Islanda a devenit prima țară care a testat la scară largă ideea de săptămână de lucru de 4 zile, reușind să pună sub semnul întrebării una dintre convingerile de bază ale economiei moderne: mai puține ore înseamnă automat performanță mai slabă.
În practică, rezultatele au arătat contrariul. Economia Islandei a continuat să avanseze, iar în 2025 a înregistrat o creștere de 1,3%, cu estimări de aproximativ 3% pentru anul următor. În același timp, șomajul a rămas la un nivel scăzut. În comparație cu economii mari din Europa precum Germania, Franța sau Italia, Islanda a reușit să țină pasul sau chiar să depășească ritmul de creștere, potrivit datelor Eurostat.
Un test extins, aplicat în zone unde se considera că reducerea orelor ar fi imposibilă
Implementarea modelului de săptămână de lucru de 4 zile nu a fost bruscă. A venit după două programe pilot desfășurate între 2015 și 2019 în Reykjavík și la nivel guvernamental. Au participat peste 2.500 de angajați, din sectoare foarte diferite.
Nu a fost vorba doar despre birouri. Au fost incluse și grădinițe, școli, spitale, servicii sociale și chiar poliție. Practic, un test extins, aplicat în zone unde se considera că reducerea orelor de lucru ar fi imposibilă.
Modelul a presupus reducerea programului de la 40 de ore la aproximativ 35–36 de ore pe săptămână. Instituțiile au reorganizat fluxul de muncă, au redus ședințele inutile și au optimizat sarcinile repetitive.
Efectele asupra angajaților și economiei
Rezultatele studiilor realizate de organizații precum Autonomy și Alda au fost clare.
Stresul și epuizarea au scăzut vizibil. Angajații au raportat o stare mai bună de sănătate mintală și fizică, dar și mai mult timp pentru familie și viață personală. În același timp, productivitatea nu a scăzut, ci în multe cazuri a crescut, pe fondul unei concentrări mai bune și al oboselii reduse.
Pe scurt, mai puține ore nu au însemnat mai puțin lucru, ci un mod mai eficient de organizare.
De ce săptămâna de lucru de 4 zile a prins la noile generații
Modelul se potrivește puternic cu așteptările Generației Z, care respinge din ce în ce mai mult cultura suprasolicitării. Pentru mulți tineri, munca nu mai este centrul vieții, ci doar o parte dintr-un echilibru mai larg.
În acest context, Islanda a devenit un exemplu: reducerea programului nu a afectat economia, ci a contribuit la o forță de muncă mai stabilă, mai sănătoasă și mai motivată.
Model preluat și de alte țări
Succesul experimentului islandez a avut ecou internațional. Pe baza rezultatelor, mai multe state și organizații au început să testeze variante similare de program redus, iar discuția despre reorganizarea muncii a ajuns în Marea Britanie, Spania, Germania și Noua Zeelandă.