Doi tineri părinți, o mamă de 20 de ani și un tată de 26 de ani, au pierit în apele Dunării. Ei erau împreună cu alte două persoane, dar și cu copilul lor, un bebeluș de doar 9 luni. Veniseră din București la plajă, la Gostinu. După ora 18:00, ei au intrat în apele Dunării. Într-o fracțiune de secundă, au fost luați de curenți. Un bărbat a intervenit și a reușit să salveze doi adulți și pe fetiță. Dar nu și pe părinții ei, care nu au mai fost văzuți de atunci.
Presa locală scrie că ”simțindu-se în pericol, tatăl copilei de 9 luni, un tânăr de 26 de ani i-a dat fetița bărbatului care le sărise în ajutor. A fost ultimul gest de iubire pe care îl putea face un părinte. Câteva clipe mai târziu, atât tatăl cât şi mama micuței, o tânără de 20 de ani, au pierit sub ape”.
Alertați, pompierii şi scafandrii au ajuns imediat la fața locului şi au început căutările până la lăsarea întunericului. Din păcate, fără niciun rezultat.
”Pe malul Dunării, în zona Gostinu, o familie întreagă s-a bucurat ieri de o zi călduroasă de vară. Nimeni nu ar fi bănuit ce avea să urmeze… În mijlocul râsetelor și al jocurilor, destinul a lovit nemilos. Aisha, o fetiță de doar nouă luni, era ținută strâns la piept de mama ei, atunci când apele au devenit un dușman. Într-o clipă, femeia a căzut într-o groapă ascunsă sub apă, trasă de curenții fluviului. Tatăl, disperat, a apucat-o pe Aisha și a ridicat-o cât a putut deasupra apei. S-a luptat cu valurile, cu frica, cu neputința. A ținut-o… până când mâinile i-au cedat. Și apoi, a căzut și el” scrie, pe Facebook, jurnalistul Vasile Arcanu.
Acesta scrie filmul salvării Aishei:
”De pe mal, un OM (care a dorit să rămână anonim) a înțeles în tăcere ce se întâmplă. Fără ezitare, şi-a luat caiacul și a vâslit cu toată viteza. Când a ajuns, a zărit o siluetă mică plutind pe apă cu fața în jos. Era Aisha. Timpul se strânsese într-o respirație. A întins mâna spre ea, dar trupul ei a fost tras în jos de apă.Și-atunci… miracolul. Soarele, martor tăcut, a luminat dintr-un unghi perfect locul unde micuțul corp dispărea. Reflexia din apă i-a arătat calea. A sărit în fluviu… și a tras-o afară. A așezat-o în caiac, udă, inertă, palidă. Cu inima sfâșiată, i-a aplicat câteva manevre de resuscitare. N-a trecut mult, dar părea o eternitate. Apoi… un oftat. Aisha a tresărit. A tușit. A plâns. A înviat.A fost redată vieții. Redată familiei... Deși părinții ei nu mai erau acolo ca să o ia în brațe, zâmbetul ei a luminat pentru toți cei rămași. Astăzi, la ora 11:00, am văzut-o. Aisha, fetița cu ochi limpezi și chip senin, zâmbea. Un zâmbet fragil, dar plin de viață. Un zâmbet care spunea o poveste mai puternică decât orice cuvânt: o poveste despre curaj, iubire, sacrificiu și miracol. Aisha trăiește. Și, prin ea, trăiesc și părinții ei, în amintirea unui gest de iubire dus până la capăt”.