Chiar şi azi, circulă tot felul de convingeri privind semnificaţia ocultă a unui nume sau a altuia. Dar, dincolo de credinţele naive în prevestirile numelor, studii psihologice şi sociologice dintre cele mai serioase arată că numele pot, într-adevăr, să ne influenţeze viaţa, în moduri uneori explicate, alteori încă neînţelese pe deplin, scrie descoperă.ro.
„Nomen est omen”, spuneau romanii: „numele înseamnă destin”. Era expresia convingerii foarte larg răspândite că numele fiecărui om are o mare însemnătate în viaţa acestuia, influenţând felul în care i se va desfăşura existenţa. Multe alte culturi dădeau importanţă numelui ca fiind determinant pentru destinul fiinţei umane care-l poartă, iar acest fel de a gândi prevelază şi azi în multe populaţii ale lumii. De aici, grija de a alege un nume norocos, de bun augur, sau un nume eroic, sau unul care să-l plaseze pe purtător sub ocrotirea unei anumite zeităţi, a unui sfânt ori a unui animal cu puteri magice.
Vechi credinţe româneşti cereau ca, atunci când un copilaş era foarte bolnav, iar cei din jur se temeau că ar putea muri, să-i fie schimbat numele, în ideea că astfel boala (ori “Necuratul”, socotit agent al bolii) nu-l va mai găsi ori nu-l va mai recunoaşte. Schimbarea numelui se făcea printr-un ritual strict, ce implica întâi înstrăinarea copilului (acesta era, de cele mai multe ori, “vândut prin fereastră” unei alte femei din sat, care dădea pentru el o plată simbolică) şi apoi recuperarea lui de către părinţi, după ce femeia care-l cumpărase îi pusese un nume nou. Ulterior, toţi cei ai casei foloseau, pentru copil, doar acest nume. De multe ori, copilaşul primea, ca nume nou, pe cel al unui animal sălbatic, de pildă Lupu sau Ursu pentru băieţi, Ursa ori Vidra pentru fete. Odată cu însuşirea acestui nume, copilul îşi însuşea şi forţa vitală a sălbăticiunilor, ceea ce, în gândirea magică a înaintaşilor noştri, l-ar fi ajutat să-şi recapete sănătatea şi puterea de viaţă.
Dar, indiferent de credinţele magico-religioase, numele pot exercita o anume influenţă asupra vieţii unui individ uman. O arată studii recente din domeniul psihologiei şi al sociologiei, centrate pe corelaţiile dintre nume, pe de o parte, şi comportamentul unui individ, felul în care este privit de cei din jur şi modul în care i se desfăşoară viaţa în general, pe de altă parte.
Contează ce nume purtăm?
Contează într-o măsură remarcabilă, sunt de părere autorii unui articol publicat în The Week. Deşi nu ni le alegem noi înşine, numele sunt un fel de “etichete” ce pot da informaţii despre clasa socială din care facem parte, nivelul de educaţie şi originea etnică – ale noastre ori, cel puţin ale părinţilor noştri.
Studii ştiinţifice, spun autorii articolului, referindu-se la situaţia din SUA, au arătat că lumea face, despre un băiat numit Tyrone, presupuneri diferite de cele pe care le face despre un băiat numit Philip. Au aceste presupuneri vreo bază reală? NU. Sunt foarte adesea greşite, dar, deşi deseori greşite, aceste presupuneri pot totuşi să influenţeze viaţa acelor băieţi.
Ba mai mult, numele pot influenţa chiar şi alegerile pe care face o persoană, în propria ei existenţă – conştient sau nu.
În încercarea de a-i conferi copilului lor o aură specială, de a-l face să apară “deosebit” (în sensul de superior altora, chiar dacă nu mărturisesc acest lucru şi uneori nici nu-l conştientizează), unii părinţi aleg pentru copii lor nume aparte, ce nu se regăsesc printre numele tradiţionale, obişnuite, din ţara respectivă: uneori cuvinte care nu prea sunt folosite ca nume (exemplu: copilul actriţei Gwyneth Paltrow, botezat Apple) sau, mai des, prenume străine.
În Franţa, o anglomanie a numelor, de dată relativ recentă, a adus la modă, în ultimele decenii, voga numelor britanice, numeroşi mici francezi fiind botezaţi Malcolm, Kevin etc.
