EXCLUSIV  “Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg

Magdalena Popa Buluc / 26 ian 2017 / 09:14 Salveaza PDF Comentarii
În formă de valuri, Elbphilharmonie se ridică până la 110 metri
În formă de valuri, Elbphilharmonie se ridică până la 110 metri

Straniul vas-fantomă al Filarmonicii din Hamburg, inaugurat în 11 ianuarie, este considerat capodopera arhitectonică a deceniului.

După 15 ani de aşteptare şi o factură piperată – 865 de milioane de euro faţă de 77 de milioane preconizate – edificiul şi-a deschis porţile cu mare pompă, aproape de centrul acestui oraş portuar aflat de gurile Elbei. 

 

Filarmonica din Hamburg, inima vie a orașului

 

Autorii lui sunt faimoşii arhitecţi elveţieni Jacques Herzog şi Pierre de Meuron, distinşi cu Premiul Pritzker 2001 şi cei care au conceput “cuibul de pasăre” al marelui Stadion al Jocurilor Olimpice de la Beijing sau Muzeul Tate Modern din Londra. 

Ei au construit în cetatea hanseatică un edificiu futurist, care reeditează şocul planetar al iconicului Muzeu Guggenheim din Bilbao, datorat lui Frank Gehry.

 

Elbphilharmonie, nava-amiral a muzicii

 

“Întârzieri, creşteri haotice ale costurilor… A trebuit să facem faţă unor probleme monstruoase. Dar proiectul dorit de locuitori a supravieţuit, pentru că poartă în el forţa şi energia proprii oraşului Hamburg”, comenta Jacques Herzog.

 

Sala este acoperită cu un material poros, constituit din nenumărate alveole

 

Un edificiu “trei în unu”, care nu seamănă cu nici un altul, acest zgârie-nori de 26 de etaje joacă pe cartea contrastului pentru a reuşi să capteze mai bine privirile şi să frapeze spiritele.

 

Pereții de sticlă preiau lumina schimbătoare a apelor orașului portuar

 

Ridicată pe soclul unui vechi antrepozit de cacao, din cărămidă roşie, construit în 1966 de Werner Kallmorgen şi clasat monument istoric, vela scânteietoare de sticlă şi oţel a Filarmonicii, care reflectă lumina schimbătoare a cerului marin al oraşului portuar, se desfăşoară în valuri succesive până în vârful acoperişului care formează o coroană ridicată la 110 metri, ce domină Elba. 

 

Perspectivă asupra orașului de pe terasă

 

Între aceste două blocuri, o platformă panoramică, “La Plaza”, deschisă publicului, cu o promenadă exterioară care permite vizitatorului să înconjoare rotonda la o înălţime de 37 de metri, oferă o uluitoare vedere asupra macaralelor portului şi clopotniţelor oraşului. 

Nou ansamblu are, de asemenea, la fiecare extremitate, un hotel de 5 stele cu 247 de camere şi apartamente, ca şi o luxoasă reşedinţă cu 45 de apartamente climatizate.

 

Sala mare de concerte, cu scena înconjurată de spectatori

 

Dar elementul cel mai spectaculos se află în inima acestei construcţii, supranumită de locuitorii oraşului “Elphie”. Cu gradenele sale  “en vignoble” (scena înconjurată de spectatori), amintind revoluţionara Filarmonică din Berlin a lui Hans Scharoun (1963), marea sală de concerte cu 2.100 de locuri, dispuse pe trei etaje, oferă o vizibilitate extraordinară asupra scenei, fiecare spectator aflându-se la mai puţin de 30 de metri de dirijor. Pereţii sunt îmbrăcaţi într-o “piele albă”, formată din 10.000 de panouri din fibră de ghips, realizate în ipsos natural şi hârtie reciclată. În pofida aspectului lor organic, ce pare sculptat de mână, fiecare panou a fost calculat în 3D şi produs la milimetru, pentru a obţine o structură optimă, care să redea perfect sunetul, reglată de celebrul acustician japonez Yasuhisa Toyota, care a lucrat şi la Filarmonica pe care Jean Nouvel a construit-o la Paris, dar şi la Walt Disney Concert Hall de la Los Angeles. 

 

Schimbul de lumini între exterior și interior

 

“Aceste elemente de ghips garantează acustica şi dau frumuseţea arhitecturală a acestei forme mişcate. Spre deosebire de artă, arhitectura funcţionează înainte de toate prin folosirea ei, dar şi prin percepţia publicului”, sublinia Jacques Herzog. Edificiul conţine mai multe săli de concert şi săli de repetiţii, o sală de muzică de cameră, cu 550 de locuri, studiouri pedagogice, un magazine şi un restaurant.

