În nord-estul judeţului Neamţ, la graniţa cu judeţul Vaslui, într-o zonă cu văi şi dealuri care vara sunt arse de soare şi iarna sunt măturate de vânturi aspre şi reci, îşi mai duc viaţa o mână de oameni.
Demult, aici se întindea o ţarină bogată, aflată în proprietatea boierului Ursu, de la care s-a tras şi denumirea zonei, viitoarea comună Valea Ursului.
Satul Muncelu de Jos era la fel de bogat, cu oameni destoinici şi cu frică de Dumnezeu. Mărturie stă şi biserica veche, răzeşească, construită în urmă cu peste 160 de ani şi păstrată până în zilele noastre.
Dar credincioşii care vin să se închine sunt din ce în ce mai puţini, de la un an la altul.
Dacă iei la pas satul, pe dealurile şi văile pe care este aşezat abia dacă întâlneşti câte un om sau doi.
Cauzele sunt multiple, după cum a povestit primarul comunei, Viorel Smeria. Însă motivul principal, declanşator, a fost la începutul anilor '70.
"După alunecările de teren, mulţi au plecat de acolo"
"Prin '72, parcă, au fost alunecări de teren mari, aici, la Muncelu de Jos. Satul era răzăşesc, cu oameni gospodari şi inteligenţi. Dar după alunecările de teren, mulţi au plecat de acolo. O parte au venit în satul Valea Ursului, alţii au plecat în alte localităţi. Şi-au lăsat gospodăriile acolo şi au plecat. Înainte, acolo era teren plat, acum sunt numai hârtoape", spune primarul comunei Valea Ursului.
Mărturie sunt nu doar casele părăsite, ci şi biserica nouă a satului, construită cu doar câţiva ani înainte de producerea alunecărilor de teren.
Mai în glumă, mai în serios, edilul o compară cu Turnul din Pisa, datorită înclinării pe care a căpătat-o după ce terenul s-a surpat.
"Oamenii au construit o biserică mare, din piatră. Acum spui că este ca Turnul din Pisa"
"Prin '68, oamenii au construit o biserică mare, din piatră. Acum spui că este ca Turnul din Pisa, aşa este de înclinată după alunecările de teren. S-a slujit un an sau doi în ea dar după alunecările de teren a fost închisă", a spus primarul Smeria.
Puţinii oameni care au rămas în sat au făcut-o pe riscul lor. Din fericire, de atunci şi până acum nu s-au mai produs alunecări de teren, dar nimeni nu poate prevedea acest fenomen.
Tinerii au plecat demult, populaţia este din ce în ce mai îmbătrânită şi se stinge sub streaşina bisericii răzeşeşti.
"În maxim 15-20 de ani vor rămâne toate casele goale"
"Mai toţi au peste 60 de ani. În maxim 15-20 de ani vor rămâne toate casele goale. (...) Aici nu stă nimeni, aici nu este niciun om, aici iar nu-i nimeni, aici e bătrân...", mai spune primarul comunei Valea Ursului.
Localnicii sunt şi ei la fel de pesimişti. Unii sunt de-ai zonei, alţii au venit prin căsătorie aici şi acum regretă, dar e prea târziu.
"E un sat prăpădit, amărât, mic. Au murit cam toţi, au rămas doar oameni bătrâni. Cei care erau tineri au plecat de aici. Suntem necăjiţi, murim de tot", ne-a spus doamna Liliana.
"Eu am venit din altă parte aici, cu căsătoria. Sunt din partea Bacăului. Îmi pare rău că m-am mutat aici, dar ce să mai fac de acum. Copiii au plecat toţi, ca păsările au zburat", a povestit, cu un gust amar, doamna Aurica.
"Mulţi oameni au murit, copiii au plecat, suntem din ce în ce mai puţini. Noi rămânem aici, cât om mai trăi"
Gard în gard cu biserica răzeşească locuiesc două surori, Maria şi Georgeta.
Prin curtea sărăcăcioasă, o mână de găini ciugulesc şi ele ce găsesc. Casa, mai mult decât modestă, e singura avere a celor două surori.
"Aici sunt născută, crescută. Am 75 de ani. Viaţa e şi mai grea, şi mai uşoară. Mulţi oameni au murit, copiii au plecat, suntem din ce în ce mai puţini. Noi rămânem aici, cât om mai trăi", a povestit doamna Maria.
"Cam zece ani mai ţine satul acesta. Suntem cu toţii pe cale, pe drumul nostru... Ce să facă oamenii aici? Cu ce să trăiască? Unde să muncească? Cum să câştige o bucăţică de pâine? Eu am nişte păsări pe care le cresc, din asta trăiesc. Viaţa este foarte grea", a adăugat doamna Georgeta, sora mai mare a Mariei.
Mai are satul Muncelu de Jos vreo şansă de revitalizare?
Mai la vale, în vecinătatea "Turnului din Pisa", o altă poveste. În timp ce localnicii din Muncelu de Jos părăseau satul de frica alunecărilor de teren şi din cauza sărăciei, domnul Mihai a venit aici, pentru a se îngriji de moştenirea soţiei.
"Eu am venit din satul Valea Ursului la Muncelu de Jos, unde avea soţia casa de la bătrâni. Mulţi oameni au fugit că fuge pământul la vale. Eu am fugit invers. Dar acum sunt mulţi bătrâni, mor mulţi, tineretul nu trage să vină aici. Astă noapte a mai murit un vecin...", a spus domnul Mihai.
Mai are satul Muncelu de Jos vreo şansă de revitalizare? Concluzia tristă o trage chiar primarul Viorel Smeria şi nu doar pentru acest sat: "La noi, la zece nou-născuţi sunt 30 de decese. Nu pot fi optimist în privinţa satului, nu am argumente, nu am motive", conform Agerpres.
CITEȘTE ȘI: Doar o peticeală pe podul de 100 de ani. Oamenii spun că satul din Brașov riscă să fie izolat