Horticultura este unul dintre principalele câmpuri de acțiune ale biotehnologilor. Vânzările de flori cresc peste tot în lume, pentru oamenii vor să-și înfrumusețeze viața, să mulțumească sau să facă declarații de iubire oferind flori.
De asemenea, peisagistica urbană pune mult accentul pe aranjamentele florale, pentru că oamenii vor aducă culoare și viață în orașele sufocate între asfaltul străzii și oțelul și sticla blocurilor de birouri.
Obiectivele cercetătorilor care folosesc biotehnologia pentru a îmbunătăți plantele sunt multiple, în cazul floriculturii. Nu doar de a modifica culoarea sau de a obține noi parfumuri sau arome, ci și de a îmbunătăți alte atribute precum morfologia florii sau arhitectura plantei, rezistența la stres și boli, controlul timpului de înflorire și durata de viață a florii tăiate (care se face prin modificarea concentrațiilor de etilenă sau a căii de semnalizare a etilenei), printre altele.
Unul dintre obiectivele urmărite este obținerea unor flori al căror fenotip natural nu conține culoarea albastră. În mod natural, această culoare este dată de o substanță numită delfinidină. Ea nu se găsește în trandafiri, crizantame și garoafe, principalele flori de cultură în întreaga lume.
În anul 2004, cercetărilor realizate de compania Florigene, o companie australiană, împreună cu Suntory, o companie japoneză, au reușit să determine, pe cale genetică o creștere a concentrației delfinidinei. Rezultatul s-a materializat în obținerea așa-numitului „trandafir albastru", dar care, în realitate are o culoare asemănătoare cu cea a lavandei, dar mai pală, sau mov.
Pentru a crea o idee despre importanța sa comercială, Suntory a vândut aproximativ 10.000 de „trandafiri albaștri" doar în Japonia, în 2010, la un preț de 2.000 - 3.000 de yeni/fir (18 – 27 USD). Adică a obținut 20 de milioane de dolari doar la un test.
Deocamdată, există două tipuri de piedici în calea obținerii unor flori de trandafir, crizantemă sau garoafă albastru intens. Prima, așa cum am arătat, este deficitul de delfinidină. Dar, pe lângă acesta, plantele amintite au în structura lor un conținut ridicat de carotenoizi și pelargonidină, iar pH-ul acid al celulelor epidermei superioare favorizează prezența flavonoidelor care dau tonuri roșiatice și portocalii. Astfel, chiar dacă se reușește supraexprimarea unor gene care să declanșeze secreția pigmentului albastru, rezultatul este mov...Cel puțin deocamdată!
Mai multe informații pe https://www.suntory.com/innovation/index.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu