Războiul din Ucraina, care durează deja de patru ani, a devenit un conflict ca un ghimpe în inima Europei şi, deşi l-a plasat în fruntea agendei sale internaţionale, preşedintele american Donald Trump nu a reuşit să-l descurajeze pe preşedintele rus Vladimir Putin de la ambiţiile sale anexioniste, scrie EFE într-un comentariu.
Trump, care s-a lăudat în timpul campaniei electorale care l-a adus din nou la Casa Albă în 2025 că va pune capăt războiului în 24 de ore, a recunoscut în cele din urmă complexitatea situaţiei: "Nu este o situaţie uşoară, trebuie să vă spun. Ce dezastru".
În timpul reuniunii Consiliului pentru Pace, a cărui sesiune inaugurală a avut loc joia trecută la Washington, Trump a recunoscut dificultatea de a obţine pacea în Ucraina, în ciuda bunelor sale relaţii cu Putin. "Am crezut că va fi uşor", a recunoscut republicanul, care abia a menţionat acest război în desfăşurare care ameninţă stabilitatea Europei.
Rolul Statelor Unite pe parcursul celor patru ani de război
Rolul Statelor Unite pe parcursul celor patru ani de război s-a schimbat de la sprijinul iniţial acordat de administraţia preşedintelui democrat Joe Biden - între februarie 2022 şi decembrie 2024, aceasta a alocat aproape 200 de miliarde de dolari în ajutor militar, economic şi umanitar -, până la schimbările de poziţie ale lui Trump în relaţia sa cu preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski.
Sosirea magnatului la Casa Albă a deschis un ciclu de tensiuni politice cu Ucraina, care a culminat cu întâlnirea din Biroul Oval din februarie 2025, unde, în văzul tuturor, Trump i-a acuzat pe ucraineni că au provocat războiul.
Deşi relaţiile s-au îmbunătăţit ulterior, iar Trump l-a acuzat apoi pe Putin că nu vrea să pună capăt războiului, presiunea asupra lui Zelenski de a încheia războiul continuă.
"Ucraina ar trebui să se aşeze rapid la masa negocierilor", a fost unul dintre ultimele mesaje pe care Trump i le-a transmis lui Zelenski, într-o altă demonstraţie a grabei sale de a pune capăt conflictului.
În fapt, Zelenski a declarat în februarie anul acesta că Statele Unite doresc ca războiul cu Rusia să se încheie în iunie.
Ultima tentativă de negocieri dintre Ucraina, Rusia şi Statele Unite, care a avut loc săptămâna trecută la Geneva, s-a încheiat fără progrese.
Iar posibilitatea unui acord de pace nu este văzută ca fiind iminentă de către experţi.
Cercul apropiat al lui Putin analizează cu atenţie opţiunea de a accepta planul lui Trump
"Nu există niciun stimulent pentru Putin să pună capăt luptelor. Ucraina nu va accepta un acord care să impună cedarea regiunii Doneţk. Iar propunerile actuale nu oferă Ucrainei niciun fel de securitate pe termen lung", a declarat pentru EFE David Marples, profesor de istorie la Universitatea din Alberta.
Marples consideră că, deşi "Statele Unite au oferit cel mai mare ajutor militar dintre toate puterile occidentale, a doua administraţie Trump a pus capăt oricărei speranţe de succes în încheierea războiului prin suspendarea furnizării de rachete şi avioane".
Profesorul Vladislav Inozemţev este mai optimist în ceea ce priveşte rolul lui Trump şi posibilul sfârşit al conflictului. "Cred că Statele Unite au impus cele mai dăunătoare sancţiuni de până acum asupra exporturilor de petrol rusesc, care afectează considerabil economia" Rusiei, a apreciat el.
"Cred că cercul apropiat al lui Putin analizează cu atenţie opţiunea de a accepta planul lui Trump. Desigur, vor cere mai multe concesii, dar în cele din urmă conflictul ar putea fi rezolvat, deşi mă îndoiesc că acest lucru va pacifica Rusia timp de decenii", subliniază Inozemţev.
În opinia sa, "chestiunea Ucrainei va modela relaţiile internaţionale timp de mulţi ani de acum încolo, iar o schimbare reală va veni doar odată cu moartea lui Putin".
"Războiul de uzură va continua. Echipa actuală de emisari ai lui Trump nu este formată din diplomaţi experimentaţi" şi, "dacă Ucraina va supravieţui, va fi datorită sprijinului UE, Regatului Unit şi Canadei, nu al SUA", conchide Marples, conform Agerpres.
Riscuri tot mai mari pentru civili în Ucraina
La patru ani de la invazia la scară largă a Ucrainei de către Federaţia Rusă, Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului în Ucraina (HRMMU) avertizează asupra încălcărilor tot mai numeroase şi a riscurilor tot mai mari pentru civili.
O fişă informativă publicată săptămâna trecută subliniază o deteriorare constantă a drepturilor omului şi a protecţiei civililor la nivelul întregului teritoriu naţional.
"Situaţia s-a înrăutăţit într-un mod care poate fi demonstrat", a declarat Danielle Bell, şefa HRMMU. "Tot mai mulţi oameni sunt ucişi şi răniţi în fiecare an. Milioane de oameni au doar câteva ore de electricitate pe zi. Sute de mii suferă fără încălzire la temperaturi sub zero grade Celsius. Încălcările grave ale dreptului internaţional umanitar continuă nestingherite, iar autorităţile ruse ignoră în mod evident dreptul internaţional în zonele din Ucraina pe care le ocupă".
Numărul civililor ucişi şi răniţi zilnic în Ucraina a crescut, a raportat HRMMU. În 2025, numărul total al victimelor civile a fost cu 31% mai mare decât în 2024 şi cu 70% mai mare decât în 2023. HRMMU a verificat că violenţele legate de conflict au ucis peste 15.000 de persoane şi au rănit peste 41.000 din februarie 2022, marea majoritate pe teritoriul controlat de Ucraina. Fiecare dintre aceste cifre reprezintă o persoană a cărei viaţă a fost pierdută sau care a fost rănită, lăsând familii şi comunităţi îndurerate.
Intensificarea atacurilor forţelor armate ruse asupra infrastructurii energetice a Ucrainei începând din octombrie 2025 a deteriorat şi distrus infrastructura cheie, creând întreruperi prelungite ale energiei electrice, încălzirii şi apei în întreaga ţară. Atacurile din ianuarie 2026 au vizat infrastructura de încălzire centralizată, întrerupând încălzirea la mii de blocuri înalte, pe măsură ce temperaturile au scăzut sub 20 de grade Celsius.
Încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar continuă să fie comise cu impunitate, în special de către autorităţile ruse, şi includ utilizarea pe scară largă şi sistematică a torturii şi a relelor tratamente aplicate prizonierilor de război şi deţinuţilor civili ucraineni, precum şi violenţa sexuală şi execuţiile. HRMMU a documentat o creştere recentă a numărului de execuţii raportate ale soldaţilor ucraineni capturaţi în noiembrie şi decembrie 2025.
