Până la sfârșitul anului se va ști dacă presa tipărită mai are șanse în România. Cei mai mari editori din țară încearcă să treacă peste orgolii și interese personale pentru a susține împreună o rețea de distribuție care să permită supraviețuirea afacerii. Intact, Ringier, Burda, Sanoma Hearst, De Agostini și Adevărul ar putea primi acțiuni la Rautakirja, fostul Hiparion, un distribuitor în care finlandezii au investit 12 milioane de euro, înainte să abandoneze piața românească. PwC auditează afacerea, a cărei finalizare ar putea aduce piața de presă din România la situația din restul Europei. În Ungaria funcționează doar un singur distribuitor de presă, iar în alte țări UE acționează maxim trei -patru firme de distribuție. Fragmentarea rețelei și cadourile cu care au fost forțate vânzările sunt principalele cauze ale ”morții printului”, respectiv prăbușirea tirajelor din 2011, după doi ani de cădere continuă a presei scrise.
Singurul oraș din România unde presa scrisă merge bine este Sibiu. Aceasta este și singura localitate unde primăria a acordat autorizații pe termen lung distribuitorilor de presă. În rest, chioșcarii primesc autorizații care trebuie înnoite de două ori pe ani, cu ”dările” de rigoare. Cei care dețin punctele de vânzare storc fiecare leu de la vânzători, dar țin banii cu lunile, în cazurile fericite în care nu dau țepe editorilor și distribuitorilor. Cifrele nu sunt lipsite de interes: piața totală de presă trece de 200 de milioane de euro pe an, în ciuda prăbușirii dramatice a vânzărilor.
Taraba cu ziare, modelul românesc de distribuție
Jumătate din punctele de vânzare sunt temporare, așa că nimeni nu are interes să bage între 3000-15.000 de euro într-un chioșc modern și mai ales într-un soft care să monitorizeze vânzările. Despre case de marcat nu se pune problema, așa că ziarele și revistele vândute la negru țin zeci de firme care distribuie cu sacoșa sau cu portbagajul. Circa 300 de firme mici dețin 2000 de tarabe de presă, câteva firme mari au în proprietate alte 2000 de chioșcuri, iar 2000 de puncte de vânzare se află în benzinării sau în magazine gen Mic.ro. În total, România are doar 6000 de puncte de distribuție a presei, la fel ca Ungaria, care are o populație la jumătate. Finlanda, de exemplu, are 9000 de unități de vânzare a presei.În concluzie, din punct de vedere al distribuției presa nu s-a schimbat față de anii 90. Doar consumul s-a redus, de la an la an.
La țară, ziarele servesc doar pentru împachetat
Din cauza fragmentării rețelei, adaosul comercial este mare și nu poate fi redus, așa cum s-ar întâmpla dacă afacerea s-ar consolida. Plățile informale, către cei care dau autorizații, cresc și mai mult prețul final. Jumătate din populație, aflată în rural, nu citește ziare sau reviste, iar investiții care să ducă rețeaua până la magazinele sătești nu se pot face, dacă nu se consolidează distribuția. În orașe, oamenii care ar avea bani pentru ziare și reviste merg cu mașina personală, așa că nu mai ajung la chioșcuri, iar în mall-uri și hipermarket-uri nu pot pătrunde tejghetarii și cei care vând din sacoșă, fiind nevoie de un distribuitor puternic, care să poată negocia cu marile firme ce dețin lanțurile comerciale.
Casele românilor, prea mici pentru colecțiile de carte ale ziarelor
Presa are partea ei de vină în această tragedie. Editorii nu au dat atenție conținutului, ci doar costurilor. Resursele acordate jurnalismului de investigație s-au redus în favoarea unor rubrici de magazin, sau a unor știri de tip tabloid. Ediția tipărită diferă prea puțin de cea online. Forțarea vânzărilor, cu cadouri (cărți, CD-uri, DVD-uri) a sleit piața. Studii de marketing au demonstrat că locuințele românilor sunt prea mici pentru ”colecțiile” de carte vândută împreună cu ziarul, care în plus au omorât și editurile de profil, blocând noile apariții, pentru care nu mai sunt bani pe piață. În perioada de maxim avânt a cărților ”Adevărul”, de pildă, chioșcarii închideau toneta după ce epuizau cărțile cadou, în primele ore, ceea ce lăsa fără ziare restul clientelei. ca urmare, tot mai mulți oameni au fost dezobișnuiți să consume presă tipărită.
Ultima șansă
Finlandezii de la Rautakirja au investit în România peste 12 milioane de euro într-o rețea de distribuție modernă. Criza i-a făcut să se retragă, dar nu au găsit doritori să preia afacerea. Până la urmă, directorul român al firmei a făcut un pariu riscant: a devenit acționar majoritar, angajându-se să plătească datorii de 1,5 milioane de euro și circa 400.000 de euro, într-un an, către finlandezi. Dan Vasile, noul proprietar al Hiparion Rautakirja, a pornit de la ideea că editorii se pot salva împreună sau vor dispărea cu toții, dacă nu fac ceva ca să consolideze distribuția. O firmă de distribuție controlată de un editor ar fi însă de neconceput pentru ceilalți editori de presă, care se tem că ”monopolistul” va dezavantaja ziarele sau revistele concurenței. De aceea, a propus tuturor editorilor să intre în firma de distribuție. Până în prezent, Intact a primit 1 la sută din acțiunile Hiparion, iar negocierile continuă cu ceilalți mari editori.