„Menționăm că ne rezervăm dreptul de a aduce modificări și completări după ce proiectul legislativ va fi dat publicității, exprimându-ne îngrijorarea că, pe un subiect de importanță națională pentru păstrarea democrației, prea des invocat mediatic în ultima perioadă, ajungem să dezbatem brusc pe presupuneri și deducții din declarații de presă care vin din partea unei puteri (Guvern) ce are atributul legiferării conferit de Parlament prin delegare legislativă doar în cazuri excepționale și urgente.
Cu titlu prealabil, subliniem că acest proiect de modificare a legislației, intervenit la scurt timp de la adoptarea Legii nr. 282/2023 care deja adusese pensiile de serviciu ale magistraților în acord cu cerințele europene, este consecința lipsei de reacție a decidenților politici cu privire la hotărârea Comisiei Europene de a redeschide în mod artificial Jalonul 215 din PNRR, după ce acesta fusese închis în toamna anului trecut, sub pretextul intervenirii unei decizii de neconstituționalitate (nr. 724/2025) care viza domeniul fiscal și nu domeniul justiției și de asemenea se referea la toate pensiile de serviciu, nu doar la cele ale magistraților, aspectele fiind sesizate de noi încă de la momentul la care România era în termen pentru a contesta hotărârea Comisiei Europene -
https://www.asociatiarojust.ro/articol/Observa%C8%9Bii%20ROJUST%2C%20Asociatia%20personalului%20din%20Justitie%20asupra%20indeplinirii%20Jalonului%20215-%20PNRR_1743612973490
Creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani
Referitor la intenția de majorare a vârstei de pensionare sunt inoportune noi modificări, deoarece jalonul 215 din PNNR este deja atins în ceea ce privește vârsta de pensionare, care este de 60 de ani conform Legii nr. 303/2022, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 282/2023, iar fixarea unei varste de 65 de ani ar insemna conditii chiar mai grele de pensionare pentru femeile magistrat fata de sistemul public unde în prezent vărsta de pensionare este de 62 ani și 5 luni - conform eșalonării prevazută în anexa nr. 5 a Legii nr. 360/2023.
Deși alinierea la practicile europene este un obiectiv legitim, trebuie să subliniem că particularitățile profesiei de magistrat — care implică un nivel ridicat de stres, responsabilitate și risc — justifică un regim special de pensionare. Creșterea vârstei de pensionare fără o analiză temeinică a condițiilor de muncă și a specificului activității poate afecta grav capacitatea sistemului judiciar de a funcționa eficient, prin diminuarea resurselor umane cu experiență.
Propunerea de creștere a vârstei de pensionare a magistraților la 65 de ani nu este o măsură sustenabilă. Dincolo de aspectele teoretice privind uniformizarea regimului de pensionare cu alte categorii socio-profesionale, realitățile sistemului judiciar indică un context profund nefavorabil pentru o asemenea intervenție legislativă.
Este necesar a se introduce dispozitii referitoare la reducerea vârstei de pensionare pentru desfășurarea activității în condiții speciale, așa cum se procedează în sistemul public de pensii și chiar în cazul altor categorii profesionale ce beneficiază de pensii de serviciu.
Se impune reducerea vârstei de pensionare, corespunzătoare condițiilor grele de muncă și față de lipsa normării muncii, neplății orelor suplimentare, volumului de muncă, expunerii publice etc. În lipsa acestei operațiuni nu rămâne decât a se proceda la relaxarea interdicțiilor ce grefează viața magistraților și a condițiilor de muncă, inclusiv reducerea volumului de activitate per judecător sau procuror.
Uzura profesională și psihologică a magistraților, generată de volumul excesiv de muncă, presiunea decizională constantă și instabilitatea legislativă, face ca desfășurarea activității până la vârsta de 65 de ani să fie nerealistă și riscantă.
În România, magistrații se confruntă cu un volum de muncă mult peste media europeană. Raportările anuale ale instanțelor și parchetelor arată că, în multe cazuri, un judecător sau procuror trebuie să soluționeze peste 1.000 de dosare pe an, în unele instanțe chiar și peste 2.500. În acest context, subliniem „fenomenul” schemelor de personal subdimensionate, „fenomen” ce se perpetuează în mod constant și care, pare a nu-și găsi prea curând o reală rezolvare.
Potrivit raportului CEPEJ Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (2022) România are una dintre cele mai ridicate sarcini de lucru din Europa pentru magistrați:
Țară Dosare/judecător/an Dosare/procuror/an Observații
România 700–1200+ 1500–5500+ Încărcătură excepțională, sistem subdimensionat
Franța 300–400 300–500 Distribuție rațională, echipe auxiliare
Germania 400–500 500–700 Sprijin administrativ consistent
Italia 500–600 400–600 Activitate desfășurată în echipe
Polonia 600–800 600–800 Distribuție echilibrată pe nivele
Spania 400–600 400–600
Media UE 300–600 400–800
În România, personalul auxiliar este subdimensionat, iar instabilitatea legislativă permanentă face ca sarcina pe magistrat să fie copleșitoare. Cu toate acestea, magistrații români rămân activi în dosare complexe și sensibile, acceptă limitări de viață personală și profesională severe și își desfășoară activitatea cu expunere mediatică și presiune instituțională.
