Datele din satelit arată clar: gheața arctică se situează la cele mai reduse valori înregistrate vreodată pentru mijlocul lunii aprilie. Practic, este a doua cea mai mică extindere de când există măsurători sistematice.
Fenomenul nu este complet ieșit din tipar, pentru că Arctica intră oricum în faza de topire la final de martie, proces care continuă până în septembrie. Diferența reală apare când facem o comparație a cifrelor: suprafața actuală este mai mică decât anul trecut cu aproximativ 0,2 milioane de kilometri pătrați. Singurul an care a stat mai prost în acest punct al sezonului a fost 2019.
Dar nu e doar o chestiune de întindere. Masa totală și grosimea gheții sunt și ele în scădere. Iar vârful de acumulare din primăvară se anunță mai slab decât în anii recenți. Cu alte cuvinte, gheața arctică intră în sezonul cald deja fragilizată.
El Nino - factorul care poate schimba echilibrul global
În paralel, în Pacificul tropical prinde contur un posibil El Nino puternic. Acest fenomen, parte a ciclului ENSO, alternează între faze calde și reci și apare, de regulă, la intervale de 1–3 ani.
Semnalele actuale indică o tranziție rapidă spre faza caldă. Temperaturile de la suprafața oceanului cresc, iar un val de apă caldă subacvatic, cunoscut drept Kelvin wave, se deplasează spre est și urcă la suprafață.
Modelele climatice merg și mai departe. Există scenarii în care acest episod ar putea depăși pragul de +2°C față de medie, ceea ce l-ar plasa în categoria de „Super El Nino”.
Cum influențează El Nino gheața arctică
La prima vedere, legătura pare slabă. Tropicele și Arctica sunt la capete opuse ale planetei. Totuși, El Nino schimbă circulația atmosferică la nivel global.
În anii cu episoade puternice, apar modificări de presiune în Pacificul de Nord, în special în zona Aleutinelor. Acestea pot împinge aer mai cald spre anumite regiuni arctice, mai ales în vest și centru. În alte zone, efectul poate fi opus.
Rezultatul? Topirea se poate accelera, în special la marginea Oceanului Arctic, inclusiv în Marea Beaufort sau în centrul bazinului polar.
Iernile 2026 și 2027
Privirea meteorologilor este deja orientată spre iarna 2026/2027. Motivul principal este interacțiunea dintre gheața arctică și vortexul polar.
Acest vortex este un sistem de vânturi din stratosferă care menține aerul rece blocat în jurul Polului Nord. Când funcționează stabil, iernile din Europa și America de Nord tind să fie mai blânde. Când se destabilizează, aerul rece coboară spre sud, provocând episoade severe de frig.
Datele istorice arată că un El Nino puternic crește instabilitatea vortexului. În același timp, o Arctica cu mai puțină gheață favorizează o stratosferă mai caldă, ceea ce amplifică riscul perturbărilor.
Combinația dintre El Nino și o gheață arctică deja slăbită nu garantează un anumit tip de iarnă, dar crește clar volatilitatea.
Ce ar putea însemna pentru Europa
Pentru Europa, scenariul rămâne deschis. Nu există o concluzie simplă de tip „va fi rece” sau „va fi cald”. În schimb, probabilitatea unor schimbări bruște crește. Am putea întâmpina o iarnă foarte geroasă, iar la scurt temperaturile să crească surprinzător de mult.
Asta înseamnă alternanțe rapide între perioade mai blânde și episoade de frig intens, dar și riscuri mai mari de fenomene extreme.
Pe scurt, dacă tendințele actuale continuă, iarna 2026/2027 ar putea fi marcată de instabilitate, cu influențe venite din mai multe direcții: Pacificul tropical, Arctica și dinamica vortexului polar.
Pentru moment, specialiștii urmăresc două lucruri esențiale: evoluția fenomenului El Nino și ritmul de topire al gheții arctice. De aici va veni, cel mai probabil, răspunsul la cum va arăta sezonul rece din anii următori, potrivit Severe Weather.