Recent, o întrebare aparent banală adresată unui program de inteligență artificială a devenit virală: „Este posibil ca un om să trăiască până la 140 de ani?”
Răspunsul primit a fost surprinzător prin simplitatea lui, dar și profund prin implicațiile sale. Pe măsură ce știința și medicina modernă ating noi performanțe, iar concepte precum „longevitatea extinsă” sau „întinerirea celulară” devin teme serioase de cercetare, întrebarea nu mai pare deloc fantezistă.
De la „biohackeri” precum Bryan Johnson sau Dave Asprey, până la cercetările despre așa-numitele Blue Zones, regiunile în care oamenii trăiesc în mod natural peste 100 de ani, fascinația pentru ideea de a nu muri sau, măcar, de a trăi cât mai mult, a devenit o adevărată obsesie colectivă.
Ce știm despre limitele biologice ale vieții umane
În prezent, vârsta medie de deces în Marea Britanie este de 78 de ani pentru bărbați și 82 pentru femei. Totuși, biologii estimează că durata maximă teoretică de viață a corpului uman se situează undeva între 120 și 150 de ani.
Cea mai longevivă persoană confirmată din istorie rămâne franțuzoaica Jeanne Calment, care a trăit 122 de ani și 164 de zile. Un record impresionant, încă nedepășit după mai bine de un secol.
Așadar, este realist să ne imaginăm că am putea atinge vârsta de 140 de ani?
Un utilizator curios a adresat exact această întrebare unei inteligențe artificiale, iar răspunsul, departe de a fi o listă de diete sau suplimente, s-a concentrat asupra unui inamic mult mai subtil: stresul.
AI-ul a identificat „stresul cronic” drept principalul obstacol în calea longevității
Potrivit explicației oferite de AI, stresul, mai ales cel cronic, este un factor major, adesea ignorat, care scurtează durata de viață a oamenilor. „Corpul aflat constant într-o stare de alertă se uzează înainte de vreme”, ar fi spus algoritmul.
Deși nu apare niciodată ca „principală cauză a decesului” pe certificatele medicale, stresul este cunoscut de decenii ca având efecte devastatoare asupra sănătății. Potrivit NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie), stresul se manifestă prin dureri de cap, probleme digestive, palpitații, amețeli și chiar dureri în piept. În timp, aceste simptome pot suprasolicita inima și sistemul imunitar.
Un studiu olandez din 2010 a arătat o legătură directă între nivelurile ridicate ale hormonului de stres, cortizolul și incidența bolilor cardiovasculare. Pe termen lung, stresul continuu degradează ADN-ul celular, accelerează îmbătrânirea și reduce capacitatea organismului de regenerare.
Ce putem învăța de la Jeanne Calment și de la „zonele albastre”
Interesant este că Jeanne Calment, deși fuma și consuma ciocolată și vin aproape zilnic, ducea o viață lipsită de griji. Provenea dintr-o familie înstărită, avea un temperament senin și o atitudine relaxată față de problemele cotidiene.
Acest detaliu pare să confirme ipoteza AI-ului: nu dietele stricte sau suplimentele scumpe, ci un stil de viață echilibrat, lipsit de stres este cheia longevității.
O concluzie similară se desprinde și din studiile privind Blue Zones, zonele lumii unde oamenii depășesc frecvent 100 de ani, precum Sardinia (Italia), Okinawa (Japonia) sau Ikaria (Grecia). Locuitorii acestor regiuni au în comun nu doar alimentația bazată pe produse naturale, ci și o viață socială activă, mișcare moderată zilnică și o atitudine relaxată față de timp.
Longevitatea, între știință și atitudine
Deși nu există o „rețetă” garantată pentru a trăi 140 de ani, inteligența artificială ne amintește ceva esențial: longevitatea nu ține doar de biologie, ci și de psihologie.
Reducerea stresului, somnul de calitate, alimentația naturală, mișcarea constantă și menținerea relațiilor umane autentice pot fi, împreună, cea mai eficientă strategie de a ne apropia de limita superioară a vieții umane.
Într-o lume dominată de viteză și anxietate, poate că secretul longevității nu se află în laborator, ci în modul în care alegem să trăim fiecare zi.