HRMMU a documentat, de asemenea, că autorităţile ucrainene au supus prizonierii de război la tortură şi rele tratamente în etapele iniţiale ale capturării, înainte ca aceştia să ajungă în centrele oficiale de internare. În anchetele privind aceste încălcări s-au făcut puţine progrese.
În teritoriul ocupat, autorităţile ruse îşi consolidează ilegal controlul prin implementarea legilor şi sistemelor de guvernare ale Federaţiei Ruse, obligând locuitorii să obţină cetăţenia rusă şi restricţionând libertatea de exprimare prin amenzi administrative şi condamnări penale.
HRMMU a solicitat intensificarea eforturilor pentru a-i trage la răspundere pe autorii încălcărilor.
"Invazia la scară largă a Ucrainei de către Federaţia Rusă, în urmă cu patru ani, a dus la o listă îngrozitor de lungă de încălcări atât ale drepturilor internaţionale ale omului, cât şi ale dreptului umanitar", a subliniat Bell. "Până în prezent, însă, nu am văzut practic niciun efort de a preveni astfel de încălcări sau de a-i trage la răspundere pe autori. Victimele trebuie să aibă dreptul la o cale de atac: acces la justiţie, repararea prejudiciului pe care l-au suferit şi de a afla adevărul cu privire la aceste încălcări", a adăugat şefa HRMMU.
Misiunea ONU de Monitorizare a Drepturilor Omului în Ucraina a fost desfăşurată în martie 2014 pentru a monitoriza şi a raporta public situaţia drepturilor omului din Ucraina. Misiunea publică rapoarte tematice şi periodice privind situaţia drepturilor omului, precum şi actualizări regulate privind prejudiciile aduse civililor din cauza ostilităţilor.
Afectarea populaţiei civile
De când Federaţia Rusă şi-a lansat invazia la scară largă în februarie 2022, în patru ani de ostilităţi peste 15.000 de civili şi-au pierdut viaţa şi peste 41.000 au fost răniţi. Cel puţin 766 de copii au fost ucişi şi 2.540 răniţi. Civili au fost ucişi şi răniţi în 26 din cele 27 de regiuni administrative ale Ucrainei. Marea majoritate a victimelor (87%) au fost înregistrate pe teritoriul controlat de autorităţile ucrainene. Minele şi resturile explozive de război au ucis 483 de civili şi au rănit 1.196.
Milioane de oameni au fost strămutaţi, iar proprietăţi şi infrastructura civilă au fost deteriorate sau distruse. În 2025 şi 2026, daunele aduse populaţiei civile s-au agravat în mod evident: mai mulţi civili au fost ucişi şi răniţi decât în 2023 şi 2024, iar civilii din întreaga ţară au suferit consecinţele grave ale atacurilor ruse susţinute şi sistematice asupra infrastructurii energetice a Ucrainei.
Astfel, în 2025, violenţele legate de conflict au ucis cel puţin 2.526 de civili şi au rănit 12.162. Numărul total de civili ucişi şi răniţi în 2025 a fost cu 31% mai mare decât în 2024 (2.088 de morţi; 9.138 de răniţi) şi cu 70% mai mare decât în 2023 (1.974 de morţi; 6.651 de răniţi).
Utilizarea armelor cu rază lungă de acţiune (rachete şi muniţii de tip loitering, un tip de sistem de armament hibrid, situat la graniţa dintre o dronă şi o rachetă de croazieră) a crescut semnificativ în 2025, provocând 35% din victimele civile din Ucraina (686 de morţi şi 4.451 de răniţi), o creştere de 66% a numărului de morţi şi răniţi comparativ cu 2024 (531 de morţi şi 2.569 de răniţi).
Şaizeci şi trei la sută (9.272) din totalul victimelor din 2025 au avut loc în zonele de front. Victimele civile cauzate de dronele cu rază scurtă de acţiune în regiunile din prima linie au crescut cu 121% în 2025, rezultând 580 de civili ucişi şi 3.295 de răniţi, comparativ cu 226 de morţi şi 1.528 de răniţi în 2024.
Deşi persoanele de peste 60 de ani reprezintă doar 25% din populaţia generală, oamenii de această vârstă au reprezentat aproape jumătate din decesele civile şi mai mult de o treime dintre oamenii răniţi din comunităţile din prima linie în 2025.
Totodată, potrivit HRMMU, forţele armate ruse au atacat în mod deliberat, repetat şi sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, provocând pagube extinse. În ianuarie 2026, Ucraina a pierdut - din cauza ocupaţiei şi a pagubelor provocate de atacuri - mai mult de jumătate din capacitatea de generare a energiei electrice pe care o avea înainte de invazia la scară largă, rămânând cu doar 11 GW de capacitate de generare, mult sub cei 18 GW necesari în timpul vârfului de consum din timpul iernii.
Decalajul dintre capacitatea de generare şi nevoile de consum au cauzat întreruperi prelungite ale alimentării cu energie electrică, în special în timpul iernii 2025-2026, civilii având electricitate doar câteva ore pe zi sau, în unele perioade, deloc timp de câteva zile. Lipsa electricităţii a privat, de asemenea, mulţi oameni de acces la încălzire şi apă.
În plus, în iarna 2025-2026, forţele armate ruse au vizat sistematic infrastructura legată de sistemele de încălzire centralizată, pe măsură ce temperaturile au scăzut, în timpul celei mai reci ierni de la invazia pe scară largă a Rusiei. La Kiev, peste 1.100 de clădiri cu mai multe etaje, care adăpostesc zeci de mii de civili, au rămas fără încălzire centrală pentru restul sezonului de iarnă, în urma atacurilor din ianuarie 2026.
Încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar
Încălcări grave ale dreptului internaţional umanitar au avut loc la scară largă, în special comise de către autorităţile ruse, practic în deplină impunitate. Autorităţile ruse au executat deţinuţi civili şi au capturat militari ucraineni. S-a înregistrat totodată o creştere a numărului de raportări privind execuţiile militarilor capturaţi la sfârşitul anului 2025. Autorităţile ruse au supus prizonierii de război şi deţinuţii civili la torturi şi rele tratamente pe scară largă şi sistematică, inclusiv cu utilizarea omniprezentă a violenţei sexuale.
În ceea ce priveşte tratamentul prizonierilor de război deţinuţi de Federaţia Rusă, 697 (96%) din cei 725 de prizonieri de război ucraineni eliberaţi intervievaţi (689 bărbaţi, 36 femei) au furnizat relatări despre tortură sau rele tratamente în captivitatea rusă pe parcursul etapelor captivităţii lor. Astfel, autorităţile ruse au restricţionat sever comunicarea prizonierilor de război cu familiile lor, precum şi accesul observatorilor independenţi la centrele în care aceştia erau deţinuţi. Cel puţin 109 militari ucraineni capturaţi (toţi bărbaţi) au fost executaţi, inclusiv 70 (toţi bărbaţi) în 2024 şi 2025. Cel puţin 43 de prizonieri de război ucraineni (toţi bărbaţi) au murit în arest.
