Spatele, care menține corpul în poziție verticală, este alcătuit din 33 de vertebre. Între acestea se află discuri moi, cu centru gelatinos compus în mare parte din apă. Ele funcționează ca niște amortizoare la mers, alergare sau sărituri.
Odată cu trecerea anilor, aceste discuri pierd apă și se aplatizează, conform Reuters. Cum există aproximativ 23 de discuri, ele reprezintă un sfert din înălțimea spatelui. Prin micșorarea fiecăruia, rezultatul cumulat este o scădere vizibilă a înălțimii.
Nu doar coloana vertebrală influențează acest proces. Mușchii devin mai slabi și mai mici, oasele se subțiază, iar spațiile dintre articulații se reduc. Aceste modificări afectează postura și implicit înălțimea. În plus, pe măsură ce mușchii care susțin spatele slăbesc, acesta se poate curba, ceea ce îi face pe vârstnici să pară și mai scunzi.
Când micșorarea devine semn de boală
O reducere ușoară a înălțimii este considerată normală, însă atunci când depășește 5 centimetri, poate indica o problemă medicală, precum osteoporoza. Această boală face ca oasele să devină fragile și să se fractureze mai ușor, crescând riscul de complicații grave.
Specialiștii recomandă o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și expunere moderată la soare pentru fixarea vitaminei D, esențială pentru sănătatea oaselor. Astfel, se poate preveni pierderea rapidă a masei osoase și musculare și se poate menține o postură mai bună chiar și la vârste înaintate.
Un aspect surprinzător este că înălțimea se modifică și zilnic. Dimineața, imediat după trezire, oamenii sunt mai înalți, însă pierd până la 2,5 centimetri în primele trei ore de după ce se ridică din pat. Explicația este simplă: în timpul somnului, discurile dintre vertebre rețin apă, dar presiunea activităților zilnice face ca aceasta să se piardă treptat, ducând la o micșorare temporară.
Așadar, bătrânii devin mai scunzi din cauza proceselor naturale ale organismului, însă un stil de viață sănătos poate încetini acest fenomen și menține mobilitatea pentru mai mult timp.