Filmul, care a câștigat la Cannes Premiul Juriului, va rula în cinematografele din București, Cluj-Napoca, Iași, Arad, Botoșani, Pitești, Sibiu, Timișoara, Bacău.
Asemenea unor filme recente remarcabile precum Aftersun și Nickel Boys, Sound of Falling / Singure sub soare funcționează ca un act de memorie reconstituită. Dar, în timp ce toate cele trei filme se construiesc spectaculos pe actul imperfect al amintirii, filmul Maschei Schilinski nu își propune să salveze trecutul dureros, scrie Los Angeles Times. Sound of Falling oferă un portret impresionist al patru tinere femei care locuiesc pe rând în aceeași casă de-a lungul a aproximativ 110 ani. Alma, Erika, Angelika și Lenka își petrec fiecare tinerețea în aceeași fermă din nordul Germaniei. Pe măsură ce casa se schimbă de-a lungul unui secol, ecourile trecutului rămân întipărite în pereții ei. Deși sunt separate de timp, viețile lor încep treptat să se oglindească una în cealaltă.
Întâmplările din viața Almei și a Erikăi de la începutul secolului sunt oferite spectatorului ca niște piese de muzeu, cu un filtru foarte prezent al trecerii timpului. Chiar și evenimentele petrecute în anii 1980 și în secolul XXI par instantanee încețoșate. Povestirea spusă de voice-overul melancolic al personajelor este la timpul trecut, iar episoadele, chiar și cele din prezent, par să fie rememorate mult timp după ce s-au petrecut.
„Mi-a fost clar încă de la început că Sound of Falling / Singure sub soare este, printre altele, un film despre actul de a-ți aminti în sine, despre felul în care funcționează percepția și memoria. Am descoperit că pot să-mi amintesc prin intermediul corpului, că mă pot privi din exterior după ce o experiență s-a încheiat, deși, desigur, în momentul trăirii acelei situații nu mă priveam astfel. Mi-a devenit repede clar că vreau să spun povestea filmului din aceste puncte de vedere extrem de subiective, cu rupturi noi de fiecare dată când personajele se privesc din nou pe ele însele din perspectiva unui alt moment în timp”, spunea Mascha Schilinski într-un interviu.
Sound of Falling / Singure sub soare nu prezintă evenimentele cronologic; amestecă generațiile, conectându-le prin locul unde trăiesc și prin motivele sale vizuale — găuri de cheie, tocuri de uși, o gaură în ușa hambarului, pe unde viața secretă se strecoară pentru a fi dezvăluită în brutalitatea ei. Regizoarea a ales să reprezinte cronologia fragmentat: trecutul se suprapune peste prezent, iar prezentul se sprijină pe trecutul uitat. Locul știe ce s-a întâmplat acolo. Ferma își amintește. De aceea filmul funcționează ca o poveste cu fantome, dar fantomele nu sunt supranaturale. Fantoma este istoria. eptat, conexiunile dintre personaje se dezvăluie privitorului, iar filmul sugerează și existența altor personaje și a unor evenimente mai stranii care urmează să se întâmple.
Atunci când personajele privesc uneori direct în cameră, efectul este tulburător, reducând pentru scurt timp, dar cu putere, distanța dintre atunci și acum, dintre ei și noi. Privirea micuței Alma parcă străpunge timpul și traversează cei 100 de ani până în prezent, comunicând istoria unei familii dintr-o singură privire.