și Gamble (1993): „conflictul este o consecinţă naturală a diversităţii”. "Dar întocmai unui animal sălbatic el trebuie îmblânzit, stăpânit și condus acolo unde trebuie", mai precizează profesorul universitar Pânișoară.
Tipuri de conflicte
Conflictul este negativ, întrucât în el se intră cu uşurinţă, însă ieşirea este mult mai dificilă. Conform literaturii de specialitate, există patru tipuri de conflict, însă părinții ar trebui să le cunoască pe fiecare în parte pentru a ști care ar trebui evitat și care încurajat.
Un prim tip de conflict este cel scop, care apare atunci când o persoană doreşte rezultate diferite faţă de alta, dar care nu se încadrează foarte bine în zona pozitivă. Părinții și profesorii se confruntă adeseori cu astfel de conflicte: când copilul nu vrea să învețe, ci vrea să se joace. Adultul trebuie să perceapă ce se ascunde în spatele alegerii copilului, abia apoi va construi o negociere profundă, pentru a-l convinge, explică profesorul Pânișoară.
Conflictul cognitiv se bazează pe contrazicerea unor idei sau opinii ale altora privitoare la un anumit fenomen, sprijinind învățarea și dezvoltarea. În acest caz, copilul "descoperă argumentarea, începe să-i placă să descopere, să caute dincolo de evidență, să afle lucruri", motiv pentru care ar trebui încurajat.
Conflictul comportamental apare atunci când o persoană sau un grup face ceva care este de neacceptat pentru ceilalţi, generând din partea părinților sau a profesorilor un tratament aspru sau chiar pedepse, ceea ce, în timp, ar putea urme, răni care nu se vor mai șterge. De aceea este indicat explicarea motivului pentru care a fost pedepsit, pentru a evita ca cel mic să devină un revoltat în viitor și să răspundă cu aceeași monedă, la un moment dat.
Profesorul universitar Pânișoară notează, în continuare, că implicațiile cele mai profunde sunt cele generate de conflictul afectiv, ce apare atunci când o persoană sau un grup are sentimente sau emoţii incompatibile cu ale altora. "El poate să iradieze, să se extindă, să contamineze, să „îmbolnăvească” și alte aspecte decât cele care au produs inițial conflictul. (...) Nu trebuie să uităm că toate conflictele conțin și o parte afectivă, uneori latentă, dar care – în lipsa unui bun management al conflictului – este gata să se trezească și să producă un dezastru în relația de comunicare…", conchide profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară.