Les Chorégies d'Orange, aflat în plină desfăşurare, este cel mai vechi festival liric din Franţa, datând din 1869, organizat într-unul dintre cele mai frumoase monumente ale Franţei, impresionantul teatru antic.
Cu cele 9.000 de locuri ale sale, acest loc mitic, al cărui nume vine de la grecescul choreios (dans, coregrafie), este o mărturie grandioasă a epocii romane, unic în acest gen de construcţii pentru că şi-a păstrat integral zidurile şi oferă un cadru sonor minunat muzicienilor şi cântăreţilor.
Teatru roman, loc al Festivalului Liric
Jean-Louis Grinda, Directorul Festivalului Coregies d'Orange
Aflat în dificultate financiară, festivalul este în căutarea unui nou suflu. Până în 5 august, este propusă o programare foarte clasică, dar, în anul viitor, programul va fi înnoit de către noul său director Jean-Louis Grinda: “Este nevoie de noi artişti, noi producţii, noi titluri. Este timpul să dăm acestui festival o nouă dinamică. Sunt programate mereu acelaşi titluri şi, la un moment dat, publicul este mai puţin încântat”.
Jean-Louis Grinda va propune pentru 2018, opera rar montată Mefistofele de Arrigo Boito şi Bărbierul din Sevilla, o operă atât de populară care n-a fost însă prezentată niciodată la Orange. Pentru prima dată în istoria acestui festival, o femeie va dirija o operă: Nathalie Stutzmann va fi în fosă pentru Mefistofele.
De asemenea, Dansul se va întoarce la Orange cu Flautul fermecat al companiei Béjart Ballet Lausanne. Jean-Louis Grinda speră să o poată avea în program şi pe starul italian Cecilia Bartoli.
Leo Nucci şi Nadine Sierra în Rigoletto
Rigoletto în regia lui Charles Roubaud
Ediţia de anul acesta se dovedeşte totuşi o stagiune excelentă, cu două capodopere verdiene absolute, Rigoletto şi Aida, un impresionat concert cu Simfonia a IX-a de Beethoven, un recital sub stele al inegalabilului Bryn Terfel…
Baritonul galez a oferit, împreună cu Orchestra Filarmonică a Radio France, condusă de inventivul Mikko Franck, arii ale eroilor negativi din repertoriul său, ca Mephistopheles din Faust de Gounod, Mefistofele de Boito, teribilul Scarpia din Tosca, Iago din Otello sau încă mai surprinzătorii Mack-the-Knife din Opera de trei parale sau Sporting Life din Porgy and Bess, dar şi Dans macabru de Saint-Saens, Preludiul din Actul 3 din Lohengrin sau Cavalcada din Walkiriile, de Wagner.
Sir Bryan Terfel
Aceeaşi orchestră, avându-l la pupitru de această dată pe fostul ei dirijor atât de îndrăgit, Myung Whun Chung, a interpretat Simfonia a IX-a, într-un concert extraordinar care a reunit un cvartet de solişti de primă mână: soprana Ricarda Merbeth, mezosoprana Sophie Koch, tenorul Robert Dean Smith şi basul Samuel Youn. Remarcabil şi Corul Radio France, condus de Nicolas Fink.
Cu 17 ani înainte de crearea acestui opus, Beethoven visa să scrie o simfonie cu cor. Fantezie pentru pian, orchestra şi cor din 1808 poate fi considerată o schiţă a Simfoniei a IX-a. Începută în 1822, aceasta din urmă a fost terminată în 1824, la puţin timp după Missa Solemnis. Dedicată lui Frederic-Wilhelm al III-lea al Prusiei, ea a cunoscut, încă de la început, un enorm succes.
Un alt concert grandios este programat pentru 4 august. The Planets de Holst, interpretat de Orchestra Naţională a Franţei şi Ansamblul vocal al Chorégies d'Orange, este dirijat de Jesko Sirvend, în timp ce pe zidurile majestuosului teatru antic sunt proiectate imagini inedite de la NASA.
The Planets este un imens poem simfonic, în 7 mişcări, al compozitorului britanic Gustav Holst, compus în timpul Primului Război Mondial, care intenţionează să exprime viziunea astrologică a planetelor sistemului solar, caracterizate, fiecare, prin numele lor care sunt o referire explicită la mitologia greco-romană. Fiecare dintre mişcări contrastează cu precedenta, opera devenind astfel foarte interesantă. Acest poem simfonic are nevoie de un efectiv orchestral enorm şi de un cor feminin care cântă, din afara scenei, în ultima mişcare. În contrapunct cu muzica, imagini sesizante ale planetelor, înregistrate de NASA, vor ilustra aceste pagini impresionante.