În România, influenţa telenovelelor latino-americane s-a manifestat, ocazional, mail ales în mediul rural, prin botezarea copiilor cu prenume cu rezonanţă „latino”, precum Marisol, Isaura sau Gaviota, Fernando sau Alberto.
Citește și: Pisici și copii, momente emoționante surprinse în imagini
Cum e mai bine: să ai un nume obişnuit sau unul deosebit?
Câteva studii realizate în SUA arătau şi ele că există unele corelaţii între nume şi clasa socială, ceea ce face ca numele să suscite şi prejudecăţi legate de clasă şi, astfel, să exercite o influenţă asupra destinului unui om.
Astfel, într-un studiu publicat în 2010 în Social Science Quarterly, economiştii David Kalist şi Daniel Lee de la Shippensburg University din Pennsylvania, susţineau că, în SUA, adolescenţii de sex masculin cu nume mai puţin răspândite sunt mai predispuşi sa aibă probleme cu legea, comparativ cu adolescenţii cu prenume mai obişnuite. De exemplu, băieţii numiţi Ernest, Preston si Tyrell aveau un risc semnificativ mai mare de a fi condamnaţi decât cei numiţi, banal, Michael sau David.
Şi aici, se părea că motivul ascuns al acestor diferenţe consta în faptul că tendinţa de a-şi boteza copiii cu nume mai puţin obişnuite ar fi fost mai pronunţată în rândul părinţilor cu mai puţină educaţie, ceea ce ar explica de ce, statistic, asemenea copii au şanse mai mari de a fi delincvenţi. Se cunoaşte deja faptul că delincvenţa este statistic asociată cu nivelul mai scăzut de educaţie al indivizilor şi al familiilor din care provin aceştia.
În orice caz, spun cercetătorii, s-a observat ca băieţii cu nume mai puţin ‘”populare” cresc adesea în familii mono-parentale şi cu un nivel de trai scăzut – iarăşi factori asociaţi cu un risc mai mare de delincvenţă. Acestor băieţi le este mai dificil să-şi găsească de lucru (greu de spus dacă din cauza „stigmatului numelui” ori din cauză că mediul familial nu le-a oferit şanse mari la educaţie), iar lipsa unui loc de muncă este, iarăşi, un factor asociat – statistic, în studii pe grupuri de indivizi, nu pentru fiecare caz în parte – cu comiterea de infracţiuni.
După cum se vede, asocierile sunt foarte complexe; numele este corelat cu o multitudine de elemente care, într-adevăr, pot să influenţeze hotărâtor soarta unui om.
Numele care provoacă respingere
E o tristă realitate faptul că unele nume suscită imediat, involuntar, din partea unor oameni, prejudecăţi care, la rândul lor, provoacă o reacţie de respingere.
Studii realizate atât în Marea Britanie, cât şi în SUA, arată că discriminarea etnică sau rasială de către angajatori, doar în baza numelui, există : trimiţând exact acelaşi CV, dar cu nume diferite, cercetătorii au descoperit că CV-urile care, prin numele de familie ori prin prenume, sugerează că aplicantul ar fi imigrant sau că ar aparţine, în orice alt fel, unei minorităţi etnice au, în general, şanse mai mici de a suscita un răspuns pozitiv din partea angajatorului. Este unul dintre multele feluri – poate cel mai descurajant - în care numele ne poate influenţa viaţa.
Din acest motiv, consideră cercetătorii, în general “e mai bine” (în sensul că ai mai multe şanse de reuşită în viaţă) dacă ai un nume obişnuit în cultura majoritară a ţării respective: atunci când tot ceea ce se cunoaşte despre un om este numele, persoanele care au un prenume obişnuit se descurcă mult mai bine şi au şanse mai mari de succes decât cele cu prenume cu rezonanţă străină.
Tendinţa este, oricum, aceea de diversificare. Deşi la ora actuală, după cum arată studiile, este încă avantajos, în general, pentru oricine să aibă un nume popular în ţara în care trăieşte, diversitatea implicată de multiculturalitate se reflectă şi în diversificarea tot mai accentuată a numelor. Peste 50 de ani, şi în România, nume foarte obişnuite azi ar putea să devină rare şi să sune ciudat şi demodat oamenilor care, la jumătatea celui de-al treilea mileniu, vor prefera nume care, cu doar câteva zeci de ani în urmă sunau aproape inacceptabil de străin şi bizar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