Cât priveşte tratamentul deţinuţilor civili deţinuţi de Federaţia Rusă, 321 din 380 (84%) deţinuţi civili eliberaţi, intervievaţi de OHCHR, au furnizat relatări despre tortură şi rele tratamente. Cel puţin 182 de civili (148 de bărbaţi, 27 de femei, 5 băieţi, 2 fete) au fost executaţi în zone controlate de autorităţile ruse, inclusiv în locuri de detenţie. Cel puţin 40 de civili (31 de bărbaţi şi 9 femei) au murit în arest.
De cealaltă parte, în ceea ce priveşte tratamentul aplicat prizonierilor de război deţinuţi de Ucraina, 389 (54%, 388 bărbaţi, 1 femeie) din cei 717 prizonieri de război ruşi intervievaţi (716 bărbaţi, 1 femeie) au furnizat relatări despre tortură şi rele tratamente, majoritatea în etapele iniţiale ale captivităţii, înainte de a ajunge în locurile oficiale de internare. Cel puţin 30 de militari ruşi capturaţi (toţi bărbaţi) au fost executaţi, marea majoritate în 2022 şi începutul anului 2023, iar cel puţin 2 prizonieri de război ruşi (toţi bărbaţi) au murit în arest.
Totodată, peste o treime (34% sau 205 persoane, inclusiv 157 bărbaţi, 44 femei, 4 băieţi) din cei 599 de deţinuţi în cazurile penale din Ucraina având legătură cu războiul şi care au fost intervievaţi au furnizat relatări despre tortură sau rele tratamente, majoritatea având loc în 2022.
Cel puţin 701 de persoane (546 de bărbaţi, 139 de femei, 14 fete şi 2 băieţi) au fost supuse violenţei sexuale din partea oficialilor ruşi, inclusiv 445 de prizonieri de război ucraineni (418 bărbaţi şi 27 de femei), 168 de deţinuţi civili (121 de bărbaţi, 46 de femei şi 1 băiat) şi 96 de civili din zone rezidenţiale (11 bărbaţi, 70 de femei, 14 fete şi 1 băiat). Cel puţin 3 copii s-au născut din violuri. De cealaltă parte, cel puţin 83 de persoane (71 de bărbaţi şi 12 femei) au fost supuse violenţei sexuale din partea oficialilor ucraineni, inclusiv 50 de prizonieri de război ruşi şi din ţări terţe (toţi bărbaţi) şi 33 de deţinuţi legaţi de conflict (21 de bărbaţi şi 12 femei).
Utilizatori anonimi online au solicitat copiilor să îndeplinească sarcini violente
Totodată, utilizatori anonimi online au solicitat copiilor să îndeplinească sarcini violente şi periculoase împotriva instalaţiilor militare şi de infrastructură ucrainene, ceea ce a dus la decese şi rănirea copiilor implicaţi, precum şi a altor civili.
În urma invaziei la scară largă, autorităţile de ocupaţie au demontat sistemele ucrainene de guvernare, administrare, justiţie şi educaţie, au impus sisteme ruseşti în locul acestora, au redus la tăcere opoziţia şi disidenţa şi au suprimat expresiile culturii şi identităţii ucrainene. Încălcând legile ocupaţiei, autorităţile de ocupaţie ale Federaţiei Ruse au făcut pe teritoriul ocupat al Ucrainei au forţat locuitorii să obţină cetăţenia rusă, au supus locuitorii la recrutare forţată şi propagandă pentru a se înrola în forţele armate ruse, au confiscat proprietatea privată şi au transferat cu forţa copii în teritoriul ocupat sau i-au deportat în Federaţia Rusă, între alte încălcări.
Autorităţile ruse au restricţionat libertatea de religie sau credinţă, libertatea de exprimare şi opinie şi libertatea de întrunire. Cel puţin 1.827 de locuitori (925 de femei, 951 de bărbaţi) au fost amendaţi, iar 12 (10 femei, doi bărbaţi) au primit condamnări penale pentru "discreditarea forţelor armate ruse" şi "afişarea de simboluri naziste sau lipsă de respect faţă de statul rus", în multe cazuri pentru exprimarea legitimă a opiniilor lor sau pentru afişarea de simboluri ale identităţii ucrainene.
Jurnaliştii şi instituţiile media au fost condamnaţi pentru acte legitime care intră sub incidenţa dreptului la libertatea de exprimare, cum ar fi numirea atacului armat rus împotriva Ucrainei drept "război", apelul la rezistenţă la mobilizarea în Forţele Armate Ruse şi publicarea rapoartelor Secretarului General al ONU.
Membrii grupurilor religioase percepute ca opunându-se Federaţiei Ruse şi atacului său armat împotriva Ucrainei au fost hărţuiţi, reţinuţi şi condamnaţi la închisoare sau deportaţi. Membrii Martorilor lui Iehova şi Hizb ut-Tahrir, care sunt interzise în Federaţia Rusă, dar legale în Ucraina, au fost vizaţi în mod special, potrivit HRMMU.
De partea cealaltă, în teritoriul controlat de guvernul Ucrainei, multe condamnări ale persoanelor acuzate de colaborare cu Federaţia Rusă nu au fost în conformitate cu dreptul internaţional. Legislaţia şi verdictele care afectează protecţia minorităţilor şi libertatea de manifestare a convingerilor religioase nu au respectat, în unele cazuri, standardele internaţionale privind drepturile omului.
Un total de 12% din persoane (365) din peste 3.000 de verdicte analizate au fost condamnate pentru "activităţi de colaborare" de către autorităţile ucrainene pentru acţiuni care, în principiu, le puteau fi impuse acestora în mod legal de către puterea de ocupaţie, prin încălcarea dreptului internaţional. Dintre aceste 365 de condamnări, 148 s-au soldat cu pedepse cu închisoarea. În multe dintre aceste condamnări, autorităţile ucrainene nu au acordat suficientă atenţie constrângerii la care sunt supuse persoanele care trăiesc sub ocupaţie.
În plus, instanţele ucrainene au condamnat la închisoare membri ai confesiunilor creştine care au încercat să îşi exercite dreptul la obiecţie de conştiinţă la serviciul militar obligatoriu. Curtea Supremă a Ucrainei a confirmat verdictele în astfel de cazuri. Dreptul internaţional nu permite nicio restricţie sau derogare de la dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă în ceea ce priveşte serviciul militar.
Au fost introduse modificări legislative care afectează organizaţiile religioase, invocându-se securitatea naţională, care nu este un motiv permis pentru restricţionarea libertăţii religioase în temeiul dreptului internaţional al drepturilor omului. În urma acestor modificări, autorităţile au stabilit că Biserica Ortodoxă Ucraineană avea o afiliere interzisă cu Biserica Ortodoxă Rusă şi au intentat o acţiune în instanţă solicitând dizolvarea bisericii. Cazul este încă în curs de examinare de către instanţă.
