Ce propune SENS? Un soi de naționalizare mascată și revenire la comunism. Ai muncit de te-ai rupt ca să ai un venit din chirie? Gata! S-a terminat! Vrei să obții 300 de euro pe chiria unei garsoniere? Adio! SENS propune o limită. Nu spune ce limită, dar de ce nu... 50 de euro? Sau de lei, ca să fie treaba treabă.
Da, chiriile sunt mari. Problema există și nu o negă nimeni. Însă răspunsul propus de SENS: Taxe mai mari, plafonări și control agresiv al pieței nu este o soluție, ci o rețetă pentru dezastru.
Printre ideile promovate se numără:
plafonarea chiriilor
impozit pe locuințele goale
taxare progresivă pentru cei care dețin mai multe locuințe
creșterea taxelor pe chirii până la niveluri de 30–40%
intervenție masivă a statului în construcția de locuințe
Aceste măsuri pornesc de la premisa că proprietarii și dezvoltatorii sunt problema, când, în realitate, ei sunt cei care pun locuințe pe piață. Dacă îi pedepsești fiscal și birocratic, rezultatul este previzibil: Mai puține locuințe disponibile, investiții blocate, iar chiriile cresc și mai mult.
Exemple există. Berlinul a încercat plafonarea chiriilor. Rezultatul? O scădere drastică a ofertelor, proprietari care au retras locuințele de pe piață și chirii mai mari după anularea măsurii. Barcelona, aceeași poveste. În loc să ajute chiriașii, piața s-a blocat.
Impozitarea locuințelor goale pare atractivă la prima vedere, însă ignoră realitatea: Nu toate locuințele sunt abandonate strategic. Unele sunt în renovare, moștenire nerezolvată, în litigiu sau destinate copiilor. Taxarea agresivă nu va aduce aceste locuințe pe piață, dar va împinge oamenii să le vândă sub presiune.
Mulți oameni și au abandonat casele ca să muncească în diaspora, de exemplu. Ce face SENS? Face astfel încât când te întorci în România să rămâi fără case.
Ideea ca statul să construiască masiv locuințe sociale sună bine teoretic, dar în România abia reușim să finalizăm autostrăzi și spitale. Cu bugete limitate și administrație ineficientă, această propunere este pur și simplu irealistă.
În loc să creeze condiții pentru dezvoltare, propunerile mișcarea.sens transformă locuința într-un domeniu controlat, birocratic și ostil investițiilor.
Problema accesului la locuință este reală și trebuie discutată serios, dar soluțiile populiste și punitive nu vor face decât să reducă oferta și să crească prețurile. Locuința este un drept, dar nu este un drept pe care îl poți garanta distrugând piața care îl furnizează.
Iată postarea SENS:
„Nu ne mai permitem să locuim. Din 2020, coșul minim de consum a crescut cu 41%. Pentru un adult singur, valoarea coșului minim de consum se situează la 3.972 lei, mult peste nivelul salariului minim net, care este în prezent de 2.575 lei. Din acest salariu, pe lângă cumpărături, oamenii trebuie să-și permită și o locuință.
Chiriile au explodat, iar cu un salariu minim nu îți poți permite o chirie decentă. Prețul mediu pentru închirierea unei garsoniere în București este de aproximativ 360 de euro, adică de 1825 lei. Acest cost reprezintă 70.87% din salariul minim, în timp ce media europeană este de 56%. În timp ce între 14 și 19% dintre angajați sunt plătiți cu salariu minim, prețul mediu al unei chirii este complet disproporționat față de veniturile lor. În acest context, accesul la o locuință devine un privilegiu, nu un drept.
Ce putem face? Iată câteva propuneri concrete:
1. Reglementarea pieței chiriilor: stabilirea unui interval rezonabil de prețuri pentru închiriere/vânzare, raportat la salariile medii.
2. Impozit pe locuințele goale: pentru a descuraja lăsarea locuințelor neocupate.
3. Taxe progresive pentru cei care dețin mai multe locuințe: locuințele ar trebui să servească oamenilor, nu să devină instrumente de acumulare de avere.
4. Construcția de locuințe sociale de către stat: Locuințele trebuie să fie accesibile, decente și destinate oamenilor nu să aibă ca unic scop generarea de profit pentru dezvoltatorii privați și cei care își permit deja o locuință.
5. Protejarea chiriașilor prin introducerea unui plafon de creștere a chiriilor, crearea unei platforme publice pentru închirieri transparente, prevenirea evacuărilor abuzive și interzicerea discriminării în procesul de închiriere.
6. Colectarea mai bună a taxelor provenite din chirii
7. Taxe corecte pe veniturile din chirii: în România, aceste venituri sunt taxate cu doar 10%, comparativ cu 42.11% în Danemarca sau cu media europeană care este cuprinsă între 20 - 30%. Acest dezechilibru stimulează specula imobiliară.
Locuința este un drept, nu un lux”.
Andrei Caramitru atrage atenția că aceste propuneri sunt naționalizări mascate
Andrei Caramitru atrage atenția că aceste propuneri sunt naționalizări mascate. Adio, locuințe, dragi români! Ați muncit degeaba până n-ați mai putut. Ați plătit degeaba impozite și taxe pentru locuințe. Vine SENS și face legea pe banii voștri.
„Ne zic așa: că ei vor stabili chiria și prețul apartamentelor. Da, da! Dacă ai un apartament și îl scoți la închiriere – și să zicem că e cineva dispus să îți dea 400 EUR pe lună – vine partidul neocomunist și zice: „Nu, nu. Ai voie doar cu 50.” Vrei să vinzi la 2.000 EUR/m²? Nu, nu. 500 EUR e maxim permis.
Ah, mai e încă o chestie: din chiria aia mai mică pe care o încasezi, ei propun taxe de 42%, să îți ia jumate din suma redusă din pix de ei. Mișto, nu?
Asta e o naționalizare mascată, e șocant. Dar e și profund prostesc:
Tot prețul pieței ar fi la tolomaci, doar că diferența ar fi la plic, în pungă, da? Dacă există un proprietar și există un chiriaș interesat de un preț, vor face tranzacția oricum, doar că o să fie pe sub mâna tembelilor.
Cine mai construiește vreo casă/apartament în condițiile astea? Nimeni. Nu ar fi rentabil. Așadar, tinerii care vin noi în oraș (studenți, oameni la muncă) efectiv nu ar avea unde să stea. Ar sta în corturi sau, nu știu, pe undeva printre boscheți?
Oricum, tot ce propun e total neconstituțional, e încălcare a dreptului la proprietate”, a zis Andrei Caramitru.