Un factor major de uzură este instabilitatea normativă. Codurile fundamentale – penal, civil, procedură penală și civilă – au fost modificate de zeci și chiar sute de ori în ultimii ani. Deciziile succesive ale Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție sau interpretările CJUE impun o adaptare juridică continuă și epuizantă. Judecătorii sunt nevoiți să opereze într-un spațiu juridic aflat într-o perpetuă mișcare, în care predictibilitatea și coerența legislativă sunt rareori prezente.
Conform studiului Occupational stress and burnout of judges and procurators, publicat în European Journal of Work and Organizational Psychology (disponibil aici: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19652994), magistrații sunt printre categoriile profesionale cu cea mai mare incidență de: epuizare profesională (burnout), cauzată de suprasolicitare și lipsa resurselor psihologice; stres cronic, generat de natura muncii (conflictuală, decizională, cu miză publică ridicată); tulburări de somn, anxietate și depresie, apărute chiar de la vârste tinere (media de 36,8 ani în studiul analizat).
Aceste afecțiuni au un caracter cumulativ și ireversibil, afectând capacitatea de concentrare, sănătatea fizică și stabilitatea emoțională, esențiale în exercitarea actului de justiție. Asemenea degradări nu pot fi compensate prin simpla „experiență în profesie” sau prin prelungirea activității judiciare cu încă 5–10 ani, fără a compromite integritatea profesională a magistratului și calitatea actului de justiție.
Uzura psihologică în rândul magistraților nu este o ipoteză, ci o realitate documentată la nivel internațional. Studiile recente arată că burnout-ul profesional apare mai devreme în magistratură decât în alte profesii, din cauza responsabilității decizionale continue, expunerii la dosare traumatizante și izolării sociale.
Recomandările Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției și ale Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică avertizează, în esență, că statele membre trebuie să acorde atenție specială „sustenabilității psihologice a magistraturii”, în special în contextul unui volum de muncă în creștere și a unui cadru legislativ tot mai sofisticat și contradictoriu (CEPEJ Report 2024). CEPEJ subliniază faptul că această uzură nu trebuie ignorată, întrucât are un impact direct asupra calității actului de justiție și asupra capacității sistemului de a funcționa eficient și echitabil. Atât CEPEJ, cât și OECD avertizează că lipsa unor măsuri eficiente de protejare a sustenabilității psihologice poate conduce la burnout, erori judiciare și deteriorarea încrederii publice în justiție.
Magistratura este o profesie de intensitate maximă, în care epuizarea apare mult mai devreme decât în alte domenii, afectând atât sănătatea celor implicați, cât și calitatea actului de justiție. Forțarea rămânerii în sistem până la o vârstă înaintată riscă să compromită nu doar performanța individuală, ci și încrederea publică în justiție, ceea ce aduce atingere funcționării normale a statului de drept.
Propunerea de creștere a vârstei de pensionare a magistraților la 65 de ani, nu este în corelare nici cu Decizia CCR nr. 467 din 2 august 2023, publicată în M. Of. nr. 727 din 7 august 2023 (paragrafele 123 și 125 – 126) și nici cu alte sisteme judiciare europene, în cazul cărora s-a prevăzut creșterea graduală și etapizată a vârstei de pensionare. Astfel, propunerea vizată vine în contradicție cu jurisprudența constantă a Curții Constituționale, încălcând principiul independenței justiției și al securității juridice în corelare cu predictibilitatea cadrului normativ.
Creșterea perioadei minime de contribuție de la 25 la 35 de ani
Această schimbare face aproape imposibilă pensionarea anticipată, în condițiile în care mulți magistrați încep activitatea târziu, dupǎ finalizarea unor studii universitare și pregătiri suplimentare, respectiv stagii practice. Începerea activității după terminarea studiilor de masterat sau doctorale, sau după desfășurarea în prealabila al actei activități , la o vârstă de peste 30 de ani îl lipsește pe judecător a beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă a lucrat efectiv în această funcție peste 30 de ani. În plus, aceasta ar însemna condiții mai grele decât în sistemul public de pensii în care stagiul minim de cotizare contributiv este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi iar stagiul complet de cotizarecontributiv este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. A obliga magistratul să fie judecător sau procuror numai în aceste funcții timp de 35 de ani pentru a beneficia de pensie reprezintă o discriminare evidentă și va duce la depopularea magistraturii care va deveni neatractivă pentru profesioniști și în final la afectarea actului de justiție.