Grupuri de persoane au intrat cu forţa în lăcaşurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, invocând deciziile autorităţilor locale de a înregistra noi comunităţi religioase ale Bisericii Ortodoxe a Ucrainei la aceleaşi adrese.
În fine, HRMMU remarcă faptul că legislaţia care afectează protecţia minorităţilor includea prevederi care nu respectau standardele internaţionale privind drepturile omului, conform Agerpres.
Europa şi-a intensificat eforturile în sprijinirea Ucrainei
În pofida încetării sprijinului acordat de SUA, volumul total al ajutorului alocat Ucrainei a rămas relativ stabil în 2025, în principal datorită sprijinului considerabil extins din partea Europei, relevă o analiză a Institutului Kiel.
Ajutorul militar european a crescut cu 67% peste media din perioada 2022-2024, în timp ce ajutorul non-militar a crescut cu 59%. Ajutorul militar este din ce în ce mai mult suportat de un număr mic de ţări, în timp ce ajutorul financiar provine acum în principal de la instituţiile UE.
Acestea se numără printre principalele constatări din cea mai recentă actualizare a datelor şi din Raportul de politici Kiel privind monitorizarea sprijinului pentru Ucraina, dat publicităţii la începutul lunii februarie şi care compilează date valabile până în decembrie 2025.
În 2025, ajutorul european a crescut semnificativ, alocarea ajutorului militar crescând cu 67%, iar ajutorul financiar şi umanitar cu 59%, comparativ cu media anuală între 2022 şi 2024. Cu toate acestea, din cauza retragerii complete a SUA, alocările totale de ajutor militar către Ucraina în 2025 au fost cu 13% sub media anuală între 2022 şi 2024. Scăderea alocării ajutorului umanitar şi financiar a fost mai mică, de aproximativ -5% faţă de ultimii trei ani, volumele totale rămânând peste nivelurile înregistrate în 2022 şi 2023 (toate cifrele sunt ajustate la inflaţie).
Comisia Europeană a devenit principalul donator financiar
În spatele creşterii generale a implicării europene se află mai multe schimbări structurale. Cea mai mare parte a ajutorului financiar şi umanitar suplimentar este furnizată acum prin intermediul instituţiilor UE şi al mecanismelor acestora. Ponderea alocărilor de ajutor financiar şi umanitar la nivelul UE a crescut de la aproximativ 50% în 2022 la aproape 90% în 2025 (35,1 miliarde de euro).
"Noul împrumut de 90 de miliarde de euro convenit la sfârşitul anului 2025 face parte dintr-o tendinţă generală. Nevoile bugetare în creştere ale Ucrainei sunt acum finanţate în mare parte prin împrumuturi şi granturi la nivelul UE", spune Christoph Trebesch, şeful Ukraine Support Tracker. "Această dependenţă tot mai mare de ajutorul multilateral, la nivelul UE, înseamnă că sprijinirea Ucrainei este distribuită mai echitabil în întreaga UE, şi anume în conformitate cu ponderea Produsului Intern Brut (PIB) al fiecărei ţări în blocul comunitar. Cu toate acestea, acest model poate fi observat doar în cazul ajutorului financiar, în timp ce ajutorul militar necesită în continuare donaţii bilaterale din partea statelor membre individuale şi observăm o distribuire mult mai redusă a sarcinilor în acest sens", a adăugat oficialul citat.
Ajutorul militar european se bazează pe un număr mic de ţări
Creşterea ajutorului militar european este din ce în ce mai concentrată pe un număr mic de ţări, în special din Europa de Vest şi de Nord. Ajutorul acordat de Europa de Vest şi-a revenit după o recesiune în 2023 şi a ajuns la 62% din totalul alocărilor de ajutor militar european în 2025. Această redresare a fost determinată în principal de cele mai mari economii ale regiunii: Germania şi Regatul Unit au alocat, singure, aproximativ două treimi din ajutorul militar al Europei de Vest între 2022 şi 2025. Europa de Nord este a doua regiune donatoare cheie, ponderea sa crescând de la 18% în 2022 la 36% în 2023 şi rămânând la un nivel ridicat ulterior.
În schimb, Europa de Est şi de Sud şi-a redus constant contribuţiile între 2022 şi 2025: în Europa de Est, ponderea a scăzut de la 17% în 2022 la doar 2% în 2025; în Europa de Sud a scăzut în aceeaşi perioadă de la 7% la 3%.
"Creşterea ajutorului militar european în 2025 arată disparităţi tot mai mari, cu doar câteva ţări făcând din ce în ce mai mult", a declarat Trebesch. "În 2025, Europa de Nord a furnizat aproximativ o treime din ajutorul militar al Europei, în ciuda faptului că reprezintă doar 8% din PIB printre cei 31 de donatori europeni incluşi în Ukraine Support Tracker, Europa de Vest a contribuit în general în conformitate cu ponderea sa economică, în timp ce Europa de Sud rămâne un donator mic, în ciuda faptului că reprezintă 19% din PIB", a explicat Trebesch.
Ukraine Support Tracker urmăreşte şi cuantifică asistenţa militară, financiară şi umanitară promisă Ucrainei începând din 24 februarie 2022. Sunt incluse 41 de ţări, în special statele membre ale UE, celelalte state membre ale G7, Australia, Coreea de Sud, Turcia, Norvegia, Noua Zeelandă, Elveţia, Turcia, China, Taiwan, India şi Islanda. Asistenţa include angajamentele făcute de guvernele acestor ţări guvernului ucrainean; ajutoarele promis de Comisia Europeană şi Banca Europeană de Investiţii sunt listate separat; donaţiile private sau cele de la organizaţii internaţionale precum FMI nu sunt incluse în baza de date principală. Tracker-ul nu include nici ajutorul acordat vecinilor Ucrainei, cum ar fi Republica Moldova, sau altor ţări, pentru primirea refugiaţilor, conform Agerpres.
De la linia frontului la negocieri: Cum s-a mutat accentul în războiul din Ucraina
Odată cu impasul de pe linia frontului şi revenirea la putere a preşedintelui american Donald Trump, accentul în războiul din Ucraina s-a mutat pe negocieri, apeluri telefonice între lideri şi postări pe reţelele de socializare prin care preşedintele SUA sugerează paşii pe care intenţionează să îi facă pentru a determina ambele părţi să semneze un acord de pace, comentează EFE într-un amplu material pentru a marca 4 ani de la declanşarea invaziei ruse în Ucraina.
În 2022, ştirile reflectau în general mişcările decisive de pe linia frontului care, de atunci, nu s-au mai produs la aceeaşi scară.
Imediat după lansarea invaziei în urmă cu patru ani, forţele ruseşti au încercat să încercuiască Kievul şi au ocupat zone strategice din nord-estul şi, mai ales, din sud-estul Ucrainei, cum ar fi regiunea Herson şi centrala nucleară Zaporojie, din regiunea vecină cu acelaşi nume, care rămâne sub control rusesc până în prezent şi este o sursă de dispută în negocieri.
