”Inclusiv această zonă va fi integrată în Muzeul Cotroceni, va fi deschisă publicului, și, din primăvară, pentru că acum vremea este neprielnică, Curtea Palatului Cotroceni, unde este biserica, va fi deschis publicului, în așa fel încât să poată fi vizitată gratuit, fără niciun fel de problemă. E o chestiune de transparență și de respect pentru cetățeni” a anunțat Ilie Bolojan, președintele interimar al României, în prima sa conferință de presă de la Palatul Cotroceni.
De altfel amintim că acesta a ales să locuiască la Palatul Cotroceni pe perioada interimatului, pentru o mai bună eficientizare a timpului.
Mănăstirea, închinată comunităţii monastice de la Muntele Athos
”Asemănătoare arhitectonic cu cea a deosebitei ctitorii a strămoşului său, Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, biserica de la Cotroceni ocupa poziţia centrală, pe laturi ridicându-se palatul domnesc, casele egumeneşti (stăreţia), clopotniţa, chiliile, trapeza, cuhniile şi un paraclis. În 1682, Şerban Cantacuzino a închinat mănăstirea Cotroceni întregii comunităţii monastice de la Muntele Athos, stabilind ca egumenul să fie trimis de la Sfântul Munte, călugării de acolo primind ca ajutor anual o parte din veniturile acestei mănăstiri. Şerban Cantacuzino a fost înmormântat în cripta din biserica de la Cotroceni, ulterior mănăstirea devenind o necropolă a Cantacuzinilor. De-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni a suferit mai multe modificări, dar și-a păstrat constant funcția religioasă și de reședință domnească. Mănăstirea Cotroceni, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Şerban Cantacuzino, era înconjurată de ziduri și avea în centru frumoasa biserică în stil brâncovenesc cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfinții Serghie și Vah” (7 octombrie), hramuri alese în relaţie cu evenimente din viaţa personală a domnitorului Şerban Cantacuzino” arată site-ul Administrației Prezidențiale.
Sursa citată mai arată:
”În decursul existenţei a trecut şi prin momente dificile, fiind afectată de ocupaţii militare, cutremure şi incendii, cu implicaţii negative asupra situaţiei ei. Cutremurul din octombrie 1802 a avut consecinţe dezastruoase asupra tuturor clădirilor mănăstirii şi, în special, asupra bisericii, care a fost în mare parte refăcută şi pictată din nou (1806). În timpul evenimentelor revoluţionare din 1821, Tudor Vladimirescu şi-a stabilit cartierul general la Cotroceni şi, în urma lui, dar şi în timpul revoluţiei de la 1848, mănăstirea a fost ocupată de trupele turceşti, care i-au arestat pe revoluţionari”.
A fost afectată serios de cutremurul din 1977, iar în 1984 autorităţile comuniste au considerat că biserica era „incompatibilă” cu restul clădirilor, astfel că au demolat-o.
”În iulie 2003, în urma mai multor intervenţii, în special ale familiei Cantacuzino, au fost demarate lucrările de zidire pe vechile fundaţii a bisericii Cotroceni, sub forma unui „Memorial Cantacuzin”, care a presupus reconstruirea numai a pronaosului şi pridvorului. Mai târziu, în mai 2008, au fost reluate lucrările de refacere, rezidindu-se şi naosul şi altarul bisericii, pentru ca noua construcţie să aibă o formă cât mai apropiată de cea originară.
În octombrie 2009, biserica a fost sfinţită ca lăcaş de cult, intrând şi în traseul de vizitare al Muzeului Naţional Cotroceni. Pentru o deplină restituire istorică a acestui monument reprezentativ a fost recuperat şi tezaurul liturgic al bisericii - argintărie de cult, icoane, broderii liturgice, mobilier de cult, păstrate din 1977 în custodie de Muzeul Naţional de Artă al României” mai arată sursa citată.