De ce psihopații sunt în sala de consiliu și nu în spatele gratiilor?

”Nu toți psihopații sunt în închisoare, unii sunt în sala de consiliu” a declarat psihologul candian dr. Robert Hare, autorul cărţii „Şerpii în costume: Când psihopaţii merg la lucru”, afirmație pe care o aprobă și cercetătorul britanic Clive Boddy. Acesta susține că psihopații au cele mai mari șanse de a ajunge într-o funcție executivă deoarece sunt carismatici, nu-și asumă eșecurile, sunt experți în a fura ideile altora pe care le folosesc pentru a-și asigura propria avansare, sunt tirani fără a simți vreo vinovăție sau remușcare pentru ceea ce au făcut.

Potrivit studiilor recente, psihopații au de patru ori mai multe șanse de a ajunge în posturi-cheie, tocmai pentru că psihopatia, ca boală, este greu de diagnosticat, și din cauză că ei pot mima emoţiile şi sentimentele profunde ca nişte actori. Au relaţii personale tumultoase şi, de regulă, de scurtă durată, sunt buni vânători ai slăbiciunilor umane, sunt vicleni și manipulatori.

În cazul în care anumite caracteristici umane se suprapun, cum ar fi deficienţele interpersonale (aroganţa, supraestimarea şi viclenia), deficienţele afective (lipsa de vinovăţie şi lipsa empaţiei) şi comportamentul criminal (promiscuitatea sexuală, furtul şi frauda), pshihopatia poate fi diagnosticată.

Psihopați pot fi și persoanele care riscă banii sau proprietățile altcuiva, cei care creează celorlalţi membri ai echipei emoţii negative, cei care se poartă întotdeauna frumos cu ceilalți colegi cu funcţii mai mari decât ei şi urât cu colegii sau cu cei aflaţi în subordine, în general cei care au un comportament lipsit de etică.

Impulsurile criminale ale ”psihopatului de birou” provin din faptul că zone ale creierului responsabile de emoţie nu sunt la fel de active ca cele ale unui adult normal. Periculozitatea unor asemenea exemple este mare și pentru că cei care suferă de această boală sunt inteligenți.

Psihologul Paul Babiak susține că psihopații sunt "un fel de o mașină cu mare putere, dar cu frâne slabe”, căutați de angajatori mai ales în perioade de recesiune. Comportamentul lor bolnav este încurajat de multe companii, pentru că sunt capabili de a lua decizii dure pe care alții manageri  nu le-ar putea lua fără probleme de conştiinţă.

Babiak avertizează însă că riscurile angajatorilor care-și doresc astfel de manageri includ efecte pe termen lung cum ar fi: decimarea echipelor coordonate de aceste persoane, scurgerile de informaţii către firmele concurente sau frauda financiară ce vor afecta atât veniturile, cât și imaginea companiei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News