Ruşilor le-a fost mai dificil să cucerească Mariupolul, port ucrainean de la Marea Azov, care a rezistat unor luni bune de asediu şi a căzut în cele din urmă în mâinile forţelor Kremlinului în mai 2022, soldându-se cu cea mai mare capitulare de prizonieri din întregul război.
Înainte de aceasta, între martie şi aprilie ale aceluiaşi an, Ucraina a eliberat zonele ocupate de Rusia din jurul Kievului.
Intrarea trupelor ucrainene în oraşul Bucea, satelit al Kievului, a dus la descoperirea a sute de cadavre - fiind vorba despre ucraineni, în mare majoritate civili, executaţi de forţele de ocupaţie ruseşti -, ceea ce, conform unor analize, a precipitat prăbuşirea finală a negocierilor care vizau încheierea conflictului pe care ucrainenii şi ruşii îl purtau în Belarus şi Turcia.
Toamna anului 2022 a adus mai multe veşti bune pentru Ucraina, care în prima şi cea mai de succes contraofensivă a reuşit să recupereze teritorii în regiunea nord-estică Harkov şi să elibereze Herson, capitala regiunii sudice cu acelaşi nume.
Al doilea an
Ulterior, avându-i pe mercenarii grupului Wagner ca vârf de lance, Rusia a avansat lent şi cu costuri uriaşe în regiunea Doneţk.
Asedii precum cel al oraşului Bahmut - Artiomovsk pentru ruşi - au captat atenţia internaţională timp de luni de zile, până la cucerirea completă a acestuia de către forţele Kremlinului în mai 2023.
În iunie acelaşi an, grupul Wagner a pus în scenă o rebeliune fără precedent împotriva preşedintelui rus Vladimir Putin, pe care Kremlinul a reuşit să o înăbuşe. Rebeliunea s-a încheiat definitiv în august, odată cu moartea liderului acestei armate private, Evgheni Prigojin, când avionul în care călătorea s-a prăbuşit.
După multe luni de pregătiri, Ucraina a lansat a doua contraofensivă în vara aceea.
Concentrată simultan pe Bahmut şi pe sud-est, această operaţiune a eşuat fără a obţine rezultatele aşteptate şi a contribuit la demiterea controversată, în februarie 2024, a şefului de atunci al armatei ucrainene, carismaticul Valeri Zalujnîi.
Faza poziţională a războiului
Înainte de demiterea sa, Zalujnîi a prezis că războiul intrase într-o fază de impas în care Rusia îşi va exploata superioritatea numerică în ceea ce priveşte personalul militar dacă Ucraina nu va reuşi să obţină un avantaj tehnologic decisiv.
Timpul i-a dat dreptate lui Zalujnîi, iar frontul a rămas static de atunci, cu înaintări ruseşti în general lente, dar constante, pe care Kremlinul le realizează cu un cost foarte mare în rândul militarilor.
Pentru a schimba această dinamică nefavorabilă, Kievul a lansat o ofensivă surpriză asupra regiunii Kursk din Rusia în august 2024, controlând în cele din urmă peste 1.000 de kilometri pătraţi.
Deşi a avut rol de stimulent moral pentru ucraineni la acea vreme, operaţiunea a eşuat la sfârşitul iernii din 2025 fără a inversa tendinţa generală de pe front.
Era Trump
Revenirea lui Trump la Casa Albă a adus cu sine o nouă fază a războiului, centrată pe negocieri care nu au dus încă la niciun acord stabil de încetare a focului.
Realitatea de pe teren a obligat Kievul să renunţe la ceea ce a pierdut pe câmpul de luptă, dar ucrainenii refuză să predea şi partea din Donbas care rămâne sub controlul lor, aşa cum cere Rusia ca o condiţie preliminară pentru încheierea unui acord.
Ambele părţi plătesc preţul a patru ani de război, cu un număr mare de victime proporţional cu populaţiile lor respective, dar şi la nivel economic.
Rusia îşi vede în prezent veniturile din petrol, pe care le foloseşte pentru a finanţa războiul, scăzând din cauza sancţiunilor occidentale, la care Trump a contribuit prin embargoul său asupra giganţilor petrolieri ruşi Lukoil şi Rosneft.
Kievul este complet dependent de partenerii săi pentru supravieţuire, în contextul în care Trump a închis robinetul ajutorului financiar către Ucraina, a cărui viabilitate ca stat şi al cărui efortul de război depind acum în întregime de banii europenilor.
Scandalul de luare de mită din sectorul energetic din noiembrie anul trecut, care a dus la demisia mai multor miniştri şi a lui Andrii Iermak, până atunci atotputernicul şef de cabinet al preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, şi care a trebuit să demisioneze din această funcţie, nu a ajutat poziţia şefului statului ucrainean.
Totodată, Rusia a început anul acesta cu o campanie de atacuri asupra sistemului energetic ucrainean, care a lăsat milioane de oameni fără lumină, apă şi încălzire, la temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius şi care slăbeşte şi mai mult economia şi capacitatea industrială a Ucrainei, conform Agerpres.
Patru ani de revigorare militară şi un test de unitate pentru UE şi NATO
De-a lungul celor patru ani de război purtat de Rusia împotriva Ucrainei, Uniunea Europeană (UE) şi-a accelerat reînarmarea şi a devenit din ce în ce mai conştientă de nevoia de a investi mai mult în propria apărare, în contexul în care unitatea şi valorile sale au fost puse la încercare, scrie EFE într-un amplu comentariu dedicat marcării a patru ani de la începerea războiului în Ucraina.
Primul impact major al războiului asupra UE şi a statelor sale membre este conştientizarea faptului că acestea trebuie să fie mai responsabile pentru propria apărare, mai ales într-o perioadă de incertitudine din cauza noii abordări de politică externă a Washingtonului.
"Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a forţat Europa să regândească modul în care se poartă în prezent ostilităţile într-un conflict de mare intensitate", a declarat pentru EFE Ian Hernandez, analist de politică economică europeană la European Policy Centre.
Astfel, UE nu numai că a dezvoltat noi mecanisme de ajutor financiar şi militar pentru Ucraina în aceşti patru ani, dar a garantat şi aprovizionarea cu echipamente prin achiziţii comune şi consolidarea bazei sale industriale şi a acordat o atenţie reînnoită articolului 42.7 din Tratatul privind sprijinul reciproc în caz de agresiune armată, a remarcat Hernandez.
Dezbaterea privind crearea unei armate europene a fost resuscitată, iar Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Kaja Kallas, a sugerat că Europa trebuie să discute despre propria sa descurajare nucleară, având în vedere dependenţa sa actuală de Statele Unite.
În opinia Kristinei Berzina, cercetătoare în domeniul Apărării SUA şi Securităţii Transatlantice la think tank-ul German Marshall Fund, Europa şi-a dat seama că se confruntă cu adversarul său obişnuit: Rusia a considerat o ameninţare revenirea fostelor ţări din Blocul Estic pe drumul lor occidental, a declarat ea pentru EFE.
