Economistul Adrian Negrescu susține că deși execuția bugetară pe noiembrie și datele preliminare pe decembrie arată o scădere a deficitului României la 8,4% din PIB la finalul lui 2025, astfel văzându-se efectele măsurilor fiscale luate în ultimele luni, problemele încă nu dispar, iar marea provocare începe abia în 2026, an în care Guvernul și-a asumat în fața Bruxelles-ului o țintă de deficit de 6,4%.
Deși Guvernul pariază pe efectele creșterilor de taxe, sunt necesare mult mai multe măsuri pentru a atinge această țintă, inclusiv decizii ce vizează cheltuirea banilor publici, avertizează economistul.
Un semnal transmis piețelor financiare și Comisiei Europene
"Execuția bugetară pe noiembrie și datele preliminare pe decembrie vin să confirme faptul că România va reuși să respecte angajamentul de a reduce deficitul bugetar de la 9% la un nivel de 8,4% din PIB la finalul lui 2025. E un adevărat moment de respiro pentru Guvern, pentru finanțele publice, dar nu și o victorie definitivă.
În primul rând, această corecție extrem de importantă transmite piețelor financiare și Comisiei Europene un semnal vital: hemoragia cheltuielilor din România a fost, cel puțin temporar, stabilizată. Scăderea la 8,4% este rezultatul creșterii taxelor, a efectelor inflației dar și a măsurilor luate de Finanțe pentru a combate evaziunea fiscală. Iar acesta este un lucru foarte bun.
Da, nu putem vorbi încă de o reformă structurală profundă, încă așteptăm aceste decizii ce vizează în principal cheltuirea banilor publici – sperăm să vedem o corecție în legea bugetului pe 2026 - însă măsurile punctuale luate în ultimele luni încep să își arate efectele – poate cel mai bun exemplu îl reprezintă creșterea încasărilor și scăderea evaziunii pe TVA.
Adrian Negrescu: Marea provocare începe însă abia în 2026
Marea provocare începe însă abia în 2026, an în care Guvernul și-a asumat în fața Bruxelles-ului o țintă de deficit de 6,4%, ca parte a planului fiscal-structural pe șapte ani.
Guvernul pariază pe efectele creșterilor de taxe, care vor aduce la buget între 35-40 de miliarde de lei, pe atragerea a 15 miliarde de euro din fonduri UE și pe efectele digitalizării ANAF, care ar trebui să se încheie în acest an.
Majorarea fiscalității va fi, cu siguranță, motorul principal care ar trebui să aducă punctele procentuale necesare consolidării.
"Există riscul ca aceste creșteri de taxe să sufoce creșterea economică"
Există, bineînțeles, riscul ca aceste creșteri de taxe să sufoce creșterea economică, reducând baza de impozitare și anulând, paradoxal, câștigurile estimate. Dacă firmele își reduc activitatea sau intră în zona gri din cauza poverii fiscale, ținta de 6,4% va rămâne o simplă fantezie pe hârtie, forțând statul să se împrumute și mai scump. Însă aceste temeri, deși viabile din perspectivă economică, s-ar putea să rămână la capitolul speculații.
Și asta în condițiile în care economia se dovedește a fi mai rezilientă decât așteptările, multe dintre ele cu iz fatalist.
Este adevărat, consumul a scăzut, însă nu atât de mult cât să creeze o problemă majoră. Marea majoritate a companiilor de impact din economie și-a restructurat activitatea și și-a bugetat 2026 de pe niște premize mult mai realiste și predictibile, iar inițiativa privată continuă să genereze afaceri noi, lanțuri de business și locuri de muncă, în ciuda incertitudinilor.
"Reducerea evaziunii nu mai este doar un slogan, ci a devenit o necesitate existențială"
Dincolo de reziliența mediului de business, reducerea evaziunii nu mai este doar un slogan, ci a devenit o necesitate existențială.
Implementarea sistemelor digitale precum e-Factura, e-TVA și e-Transport a început să producă primele efecte, oferind Fiscului o radiografie în timp real a tranzacțiilor. Totuși, marea problemă nu este colectarea datelor, ci capacitatea de analiză și control a ANAF.
Deși volumul de informații a crescut exponențial, inspectorii fiscali încă luptă să transforme aceste terabytes de date în decizii de impunere și sume efectiv colectate. Digitalizarea a speriat o parte din evazioniști, ducând la o ușoară creștere a conformării voluntare, dar rețelele complexe de fraudă s-au adaptat rapid, iar „marea evaziune” rămâne încă greu de destructurat doar prin mijloace electronice.
Să sperăm că ANAF va interveni cu adevărat în zonele de evaziune în care, ani la rând, nimeni nu a avut ,,curajul’’ să intervină, din motive politice, din interese de grup. Cert este că, măcar din perspectiva reglementării, portițele evaziunii și a fentării fiscale s-au redus foarte mult.
Legislația insolvenței și a procedurilor fiscale a fost înăsprită pentru a bloca fenomenul firmelor „fantomă” sau al celor care intră în insolvență doar pentru a scăpa de datoriile la stat.
Noile reglementări impun condiții mult mai stricte pentru eșalonarea la plată și monitorizează agresiv firmele cu risc fiscal ridicat. Astfel, Finanțele încearcă să facă distincția între companiile viabile, care au nevoie de ajutor temporar, și cele care folosesc insolvența ca instrument de fraudare a bugetului, încercând să recupereze banii înainte ca activele să fie disipate.
Să nu uităm și de obligațiile ca orice firmă să aibă un cont bancar, cele care fac vânzări să aibă obligatoriu un POS, să permită plățile electronice – chestiuni ce țin de normalitate și care vor limita și mai mult ideea de evaziune. Iar aceste măsuri se vor simți, cu siguranță, în sens pozitiv în mediul de business", a scris Adrian Negrescu pe pagina sa de Facebook.