În România există peste 4,1 milioane de câini, conform Federației Chinologice Internaționale, iar pisicile sunt singurele care îi depășesc, fiind un număr de 4,5 milioane. În acestă emisiune, ne concentrăm pe o categorie specială și extrem de importantă: câinii de vânătoare.

Dacă aveți un astfel de câine sau sunteți pasionați de această lume fascinantă, rămâneți cu noi împreună cu medicul veterinar Mihai Burcescu vom descoperi cum genetica și bolile ereditare pot influența comportamentul și sănătatea companionilor noștri.

„Medicina veterinară și vânătoarea se întrepătrund într-un mod absolut armonios”, explică Burcescu. „Câinele de vânătoare este interfața între om și natură. Dacă omul nu își înțelege câinele, lucrurile sunt pierdute”.

Câinii de rasă, aparent blânzi și loiali, pot ascunde în bagajul lor genetic afecțiuni serioase care le pot afecta comportamentul și sănătatea. De la cockerii spanieli cu pseudorabial syndrome, la bracii germani cu tulburări neurologice și Malinois hipervagotoni, specialiștii avertizează că doar trasabilitatea și respectarea pedigree-ului pot preveni tragedii.

De ce sunt considerați cockerii spanieli „răi”

Cockerii spanieli sunt renumiți pentru blândețea lor și urechile lungi, însă anumite exemplare pot dezvolta pseudorabial syndrome. Această boală genetică declanșează crize bruște de agresivitate, mușcând tot ce le iese în cale.

Mihai Burcescu, medic veterinar și expert în câini de vânătoare, explică: „Acești câini, neanunțați, devin violenți. Comportamentul lor obișnuit se schimbă complet. Este esențial să cunoaștem pedigree-ul și istoricul medical pentru a preveni asemenea situații”.

Semnele timpurii includ iritabilitate extremă, mușcături neprovocate și agitație accentuată. Intervenția veterinară rapidă este crucială.

Pedigree-ul: instrumentul esențial pentru prevenție

Pedigree-ul nu este doar o formalitate, ci un instrument vital pentru sănătatea câinelui. Crescătorii profesioniști notează boli genetice, performanțe și trasabilitatea fiecărui exemplar, ceea ce permite:

• Evitarea împerecherilor între indivizi purtători ai aceleași boli genetice;
• Menținerea caracterului și temperamentului rasei;
• Reducerea riscurilor de boli neurologice sau de comportament.

Burcescu subliniază: „Pedigree-ul e esențial. Îți arată starea de sănătate a câinelui și la ce să te aștepți de la el. Dacă știi să-l citești, poți preveni multe probleme genetice”.

El adaugă: „În momentul în care am cumpărat primul câine din Germania, mi s-a dat un cartonaș cu 38 de boli genetice. Era clar ce riscuri existau și cum puteam preveni apariția lor în viitoarele generații”.

Alte boli genetice frecvente la câinii de rasă

1. Epilepsia ereditară

Epilepsia esențială afectează câinii între 10 luni și 2 ani. Se manifestă prin crize epileptiforme, iar diagnosticarea timpurie poate salva viața câinelui și reduce riscul de accidente.

Burcescu explică: „Epilepsia esențială este ereditară. Nu ai nevoie de mare inginerie ca să o diagnostichezi: crizele apar între 10 luni și 2 ani, iar dacă treci de această perioadă, riscul scade semnificativ”.

2. Boala CITERN la braci

Unele exemplare de brac dezvoltă o tulburare neurologică rară, numită CITERN, caracterizată prin tremur permanent. Câinii nu se relaxează nici măcar în repaus și pot avea probleme comportamentale și fizice.

„Este o boală neurologică în care câinele nu se relaxează niciodată, nici măcar în poziție de repaus. Riscurile există, dar cu pedigree și selecție corectă ele se diminuează”, spune Burcescu.

3. Hipervagotonie la Malinois

La câinii Malinois, exemplarele hipervagotone au un metabolism extrem de rapid și se manifestă prin agitație constantă, stres și tulburări digestive. Aceștia nu pot fi folosiți în muncă sau sport fără selecție atentă și monitorizare.

„Am văzut exemplare hipervagotone: nu stau pe loc, sunt agitate, stresate, chiar au probleme digestive. Acest lucru arată cât de importantă este selecția genetică”, explică medicul veterinar.

Endogamia și riscurile necontrolate

Problemele genetice apar adesea din endogamia necontrolată. Crescătorii profesioniști folosesc împerecheri calculate, păstrând calitățile rasei și reducând riscurile:

• Păstrarea aptitudinilor și a temperamentului;
• Eliminarea purtătorilor de boli genetice;
• Monitorizarea sănătății întregii linii genealogice. 

Fără aceste practici, riscurile cresc dramatic, mai ales în cazul câinilor fără pedigree sau al celor crescuți haotic.

Rolul proprietarilor: informare și responsabilitate

Specialiștii recomandă ca proprietarii să:

• Verifice pedigree-ul și istoricul medical înainte de achiziție;
• Monitorizeze comportamentul câinilor și să raporteze orice modificare;
• Colaboreze cu veterinari și crescători profesioniști pentru selecția reproducătorilor.

„Bolile genetice nu trebuie să fie condamnări definitive. Cu trasabilitate și selecție corectă, putem preveni tragediile și asigura o viață sănătoasă câinilor de rasă”, concluzionează Burcescu.

VIDEO