Impact asupra NATO
Prima implicaţie a războiului pentru Alianţa Atlantică a fost extinderea sa. Fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, obişnuia să spună că Rusia îşi dorea "mai puţin NATO" în apropierea graniţelor sale, dar a obţinut "exact opusul". Finlanda s-a alăturat în 2023, dublând practic graniţa Alianţei cu Rusia, iar Suedia a urmat-o în 2024, după decenii de nealiniere militară.
NATO a început prin a oferi ajutor neletal Kievului, apoi a trecut la organizarea antrenamentului trupelor şi la transportul de arme furnizate de aliaţi şi, mai recent, la orchestrarea achiziţiei de arme şi muniţii americane pentru Ucraina de către europeni şi Canada.
În această perioadă, Alianţa a văzut, de asemenea, cum aceşti aliaţi şi-au crescut cheltuielile pentru apărare şi au adoptat noi angajamente pentru a continua creşterea acestora - o accelerare europeană în apărare care, potrivit lui Hernandez, nu implică faptul că NATO va înceta să fie "dependentă structural de Statele Unite".
Pregătirea societăţii pentru scenarii de criză câştigă teren. Mai multe ţări din Europa occidentală dezbat extinderea rezerviştilor sau posibile forme de serviciu militar obligatoriu, precum şi necesitatea pregătirii psihologice a cetăţenilor pentru posibilitatea unui conflict armat, a subliniat acest expert.
Intrarea Ucrainei în NATO, însă, în ciuda faptului că este un obiectiv din 2008, este în prezent exclusă de Alianţă cât timp ţara se află în război.
Ucraina în UE?
Aşteptările în acest sens se concentrează acum mai mult asupra UE, care a înţeles că securitatea sa începe în Ucraina, iar de la începutul invaziei, autorităţile de la Kiev au solicitat oficial aderarea şi ţara a obţinut statutul de candidat. La 19 februarie, purtătorul de cuvânt al UE, Anouar El Anouni, a subliniat că "aderarea Ucrainei la UE ar constitui o garanţie de securitate în sine", în contextul încercărilor de a găsi modalităţi pentru ca Rusia să nu-şi mai atace din nou vecinul.
Totuşi, parcursul Ucrainei către Europa obligă UE să-şi demonstreze consecvenţa cu propriile valori şi principii, întrucât aderarea unei noi ţări necesită unanimitatea tuturor membrilor, iar până în prezent aceştia nu au convenit să deschidă primele capitole ale negocierilor cu Kievul, Ungaria - apropiată de Kremlin - fiind principalul adversar.
"Ca UE să poată include Ucraina depinde de două condiţii: încetarea luptelor în Ucraina şi voinţa politică în Europa", a subliniat Berzina, adăugând că, deşi multe ţări sunt îngrijorate de costul şi povara economică pe care le-ar presupune integrarea, "realitatea este că Europa va fi responsabilă pentru Ucraina, indiferent dacă face sau nu parte din UE".
Menţinerea Ucrainei pe tuşă ar însemna o redresare mai lentă pentru ţară şi mai puţine beneficii pentru UE pe termen lung şi "ar genera genul de disperare la care speră Kremlinul" în rândul ucrainenilor, a concluzionat cercetătoarea.
Armata rusă nu reuşeşte să cucerească Donbasul după patru ani de război
Armata rusă a reuşit să înainteze în Donbas în al patrulea an al războiului din Ucraina, deşi este încă departe de a obţine controlul asupra întregii regiuni Doneţk, unde Kievul controlează în continuare mai mult de o cincime din teritoriu, scrie EFE într-o analiză.
Prin asedierea "fortăreţei" Pokrovsk şi a oraşului satelit Mirnograd, ruşii au obţinut cel mai mare succes de la cucerirea portului Mariupol în mai 2022, deşi nu se ştie dacă au eliminat toate focarele de rezistenţă inamică din zonă.
Aceasta este situaţia actuală de pe front, după ce ruşii au cucerit aproximativ 1,5% din teritoriul ţării vecine în ultimele 24 de luni:
Generalul Iarnă îngheaţă trupele ruseşti
Temperaturile scăzute diminuează de obicei intensitatea conflictului în fiecare iarnă, începând din 2022, dar anul acesta zăpada şi frigul au fost mai intense. Şeful Statului Major General rus, Valeri Gherasimov, susţine că Moscova a avansat 200 de kilometri pătraţi în primele două săptămâni ale lunii februarie, după ce a cucerit 245 de kilometri pătraţi în întreaga lună precedentă, jumătate din ceea ce a cucerit în noiembrie (505 km2).
Cu toate acestea, realitatea este că, din noiembrie, nu a existat aproape nicio schimbare în principalele sectoare ale frontului. Ruşii abia au reuşit să avanseze la periferia oraşului Pokrovsk. Ucrainenii continuă să reziste în Grişine, unde operatorii de drone împiedică Moscova să avanseze la vest de Doneţk.
Cea mai bună veste pentru Moscova este că, potrivit relatărilor din mass-media, unităţile ruseşti se află la aproximativ cinci kilometri de un alt punct cheie, Dobropillia, pe care ruşii îşi propun să-l cucerească încă de la jumătatea anului 2025.
Rusia pregăteşte o ofensivă majoră în Doneţk
Atât bloggerii militari de la Kiev, cât şi cei ruşi consideră că Kremlinul prelungeşte negocierile trilaterale privind Ucraina, deoarece pregăteşte o ofensivă majoră de primăvară împotriva nordului Doneţkului: Sloviansk, Kramatorsk şi Kostiantinivka. Principalul obstacol în discuţii este refuzul Kievului de a-şi retrage trupele din regiune.
Potrivit presei oficiale, detaşamente ruseşti sunt staţionate la gara Kostiantinivka, un oraş cu 70.000 de locuitori înainte de război, al cărui control este esenţial pentru atacarea principalului bastion al armatei ucrainene: Kramatorsk.
Mai mult, odată cu căderea rapidă a Siverskului şi mai târziu a Limanului, ruşii au în cătarea puştii Slovianskul, centrul revoltei proruse din 2014. Prin urmare, capturarea acestui bastioane ar simboliza practic controlul asupra nordului Doneţkului.
Moscova anunţă săptămânal că avansează în regiunile nordice Harkov şi Sumî cu scopul de a stabili o zonă de securitate.
Contraatacuri ucrainene
Chinuită de probleme cronice de dezertare, armata ucraineană, potrivit tuturor experţilor, nu are capacitatea de a lansa o contraofensivă, dar a recuperat recent peste 200 de kilometri pătraţi, cel mai mare câştig teritorial în doi ani şi jumătate de lupte.
Cu toate acestea, şeful armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, a afirmat că trupele sale au efectuat mai multe contraatacuri de succes în sud de la începutul lui februarie, în special în zona Guliaipole (Zaporojie), o afirmaţie confirmată de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW). Moscova a prioritizat capturarea capitalei cu acelaşi nume a regiunii Zaporojie, unde a înregistrat cele mai mari progrese în ultimele şase luni.