 

Vedere spre port de pe terasă

 

În prezenţa Preşedintelui Republicii Federale, Joachim Gauck,  şi a Cancelarului german Angela Merkel, a lui Olaf Scholz, Primarul oraşului Hamburg şi a lui  Jacques Herzog, Sala Mare a găzduit concertul inaugural. 

 

Un edificiu futurist în inima orașului Hamburg

 

Realizată în esenţe deschise de lemn, cu pereţii albi şi fotoliile îmbrăcate în tweed gri, sala este luminoasă, aerată şi contemporană fără agesivitate. Căile de acces, scările şi foaierele, cu jocul lor subtil de linii drepte şi curbe blânde, de coloane şi deschideri către exterior, pregătesc starea de spirit a spectatorilor.

 

Grandiosul Concert inaugural

 

Concertul inaugural, abil conceput de dirijorul Thomas Hengelbrock a făcut să iasă în evidenţă toate “talentele” sălii: acustica foarte clară, capacitatea de a reda subtilitatea timbrului şi gradarea nuanţelor, chiar în cazul secvenţelor în forţă ale orchestrei. Discursuri, bule de şampanie şi fursecuri au ritmat o seară gândită în trei voleuri. 

 

Dirijorul german Thomas Hengelbrock

 

De la Praetorius la Wolfgang Rihm, cel care a compus piesa Reminiscenţăin memoriam Hans Henny Jahnn, pentru tenor şi orchestră mare pentru a celebra evenimentul, şi de la Caccini la Messiaen, programul a fost o călătorie în istoria a patru secole de muzică occidentală, în care piesele s-au înlănţuit până la finalul apoteotic al Simfoniei a IX-a de Beethoven cu a sa Odă a bucuriei, iar muzicienii au fost plasaţi în diferite locuri ale sălii.  

 

Soprana Hanna-Elisabet Muller

 

Orchestra NDR (Orchestra Radiofiziunii Nord-germane), botezată acum Elbphilharmonie, a fost eroul serii, cu strălucirea viorilor şi armonia sa. Ea a sunat în alternanţă cu contratenorul francez Philippe Jaroussky, plasat într-una dintre galeriile sălii împreună cu harpista Margret Köll, sau cu un solo de oboi, (Pan de Britten), cântat în culise de Kalev Kuljus, pentru a arăta cum sună un instrument atât de mic într-un asemenea spaţiu…

 

Sir Bryn Terfel

 

Aflat la pupitru, Thomas Hengelbrock a navigat de la repertoriul romantic la paginile contemporane cu un entuziasm vizibil.  

Concertul a fost deschis cu Uvertura Creaturile lui Prometeu op. 43 de Ludwig van Beethoven. NDR a avut în repertoriu, pe lângă Beethoven, Uvertura la Ruy Blas op. 95, de Felix Mendelssohn Bartholdy, Simfonia nr. 2 op. 73, mişcarea a patra, de Johannes Brahms, Mystère de l’instant de Henri Dutilleux, Photoptosis, Prélude pour grand orchestra de Zimmermann, Motetul Quam pulchra es de Jakob Praetorius, Furioso de Rolf Liebermann, Amarilli mia bella, fragment din Le nuove musiche de Giulio Caccini, Turangalîla-Symphonie, de Olivier Messiaen, Preludiul la Parsifal de Richard Wagner.

 

Philippe Jarousski

 

Construcţia armonică şi dinamică a Odei Bucuriei a fost un regal de teatralitate şi spiritualitate. Orchestra NDR, însoţită de Corul NDR şi Corul Radioului Bavarez a găsit un excelent echilibru şi precizia frazelor. 

 

Harpista Margret Koll

 

Un concert grandios pe măsura gigantismului locului, avându-i ca invitaţi exepţionali pe soprana Hanna-Elisabeth Müller, mezzosoprana Wiebke Lehmkuhl, tenorul Pavol Breslik şi baritonul-bas Sir Bryn Terfel, cât şi pe Thomas Bloch, Ondes Martenot, pianista Xie Ya-ou, organista Iveta Apkalna

 

Tenorul Pavol Breslik

 

“Iubesc această idee a vaporului, care mă face să trăiesc sentimentul unei comunităţi umane vii”, mărturisea Brian Eno, inginerul de sunet.

 

Orchestra și dirijorul mulțumind aplauzelor publicului

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.29