Reducerea pensiei de serviciu la 70% din salariul net, în loc de 80% din brut
Apreciem că este neconstituțională intenția de scădere a cuantumului pensiilor de serviciu la 70% din net (în fapt se ajunge ulterior retinerii impozitului si CASS la 55% din net), având în vedere argumente ca: existența dublei impozitari (formula de calcul cu 70% din net, ar include două impozitări, pornind de la indemnizația de bază a magistratului activ), procentul din netul veniturilor din ultima luna de activitate ar trebui să vizeze rezultatul calculului, iar nu startul acestuia, iar economia bugetară ar fi nesemnificativă (vezi procentul <4% a cuantumului pensiilor magistraților din totalul a pensiilor de serviciu )
De asemenea, aceste dispoziții, care reduc pensia de serviciu la jumătate din venitul din ultima lună de activitate intră în contradicție cu reglementări ale Curții Constituționale și europene care statuează că nivelul pensiei magistraților trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională:
I. Decizii ale Curții Constituționale
a.) Decizia nr. 467 din 2 august 2023 pronunțată de Curtea Constituțională: paragrafele 147 și 149- modul de calcul al pensiei este un element definitiv dobândit și consolidat, iar prestațiile viitoare sunt realizate pe baza criteriilor avute în vedere la momentul emiterii deciziei
b) Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pronunțată chiar în condiții de criză economică-statutul constituțional al magistraților - statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamental, principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte garanții ale acestui principiu.
c) Decizia nr. 900/15.12.2020 cu privire la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu a magistraților, Curtea a statuat că legiuitorul este ținut să respecte principiul independenței justiției, sub aspectul securității financiare a magistraților, care impune asigurarea unor venituri din pensii apropiate celor pe care magistratul le avea în perioada în care era în activitate (paragraful 143); legea stabilește modul de calcul al pensiei de serviciu a magistraților, ținând seama de reperele rezultate din jurisprudența instanței constituționale, fundamentate pe principiul independenței justiției, precum și de reperele trasate în documentele internaționale privind statutul magistraților, astfel încât cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării dispozițiilor legale este apropiat de cuantumul venitului ce reprezintă indemnizația pentru activitatea desfășurată în calitate de magistrat (paragraful 145).
d) Decizia CCR nr. 724/19.12.2024-securitatea juridică cere și impune o protecție ascendentă, de sporire a garanțiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit (par.106).
e) Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, „instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au.” „Această constatare se bazează pe specificul comun al activității militarilor și magistraților, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioară a dispozițiilor constituționale și legale aplicabile, impune celor două categorii profesionale obligații și interdicții severe, precum și riscuri sporite, ceea ce justifică în mod obiectiv și rezonabil o diferențiere a regimului juridic de pensionare față de regimul stabilit pentru alți asigurați care nu sunt supuși acelorași exigențe, restricții și riscuri.”
f) Decizia nr. 650 din 15.12.2022 - „(...) diminuarea cuantumului pensiei, fie ea contributivă sau de serviciu, cu sume de bani considerabile afectează dreptul la pensie privit lato sensu.
II. CJUE – Curtea de Justiție a Uniunii Europene
C-83/19, Forumul Judecătorilor din România -„Normele privind pensionarea magistraților nu trebuie să creeze presiuni și trebuie să asigure independența.”
C-64/16, Juízes Portugueses- „Pensia este parte din statutul de independență al magistratului.”
C-619/18, Comisia c. Polonia- „Reducerea vârstei de pensionare fără acord și justificare încalcă art. 19 TUE – independența justiției.”
C-762/23, Curtea de Apel București, magistratii au dreptul la o pensie apropiata de salariu (deci nu contributiva). Raportarea se face la salariu, in ideea mentinerii aceluiasi nivel de trai, nu la contributii: 37....judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate. 38.Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, potrivit căruia „[t]rebuie să existe garanții pentru […] plata unei pensii pentru limită de vârstă care ar trebui să fie [raportată] în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu”. De asemenea, din articolul 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, reiese că acest statut trebuie să garanteze judecătorului sau judecătoarei „care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat‑o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”
III. CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Stec c. Regatul Unit: Dreptul la pensie = drept de proprietate protejat (art. 1, Protocol 1)
Béláné Nagy c. Ungaria: Revocarea unei pensii deja dobândite, fără cauze proporționale și justificate, încalcă statul de drept.
Moskal c. Poloniei: Așteptările legitime ale beneficiarilor trebuie protejate. Statul nu poate retrage un drept creat legal fără o justificare imperioasă.
În concluzie, Asociația RoJust solicită autorităților să reconsidere propunerile făcute, să inițieze un dialog transparent cu reprezentanții magistraților și să asigure un cadru legal echitabil, care să respecte principiile de drept și să asigure stabilitatea sistemului judiciar. Modificările aduse sistemului de pensii al magistraților nu trebuie să submineze independența justiției și drepturile fundamentale ale acestei categorii profesionale”.