Sondra Radvanovzky în Aida
Festivalul a propus şi un Recital al baritonului francez Florian Sempey, acompaniat la pian de Jeff Cohen. Au putut fi audiate arii din Flautul fermecat, din Nunta lui Figaro, Così fan Tutte, Don Giovanni de Mozart, din Romeo şi Julieta, Faust de Gounod…
Sunt pagini care au făcut reputaţia sa de solist ce acoperă o paletă largă de roluri la mai puţin de 30 de ani, având, pe lângă calităţile vocale, şi o remarcabilă prezenţă scenică.
Pentru a-l încarna pe Rigoletto, organizatorii au apelat din nou la un artist exceptional, Leo Nucci. Este rolul său favorit, iar faptul că îi dau replica Nadine Sierra, creatoarea unei Gilda de referinţă, şi o distribuţie excepţională face din spectacol un regal.
Compusă pe un libret de Francesco Maria Piave după Le Roi s’amuse de Victor Hugo, Rigoletto a fost o comandă a Teatrului La Fenice din Veneţia, unde a şi avut premiera absolută în 1851.
Dacă acţiunea este plasată într-un cadru istoric dat, Mantova secolului al XVI-lea, ceea ce interesează este intriga. Această operă este mai mult decât o “suită de arii, duete şi nimic altceva”, cum o definea Verdi. Ea acordă un loc important psihologiei personajelor, mult mai elaborate decât în operele anterioare, şi are o mare subtilitate muzicală.
Pusă în scenă de Charles Roubaud, cu scenografia semnată de Emmanuelle Favre şi costumele Katiei Duflot, opera a beneficiat, în afara interpreţilor din rolurile principale, de prezenţa în scenă a soliştilor Marie-Ange Todorovitch, Cornelia Oncioiu, Amélie Robins, Celso Albelo, Stefan Kocan, Wojtek Smilek, Christophe Berry, Jean-Marie Delpas.
Marcelo Alvarez în Aida
Scenă din Aida
Aida, titlul verdian cel mai des prezentat la teatrul antic din Orange, programat în 2 august, în punerea în scenă a lui Paul-Emile Fourny, beneficiază de cea mai importantă interpretă a rolului titular, fantastica Sondra Radvanovsky. Capodopera Aida cere întotdeauna cele mai mari voci. O fericire să-l poţi asculta pe Marcelo Alvarez în Radames! Mezosoprana Anita Rachvelishvili şi baritonul Quinn Kelsey completează fericit distribuţia, amintind melomanilor triumful lor de la Opera din Paris sau Teatro alla Scala din Milano. Orchestra Naţională a Franţei va fi dirijată de Paolo Arrivabeni.
Egiptologul francez Auguste Mariette a oferit ideea Aidei libretistului Camille Du Locle, născut în Orange. Acesta i l-a propus lui Verdi, cel mai reputat compozitor italian al epocii.
Chung Myung Whun a dirijat Simfonia a IX-a
În această capodoperă, Verdi dezvoltă o expresie dramatică nouă, de mare intensitate, care anunţă verismul sfârşitului de secol, bazată pe o orchestraţie rafinată. Este nevoie de voci puternice şi bogate, aşa cum cerea stilul grand opera italian al timpului. Baletul, tradiţional, este perfect integrat acţiunii, ceea ce aduce un plus de măreţie operei.
Jean-François Zygel, acompaniind la pian Fantoma la Operă
Să adăugăm şi Cine-concertul Fantoma de la Operă în care Jean-François Zygel a acompaniat la pian versiunea restaurată a peliculei americane din 1925, regizate de Rupert Julian. Filmul a devenit una dintre cele mai frumoase reuşite comerciale ale Studioului Universal din anii 1920, în aşa măsură încât a fost creată o versiune sonorizată în 1929, iar, în timp, a dus la nu mai puţin de şase remake-uri, celebru fiind Fantoma din Paradis al lui Brian de Palma din 1974.
În dorinţa de a atrage publicul tânăr, Festivalul Chorégies d’Orange a iniţiat un program pedagogic, intitulat Pop the Opera, care a şi deschis, de altfel, actuala ediţie. A fost o seară de nebunie corală, în care 600 de studenţi şi elevi din regiunea Provence-Alpes-Côte d’Azur au interpretat un repertoriu variat, mergând de la marile coruri din operă la ultimele cântece pop. Programul permite tinerilor studenţi să-şi însuşească arta lirică prin descoperiea şi practica artistică de-a lungul mai multor ani. În plus, în acest fel, Festivalul devine un eveniment care conjugă cele mai mari nume ale Operei cu tinerii solişti aflaţi pe drumul afirmării şi cu talentele de mâine prin spectacole al căror cuvânt de ordine este calitatea.
Realizat după o idee originală a lui Jean-Louis Grinda, concertul, conceput de Jean-Marie Leau, a fost dirijat de Didier Benetti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
