Prețurile alimentelor în Europa diferă semnificativ de la o țară la alta, iar această realitate se vede direct în bugetele familiilor. Chiar și acolo unde mâncarea este mai ieftină decât media Uniunii Europene, gospodăriile ajung adesea să cheltuiască o parte mai mare din venituri pentru hrană, comparativ cu statele mai bogate.
La nivelul UE, alimentele reprezintă una dintre cele mai importante categorii de cheltuieli. În medie, aproape 11,9% din bugetul unei gospodării europene merge către mâncare. În unele țări, însă, procentul urcă mult peste acest nivel. România este unul dintre cele mai clare exemple, cu o pondere care se apropie de 20%.
Prețurile alimentelor în Europa, măsurate prin coșul standard Eurostat
Pentru a putea compara corect situația din fiecare stat, Eurostat folosește un indice al nivelului prețurilor la alimente. Practic, dacă un coș alimentar mediu din Uniunea Europeană este evaluat la 100 de euro, indicele arată cât ar costa același coș în fiecare țară.
O valoare peste 100 indică prețuri mai ridicate decât media europeană. Sub acest prag, mâncarea este mai ieftină.
Datele pentru anul 2024 arată diferențe clare. Macedonia de Nord ocupă primul loc în clasamentul celor mai ieftine țări din Europa. Aici, un coș alimentar standard ajunge la 73 de euro, cu aproximativ 27% sub media UE.
La polul opus se află Elveția. Prețurile alimentelor sunt aici cu 61,1% peste media europeană, iar același coș costă 161,1 euro.
Diferențele sunt explicate și de statutul fiecărei țări. Macedonia de Nord este stat candidat la aderarea la UE și are acorduri comerciale active cu Uniunea, în timp ce Elveția nu face parte nici din UE, nici din Spațiul Economic European, bazându-se pe acorduri bilaterale.
Cele mai scumpe și cele mai ieftine țări din UE
În interiorul Uniunii Europene, România se află pe ultimul loc în clasamentul prețurilor la alimente. Cu un cost mediu de 74,6 euro pentru coșul standard, mâncarea este cu 25,4% mai ieftină decât media UE. La capătul opus se află Luxemburg, unde același coș ajunge la 125,7 euro, cu 25,7% peste media europeană.
După Elveția, alte două state din Asociația Europeană a Liberului Schimb se regăsesc în topul celor mai scumpe țări: Islanda, cu un cost de 146,3 euro, și Norvegia, cu 130,6 euro. Aceste țări cooperează economic cu UE, dar nu sunt membre, păstrând un control mai strict asupra propriilor politici.
În rândul statelor membre UE, prețuri cu cel puțin 10% peste medie se înregistrează și în Danemarca, Irlanda, Franța, Austria și Malta.
Sud-Estul Europei și Balcanii, zona prețurilor mici
Europa de Sud-Est și Balcanii de Vest rămân regiunile cu cele mai accesibile prețuri la alimente. Pe lângă Macedonia de Nord și România, Turcia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Bulgaria se situează clar sub media UE.
Și Serbia sau Albania au prețuri mai mici decât media europeană, chiar dacă diferențele nu sunt la fel de mari.
În rândul marilor economii ale Uniunii, Italia și Germania au prețuri ușor peste medie, în timp ce Spania se află sub pragul de 100, fiind cu aproximativ 5% mai ieftină decât media UE.
Majoritatea statelor din Europa Centrală, precum Polonia, Cehia, Slovacia sau Ungaria, se mențin în jurul valorii medii, fără deviații majore. În schimb, Europa de Vest și țările nordice continuă să fie printre cele mai scumpe din regiune.
De ce contează aceste diferențe de preț
Ilaria Benedetti, profesor asociat la Universitatea din Tuscia, atrage atenția că discrepanțele dintre prețurile alimentelor în Europa nu sunt întâmplătoare. Costurile de producție, modul în care funcționează lanțurile de aprovizionare și expunerea la șocuri externe influențează decisiv nivelul prețurilor.
„Economiile mici și foarte deschise, adesea cu monede supuse unor fluctuații mai accentuate, au resimțit mai puternic transferul creșterilor de costuri la energie și inputuri agricole în perioada pandemiei și a conflictului Rusia–Ucraina”, a declarat Benedetti pentru Euronews.
Problema devine și mai serioasă atunci când este pusă în relație cu veniturile populației. În mai multe state din Europa de Est și de Sud-Est, alimentele depășesc 20% din cheltuielile gospodăriilor, în timp ce în economiile dezvoltate acest procent coboară, de regulă, sub 12%.
„În consecință, aceeași creștere de preț are efecte mult mai severe acolo unde veniturile sunt mai mici”, a adăugat ea.
Salariile, taxele și preferințele consumatorilor
Alan Matthews, profesor la Trinity College Dublin, explică diferențele prin nivelul veniturilor. „Cel mai important motiv îl reprezintă diferențele de venituri și salarii”, a spus el pentru Euronews Business.
În țări precum Danemarca sau Elveția, salariile ridicate se reflectă direct în costurile din agricultură, procesare și retail, care ajung în final pe nota de plată a consumatorului.
„Diferențele de taxare, în special TVA-ul aplicat produselor alimentare, explică de asemenea o parte din aceste variații”, a mai precizat Matthews. În Irlanda, de exemplu, TVA-ul la alimente este redus sau chiar zero, în timp ce în Danemarca se aplică taxa standard.
La acestea se adaugă și comportamentul de consum. În Europa de Nord și de Vest, cumpărătorii aleg mai frecvent produse bio, premium sau branduri consacrate, ceea ce împinge prețurile în sus.
Prețurile alimentelor în Europa și impactul asupra securității alimentare
Jeremiás Máté Balogh, profesor asociat la Universitatea Corvinus din Budapesta, subliniază că aceste diferențe au efecte directe asupra securității alimentare.
„În timp ce țările cu venituri ridicate pot absorbi niveluri mai mari ale prețurilor, gospodăriile cu venituri reduse din Europa Centrală și de Est suportă o povară disproporționată, chiar dacă prețurile nominale ale alimentelor sunt mai mici”, a declarat el.
Indicele Eurostat nu ia în calcul veniturile populației, ceea ce înseamnă că nu reflectă gradul real de accesibilitate. Astfel, deși Danemarca figurează printre cele mai scumpe țări, nivelul mai ridicat al veniturilor permite populației să suporte mai ușor costurile zilnice cu mâncare, conform Euronews.
CITEȘTE ȘI: Carrefour mai pleacă din România? Câte magazine sunt în țara noastră