Potrivit bloggerilor ucraineni, pe lângă recâştigarea controlului asupra mai multor sate, aceste acţiuni au forţat inamicul rus să se retragă cu aproape zece kilometri în unele cazuri. Obiectivul este de a-i împiedica pe ruşi să cucerească Orihiv, poarta de acces către capitala regională.
Starlink şi Telegram, călcâiul lui Ahile al Rusiei
Armata ucraineană a beneficiat în ultimii patru ani de decalajul tehnologic rus pentru a contracara superioritatea Rusiei în domeniul echipamentelor militare, în special al aeronavelor şi rachetelor.
Acest lucru a devenit evident în ultimele săptămâni odată cu deconectarea Starlink, terminalele de internet prin satelit ale miliardarului Elon Musk - pe care armata rusă le foloseşte ilegal - creând probleme operaţionale grave în diverse sectoare ale frontului, în special pentru dronele sale de atac.
Rusia a trebuit să caute alternative în China şi în alte ţări după ce noul ministru al apărării ucrainean, Mihailo Fedorov, l-a contactat pe Musk, solicitându-i să blocheze terminalele neoficiale.
"Se pare că măsurile pe care le-am luat pentru a opri utilizarea neautorizată a Starlink de către Rusia au funcţionat", a scris Musk pe X.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu încetinirea reţelei de mesagerie Telegram, ceea ce a provocat indignare în rândul militarilor ruşi, deoarece alternativa oficială, Max, nu poate îndeplini aceeaşi funcţie.
Deşi Kremlinul a încercat să minimalizeze acest lucru, mass-media subliniază că acest lucru a redus calitatea comunicaţiilor în timp real dintre liniile frontului şi centrele de comandă atunci când se coordonează operaţiunile de asalt, fie cu trupe, fie cu drone, şi a afectat activitatea apărării antiaeriene ruseşti.
Frigul ca armă de război
În ultimele luni, Rusia şi-a intensificat atacurile asupra infrastructurii civile şi energetice ucrainene, cu o ferocitate deosebită asupra capitalei Ucrainei, Kievul, lăsând milioane de oameni fără electricitate şi încălzire, provocând scăderea temperaturilor din interiorul locuinţelor afectate la aproximativ 0 grade Celsius.
Ucrainenii au răspuns bombardând regiunile de frontieră ruseşti Belgorod (134 de morţi), Kursk (61 de morţi) şi Briansk (24 de morţi), unde sute de mii de oameni au fost nevoiţi, de asemenea, să îndure temperaturile geroase fără nicio modalitate de a-şi încălzi locuinţele.
În total, de anul trecut, 2.919 civili au murit în război, din care 96 de copii, o creştere de 12% faţă de 2024, potrivit Conflict Intelligence Team. În plus, 17.700 de civili au fost răniţi, o creştere de 25% faţă de anul precedent.
La cererea Casei Albe, preşedintele rus Vladimir Putin a declarat un armistiţiu energetic de o săptămână la sfârşitul lunii ianuarie, dar a reluat atacurile cu o intensitate egală sau chiar mai mare în februarie, Kremlinul nearătând nicio dorinţă de a înceta bombardamentele la ultima rundă de negocieri de la Geneva, conform Agerpres.
Ucraina îşi menţine poziţia cheie în agricultura mondială în ciuda pagubelor provocate de război
Ucraina îşi menţine poziţia de exportator agricol global cheie, în ciuda pagubelor suferite în timpul a patru ani de război care continuă să îngrijoreze pieţele din cauza impactului atacurilor asupra porturilor ucrainene şi a transporturilor către ţările importatoare de cereale, relatează EFE.
Războiul din Ucraina, care a generat o gravă criză alimentară internaţională, intră în al cincilea an şi, deşi problemele de aprovizionare cauzate de conflict s-au diminuat, atacurile ruseşti continuă să influenţeze şi să creeze incertitudine pe pieţe.
Discuţiile purtate la Geneva între Rusia şi Ucraina, mediate de Statele Unite, au fost urmărite îndeaproape de pieţe săptămâna trecută.
Comercianţii sunt îngrijoraţi de ştirile despre problemele înregistrate la plecarea navelor care transportă grâne şi floarea-soarelui, aşa cum a explicat pentru Efeagro secretarul general al Asociaţiei Comercianţilor de Cereale şi Seminţe Oleaginoase (Accoe), Jose Manuel Alvarez.
"Lunile următoare, până în mai, vor fi cruciale pentru a determina dacă Ucraina poate exporta între 18 şi 22 de milioane de tone de cereale, în funcţie de factori precum stabilitatea reţelei electrice şi eficienţa transporturilor", a declarat Alvarez, făcând aluzie la atacurile ruseşti asupra navelor şi infrastructurii.
Ani de volatilitate
Invazia rusă din 2022 a provocat o perturbare critică în aprovizionarea globală cu alimente, cu creşteri ale preţurilor la materii prime care au dus la probleme specifice de aprovizionare în ţări precum cele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.
Pieţele s-au adaptat, coridorul Mării Negre - stabilit în 2022 cu medierea Turciei şi a ONU - a permis exportul de cereale, iar în prezent lumea trece printr-o perioadă de disponibilitate generală a cerealelor. Cu toate acestea, potenţialele blocade asupra porumbului ucrainean perturbă comerţul.
Alvarez subliniază că războiul a demonstrat imprevizibilitatea pieţelor.
Date despre producţia agricolă a Ucrainei
Ucraina se numără printre principalii exportatori de cereale din lume: conform ultimelor proiecţii ale Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA), se clasează pe locul şapte la grâu şi pe locul patru ca exportator de porumb.
Spania - importator de cereale şi floarea-soarelui - a fost una dintre ţările care au beneficiat cel mai mult, alături de China, de coridorul maritim al Mării Negre, care permite ieşirea containerelor cu produse agricole şi îngrăşăminte dintr-o reţea de porturi ucrainene.
Cerealele (659,7 milioane de euro) şi uleiurile şi grăsimile, în principal uleiul de floarea-soarelui (778,87 milioane de euro), sunt principalele produse agricole ucrainene importate de Spania.
Ucraina este principalul furnizor de seminţe de floarea-soarelui al Spaniei şi al treilea cel mai mare furnizor de cereale - după Franţa şi Statele Unite.
Războiul a restricţionat, de asemenea, intrarea îngrăşămintelor ruseşti în Uniunea Europeană (UE), limitând aprovizionarea cu îngrăşăminte pentru fermierii din UE.
Mai mult, în protestele cu ajutorul tractoarelor, chiar fermierii din UE au invocat poziţia concurenţială a Ucrainei - Ucraina este, de asemenea, un producător major de miere şi zahăr - deşi ameninţarea percepută variază considerabil în funcţie de provenienţa fermierilor, fie din Spania, fie din ţări precum Bulgaria sau Polonia.
Nevoia de redresare
Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) subliniază într-un raport că redresarea Ucrainei va fi esenţială pentru securitatea alimentară globală.
CSIS susţine că, în ciuda distrugerii infrastructurii, Ucraina "rămâne o ţară atractivă pentru investitorii în agricultură", dar va necesita iniţiative majore pentru sarcini dificile, cum ar fi deminarea unei suprafeţe de patru milioane de hectare, conform Agerpres.
IA intră pe câmpul de luptă al dezinformării despre războiul din Ucraina
Inteligenţa artificială (IA) a devenit un motor al dezinformării despre războiul din Ucraina, în special prin crearea de imagini false şi manipularea chatboţilor precum ChatGPT cu falsuri menite să modeleze cursul acestui conflict, care intră marţi, 24 februarie, în al cincilea an, scrie EFE.
De la izbucnirea sa, războiul din Ucraina a fost unul dintre evenimentele care au generat cea mai mare dezinformare în era reţelelor sociale, cu fake news şi naraţiuni false care au traversat graniţele. Cu toate acestea, inteligenţa artificială a marcat un punct de cotitură în ceea ce priveşte forma şi diseminarea propagandei proruse, notează Olga Petriv, avocată specializată în IA la Centrul pentru Democraţie şi Statul de Drept, cu sediul în Ucraina.
"Dezinformarea a trecut de la crearea manuală de 'ştiri false' la o etapă de operaţiuni complet automatizate la scară industrială", subliniază ea cu privire la apariţia acestei tehnologii.
Aceste campanii de dezinformare îşi propun, printre altele, să manipuleze răspunsurile "chatboţilor" conversaţionali.
Tehnica, cunoscută sub numele de LLM Grooming (manipularea marilor modele de limbaj), constă în inundarea internetului cu dezinformare, astfel încât aceasta să fie detectată şi încorporată de chatboţi şi în răspunsurile lor.
"Prin inundarea internetului cu milioane de articole generate de inteligenţa artificială, reţelele de propagandă 'otrăvesc' efectiv mediul informaţional. Acest lucru forţează sistemele de inteligenţă artificială generativă să reproducă în mod accidental aceste minciuni ca fapte obiective", explică experta citată.
Acesta este cazul reţelei Pravda, o colecţie de site-uri web prezente în aproximativ 50 de ţări, care publică zeci de mii de articole în fiecare lună, aliniate cu naraţiunile proruse.
Conform mai multor investigaţii, instituţiile media tradiţionale şi blogurile oferă linkuri către articole din această reţea în relatările lor, ceea ce le creşte credibilitatea şi poziţionarea în motoarele de căutare şi chatboţi.
Ceea ce vezi pe ecran nu este un soldat
Pe de altă parte, progresul fără precedent în imaginile generate de inteligenţa artificială a ajutat, de asemenea, agenţii de dezinformare să creeze conţinut aproape imposibil de distins de realitate.
Acum câteva luni, un videoclip cu un presupus soldat ucrainean în vârstă de 23 de ani plângând în faţa camerei în timp ce povestea cum a fost forţat să meargă pe front a devenit viral pe reţelele de socializare.
Videoclipul fusese generat folosind inteligenţa artificială, pornind de la chipul unui creator de conţinut rus care se poziţionase împotriva regimului preşedintelui rus Vladimir Putin.
Aceste imagini, la fel ca altele cu falşi soldaţi care pretind că au fost forţaţi să lupte, nu prezintă defectele tipice asociate conţinutului generat cu această tehnologie, ci doar mici inexactităţi în privinţa uniformei sau a stemei ucrainene pot alerta privitorul că imaginea este falsă.
Realismul său contrastează puternic cu alte conţinuturi modificate digital care au circulat la începutul războiului, cum ar fi un deepfake al preşedintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, dansând, însă în acest conţinut erorile puteau fi observate cu ochiul liber.
"Tehnologiile generative moderne au atins un asemenea nivel de realism încât identificarea manipulării necesită mai mult decât simpla observare: sunt necesare instrumente analitice specializate, deoarece aceste atacuri vizează declanşatorii subconştienţi ai publicului", argumentează Petriv.
Experta avertizează că proliferarea imaginilor artificiale poate servi drept "alibi" pentru negarea faptelor reale: "Acum pot nega chiar şi dovezi de netăgăduit ale crimelor lor (de exemplu, imagini autentice din prima linie) pur şi simplu etichetându-le drept 'generate de IA'".
Acest lucru creează o "prezumţie de falsitate" periculoasă, în care, implicit, informaţiile primite sunt adesea percepute ca potenţial false, lăsând faptele reale fără apărare împotriva negării cinice.
Unele dintre aceste imagini generate de IA au fost difuzate în mai multe limbi, cum ar fi germană, spaniolă, franceză, engleză, italiană şi portugheză, sugerând existenţa unei campanii organizate.
În afara domeniului IA, în ultimele luni au fost detectate şi falsuri care încearcă să descurajeze luptătorii străini, în special columbienii, să lupte pentru Ucraina sau chiar să saboteze negocierile de pace, conform Agerpres.
Un ziar românesc de la Cernăuţi publică lista militarilor din regiune morţi în război
Ziarul românesc "Gazeta de Herţa", care apare la Cernăuţi, publică lista completă a tuturor militarilor din regiune care au murit pe front, în războiul declanşat de Federaţia Rusă.
Redactorul şef al publicaţiei, Vasile Bâcu, susţine că sute de victime ale războiului declanşat în urmă cu patru ani provin din comunitatea românească din Ucraina.
"Dacă vorbim de regiunea Cernăuţi, avem circa 1.800 de persoane care sunt aduse acasă şi înmormântate cu onoruri, fără a-i lua în considerare pe cei dispăruţi fără urmă sau care sunt prizonieri. "Gazeta de Herţa" publică în fiecare săptămână imaginile celor căzuţi şi în fiecare grupaj câte 10, 12 sau 15 persoane sunt şi ostaşi de origine română", a afirmat Bâcu.
Primarul localităţii Ciudei, Anatol Piţul, îşi manifestă îngrijorarea că numărul tinerilor de etnie română care sunt înrolaţi în armata ucraineană şi trimişi pe front este foarte mare.
"Avem şase pe care i-am înmormântat deja, dar avem încă 12 care sunt pierduţi fără ştire. Vreo 150 astăzi luptă încă pe front. Este un procent mare. Sunt plecaţi să îşi apere ţara. A fost înrolat un băiat, avea doi părinţi surdo-muţi. După doi ani şi cinci luni, l-au adus în sicriu acasă. Era o jale extraordinar de mare, deoarece toată lumea plângea pe părinţii care nu îşi puteau exprima durerea, pentru că nu puteau vorbi", a mărturisit primarul comunei Ciudei în care majoritatea populaţie este românească, conform Agerpres.
CITEȘTE ȘI: Zboruri suspendate la Moscova după un atac cu drone al Ucrainei - măsuri de urgență pe aeroporturi